Stie cineva ceva de campania asta?
Patinaj urban
Bucurestiul are anul asta probabil cel mai mare numar de patinoare pe care l-a avut vreodata, tocmai s-a terminat campionatul european de patinaj artistic de la Lyon si toate lacurile din jurul capitalei sunt inghetate. Exista indeajuns de multe motive sa fim luati pe sus de spiritul patinajului. In excursia pe care am facut-o astazi cu Andy prin Bucuresti am dat de locul asta de pe Calea Victoriei (colt cu Strada Frumoasa) unde puteti incerca un patinaj ceva mai special - un fel de "parkour meets figure skating". De altfel cred ca e totusi mai sigur aici decat la patinoare - nu te va lovi nici un imbecil cu patina in cap, asta-i clar.
Enjoy! si daca mergeti spuneti-ne si noua.
3 days to go
Rokolectiv - festival for electronic music and related visual arts27, 28, 29 January
http://www.rokolectiv.ro/
Calea Grivitei no 88 - 90
E destul de greu sa faci explorare urbana la -8 C dar e misto. In plus, in conditii extreme lumea este total diferita de cea obisnuita. Azi am fost cu Andy (aka Sinboy) pe Calea Grivitei la nr 88 si in alte cateva locuri... Am intrat destul de usor pe usa din fata cu atentie totusi sa nu distrugem instalatia artizanala de curent care trada prezenta unor squatteri. Inaintind mirosul de lemn ars ne-a facut sa intelegem ca e destul de multa lume pe-acolo. Am urcat totusi etaj cu etaj si ne-am vazut de explorat. Cladirea este un fost hotel, abandonat cam de 10 ani. Camerele hotelului sunt mici iar toaletele erau la comun, pe coridor. Intr-un tarziu ne-am intalnit si cu locuitorii caldirii. Erau tigani si romani de acelasi fel - saraci. Nu erau din aceeasi familie, stateau cu totii acolo pentru ca nu aveau unde in alta parte. Umblau si ei prin cladire in cautare de lemne. De altfel in mai toata cladirea lipseste pardoseala de lemn, usile cu tot cu rama si ferestrele la fel. Tot ceea ce era lemn a fost folosit pentru incalzire. Am urcat spre ultimul etaj unde locuiau cei mai multi. Acolo era un tip care lovea cu barosul un zid, tot in cautare de lemn. E absolut incredibil la ce te duce lupta pentru supravietuire - oamenii aia daramau in jurul lor cladirea in care de alfel locuiau. Cat am fost acolo, vreo 30 minute, niciunul dintre ei nu a fost agresiv, ne-au lasat sa ne vedem de-ale noastre...
Vedere spre Buzesti
Summer Diaries #2. Out In The Open.
So those of you who missed out on the cool, refreshing fights this summer and were oh so stuck in our lovely metropolis, I bet you had the times of your lives doing absolutely nothing at all. The only decent place you could hang out in was next to some kind of water. So one day I spied on my two trendy neighbours, who were developing this gorgeous tan, but were so not going to Mangalia until the prices got lower.. The thing that made me suspicious was the fact that they were both carrying around bottles of ex-refreshing drinks filled with water. So I thought “they are most definitely not going to a pool”. So I put my sunglasses and straw hat on and I started playing detective. The two blonde beauties slowly walked into the park. Oh my God, the I.O.R. park. They sat down on their blankets, got topless and started sunbathing next to that horrible horrible fish-killing water. That smelly water, that impossible, PET-filled water. And they were not alone. Actually, they were surrounded by blackened old people. They were black because they had been probably sunbathing since the beginning of June, daily. Which is pretty sad. It was such a strange atmosphere, you could see the gypsy boys masturbating in the bushes, the dogs pooping everywhere they could, the bottles of water emptying on all those bodies...
And then, the barbecues. The average Romanian male cannot conceive life without one. They usually take place on the ground,but sometimes they get really high, 8 story high, and reach the rooftops. I’ve seen so many roof barbecues this summer, you have no idea. But the classical form of barbecue takes place next to a car. The car has all its doors open. Including the trunk. And guess what. It screams with horrible horrible music. You can find a definition of this kind of music here. To make it easier for you, “Manele is a form of music popular among the uneducated classes from Romania. Although it draws on indigenous musical forms such as the limerick, and has been heavily influence by Turkish and Gypsy throat-singing, all experts agree that it owes most of its originality to Bob Dylan, its most famous practitioner, and hence can most succinctly be described as a kind of jazz.”
So anyway. I’m pretty sick of my memories of this hot, hot summer in Bucharest. Nothing happened and, well, why would we want to talk about nothing?...
Better yet, check the rest of Uncyclopedia.
Try to become a "model Bucharest citizen", as they say in Dambovita English.
And then, the barbecues. The average Romanian male cannot conceive life without one. They usually take place on the ground,but sometimes they get really high, 8 story high, and reach the rooftops. I’ve seen so many roof barbecues this summer, you have no idea. But the classical form of barbecue takes place next to a car. The car has all its doors open. Including the trunk. And guess what. It screams with horrible horrible music. You can find a definition of this kind of music here. To make it easier for you, “Manele is a form of music popular among the uneducated classes from Romania. Although it draws on indigenous musical forms such as the limerick, and has been heavily influence by Turkish and Gypsy throat-singing, all experts agree that it owes most of its originality to Bob Dylan, its most famous practitioner, and hence can most succinctly be described as a kind of jazz.”
So anyway. I’m pretty sick of my memories of this hot, hot summer in Bucharest. Nothing happened and, well, why would we want to talk about nothing?...
Better yet, check the rest of Uncyclopedia.
Try to become a "model Bucharest citizen", as they say in Dambovita English.
Sikac Bukres
In other words - Hot Bucharest. With the cold days to come we thought it would appropiate to write a few words about why we think Bucharest is hot. We are aware of the fact that most of the people think that Bucharest is just shit. These guys for example really do love to hate it. They think Bucharest is Europe's worst capital - I couldn't agree more, that still doesn't make us think is less hot.
Here is one example. Due to growing prices of film production in Czech Republic many Hollywood productions are being filmed in Romania starting something which has already benn called 'Rollywood'. These days we are lucky to have Mr Coppola hanging around in our beautiful country. But the best thing about it all was last summer wehn we had Steven Segall, Jean Claude van Damme and Wesley Snipes in Bucharest, all at the same time. I mean, with all of them here for sure we couldnt have been attacked by Osama's naughty cru (if that's what you're scared of in this city). But going back to last summer, of course the boys had to hand out together. I mean it's like in the jokes... Van Damme and Snipes go out in Bucharest, yeah, they get high together, they pick up girls together (or at leat they try to). Well, funny thing is - this is all true... Van Damme did go out with Snipes, they did get high and drunk and they did try to pick on the local beauties. So they manage to piss off some local men and soon enough there's a fight. Wesley just runs away and Van Damme gets his ass kicked. Here and here are some articles about it all but if you wanna hear the true stories ask your taxi driver.
Here is one example. Due to growing prices of film production in Czech Republic many Hollywood productions are being filmed in Romania starting something which has already benn called 'Rollywood'. These days we are lucky to have Mr Coppola hanging around in our beautiful country. But the best thing about it all was last summer wehn we had Steven Segall, Jean Claude van Damme and Wesley Snipes in Bucharest, all at the same time. I mean, with all of them here for sure we couldnt have been attacked by Osama's naughty cru (if that's what you're scared of in this city). But going back to last summer, of course the boys had to hand out together. I mean it's like in the jokes... Van Damme and Snipes go out in Bucharest, yeah, they get high together, they pick up girls together (or at leat they try to). Well, funny thing is - this is all true... Van Damme did go out with Snipes, they did get high and drunk and they did try to pick on the local beauties. So they manage to piss off some local men and soon enough there's a fight. Wesley just runs away and Van Damme gets his ass kicked. Here and here are some articles about it all but if you wanna hear the true stories ask your taxi driver.
Muzeul de arta moderna din Bucuresti
Muzeul de arta moderna din Bucuresti nu exista. Uite un text interesant scris de Erwin Kessler in revista 22:
ERWIN KESSLER
MAM
MAM, Muzeul de Arta Moderna al Romaniei, nu exista nici acum un an, cand numele sau a fost evocat pentru prima oara tot in paginile acestui Supliment, si nu exista nici azi. El este doar o institutie sufleteasca prezenta in mintea catorva oameni (fara putere de decizie), care-i simt lipsa si pe care ii bucura simpla idee a existentei sale. MAM nu poate fi realizat din lipsa de fonduri. Dintr-un prisos de fonduri a aparut insa anul trecut imoralul Monument al Revolutiei din Piata Palatului, Teapa gagarica in care a fost tras si executat spiritul Revolutiei si care a costat milioane de euro. O schema financiara corporatista a facut posibila, tot in 2005, traversarea Capitalei de o cireada de vaci postmoderniste din fibra de sticla, adica de monumentul efemer numit Cowparade, venit din nimic si care ne-a lasat nimic, ca orice produs destinat consumului. Intre pseudomodernismul comunist al Tepei si postmodernismul consumist al vacilor exista insa si o alta legatura decat aceea a banilor obtinuti usor pentru surogate derizorii de arta. Ambele monumente sunt flusturatice, frugale, cultivand uitarea si indiferenta, cu o viziune pur tehnica a ocuparii spatiului public, simple “amenajari” exterioare destinse, de-cerebralizate, de-spiritualizate, rupte de istorie. Sunt monumente ale complacerii intr-un moment pasager al societatii. Divertisment, degringolada.
[...]
Intr-o capitala in care exista doua ample muzee destinate exclusiv culturii populare (in mediu urban!), Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman, si in care s-a infiintat un imens muzeu de arta strict contemporana, dedicat tehnologiilor de ultima ora (MNAC), nu exista insa nici un muzeu dedicat acelei arte si culturi pe care se fundamenteaza, in ultima instanta, toate pretentiile noastre de modernitate culturala, de civilizatie europeana: arta interbelica, arta avangardei si a modernismului clasic. Intre lumea satului si lumea computerului apare astfel un hiatus de reprezentare culturala. Lumea industriei, a urbanitatii tentaculare, a bordelului si cafenelei, a alienarii si confortului burghez, a utopiei si protestului social, lumea artei interbelice, pe scurt, asa cum apare ea in operele si publicatiile avangardei, in mecanica entuziasta a picturii lui Maxy si in spleen-ul asezat al interioarelor cu nudism sec de five o’clock ale lui Pallady, lumea aceasta densa care a produs peste 70% din intregul patrimoniu muzeistic national este ingramadita in cateva sali din Muzeul National de Arta, unde artisti de o importanta majora pentru arta nationala si europeana sunt reprezentati prin doua-trei lucrari puse rama langa rama.
textul intreg este aici
ERWIN KESSLER
MAM
MAM, Muzeul de Arta Moderna al Romaniei, nu exista nici acum un an, cand numele sau a fost evocat pentru prima oara tot in paginile acestui Supliment, si nu exista nici azi. El este doar o institutie sufleteasca prezenta in mintea catorva oameni (fara putere de decizie), care-i simt lipsa si pe care ii bucura simpla idee a existentei sale. MAM nu poate fi realizat din lipsa de fonduri. Dintr-un prisos de fonduri a aparut insa anul trecut imoralul Monument al Revolutiei din Piata Palatului, Teapa gagarica in care a fost tras si executat spiritul Revolutiei si care a costat milioane de euro. O schema financiara corporatista a facut posibila, tot in 2005, traversarea Capitalei de o cireada de vaci postmoderniste din fibra de sticla, adica de monumentul efemer numit Cowparade, venit din nimic si care ne-a lasat nimic, ca orice produs destinat consumului. Intre pseudomodernismul comunist al Tepei si postmodernismul consumist al vacilor exista insa si o alta legatura decat aceea a banilor obtinuti usor pentru surogate derizorii de arta. Ambele monumente sunt flusturatice, frugale, cultivand uitarea si indiferenta, cu o viziune pur tehnica a ocuparii spatiului public, simple “amenajari” exterioare destinse, de-cerebralizate, de-spiritualizate, rupte de istorie. Sunt monumente ale complacerii intr-un moment pasager al societatii. Divertisment, degringolada.
[...]
Intr-o capitala in care exista doua ample muzee destinate exclusiv culturii populare (in mediu urban!), Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman, si in care s-a infiintat un imens muzeu de arta strict contemporana, dedicat tehnologiilor de ultima ora (MNAC), nu exista insa nici un muzeu dedicat acelei arte si culturi pe care se fundamenteaza, in ultima instanta, toate pretentiile noastre de modernitate culturala, de civilizatie europeana: arta interbelica, arta avangardei si a modernismului clasic. Intre lumea satului si lumea computerului apare astfel un hiatus de reprezentare culturala. Lumea industriei, a urbanitatii tentaculare, a bordelului si cafenelei, a alienarii si confortului burghez, a utopiei si protestului social, lumea artei interbelice, pe scurt, asa cum apare ea in operele si publicatiile avangardei, in mecanica entuziasta a picturii lui Maxy si in spleen-ul asezat al interioarelor cu nudism sec de five o’clock ale lui Pallady, lumea aceasta densa care a produs peste 70% din intregul patrimoniu muzeistic national este ingramadita in cateva sali din Muzeul National de Arta, unde artisti de o importanta majora pentru arta nationala si europeana sunt reprezentati prin doua-trei lucrari puse rama langa rama.
textul intreg este aici
Tower Spotting Update
This is a water tower in the Grivita depot and the Tower Spotting blog is here.
5 days to go...
Rokolectiv - festival for electronic music and related visual arts
27, 28, 29 January
www.rokolectiv.ro
BUMBAPA LIVE in Expirat/Bucuresti -->psych-space-funk din Ocna Mures
mai multe poze AICIBUMBAPA au mai fost in Bucuresti/Expirat. Bum!-ba!-pa! este elasticitatea unei corzi. Mi s-a spus sa merg atunci cind au fost ei in UNDERWORLD si cind au bagat alaturi de o trupa franceza (trupa care ajuns si in Veb). Stiam ca Razvan i-a adus de undeva de departe. In fine aveam motive clare sa merg de data asta pentru ca au avut unii grija sa ma anunte. Era nenorocire daca pierdeam si de data asta ocazia. Zau sa mor de rau ce imi pare pt cei care NU au venit. Dar ma bucur pt cei care au prins. Toti auzisera ceva. Au dat jos mptripurile da va spun io ca nimic nu ne-a pregatit pentru noaptea asta de concert.
Toti am fiert asteptind sa intre baietii astia pe scena. Am asteptat foarte mult dar cred ca nimeni nu a plecat din cauza asta, majoritatea au ramas la un pahar de vin fiert si la meciul de peste coltu barului. Tot asteptind m-au intrebau unii cum arata, ca daca i-am vazut - le-am spus ca nu.
Concertul a inceput dintr-o data si zau nu eram deloc pregatiti la ce a urmat. Foarte multi cred ca au avut fel de fel de reveletatii pe parcursul orelor de jam care au urmat. Ce s-a vazut in seara asta e ca exista trupe la noi cu atita jamitudine care te pot lua asa prin surprindere. Trupe despre care nici nu poti banui de ce sint in stare in plin concert. Dar asta inseamna sa stai poate si in public mic de 30 de oameni cu Bumbapa la doi pasi, intr-un subsol din centrul Bucurestiului. Doua chestii imi veneau in minte.
1)Uite cum in Bucuresti frate ai ocazia sa vezi venind trupe din zone indepartate si izolate ale tarii(baietii astia vin din Ocna Mures si Targu Mures!!!). 2)Alta chestie pe care o simteam era ca publicul de acolo, adica noi, chiar de asta avem nevoie zau! Oameni imbracati normal, fara figuri pe ei, fara faze, si care cand se pun pe cantat iti schimba macazul perment de nu mai stii daca e adevarat ce auzi si cum naiba nu ai mers la live-uri dinastea in ultima vreme si ai zacut in casca goala prin birou. Bumbapa s-au nascut parca deja formatati - si se simte in avantajul tuturor celor prezenti ca oamenii astia au tot cintat prin tot felul de alte trupe. Nu stiu cat sens are acuma sa fac tot felul de trimiteri intr-o incercare de a aproxima sound-ul si efectul lor pe scena, da e inevitabil sa nu incerci sa regasesti ceva prin care sa le evaluezi maestria. In final insa, toate sound-urile si trimiterile care iti vin sint exact ceea ce tu respecti si asculti cu drag oricind.
Bumbapa merita ascultati, invitati, promovati si adusi la festivale, event-uri etc. pt ca nu le e teama sa improvizeze si sa experimenteze. Marele lor atu este ca stiu sa isi inchege nucleul de improvizatie intr-o structura clasica si recognoscibila: iar marginile sint formate din beat-uri care aluneca dinspre funk inspre dub. Bumbapa are sectiuni pur instrumentale !! Asta este foarte rar in genere, iar la noi ce se mai zic. Partea instrumentala e extrem de eficienta la nivel de transa avansata - si daca mai bagi si voce cu efect de echo box - e parfum. Bas, chitara, baterie + voce. Toti aveau insa o groaza de pedale si efecte pe care le foloseau cum trebuie si cind trebuie. Ritmul metronomic de la baterie ma ducea cu gindul la Klaus Dinger de la Neu!, deci ce se intimpla acolo pe scena, restul de timpi si poliritmii din bas se mulau pe coloana asta care pulsa, regrupind batai si beat-uri noi scrijelite de pe chitara pusa jos si butonu rotit nemilos, inclusiv pedala calcata cu pofta. Dupa de-al de Neu!, Can(printre primii care au facut funk experimental), Between, Teardrop Explodes, nu am avut in contro si m-am gindit la psychedlia japoneza de la Les Rallizes Denudes, Taj Mahal Travellers la Acid Mothers Temple si OoioO. Energie pura plus decolaje de space rock si space jazz antigravitational. Muzica asta este pentru toti - si pentru cei care vin din punk-rock, reggae, psy-trance sau funk-soul.
La Bumbapa chiar am fost cu Shaft in spatiul cosmic via Ocna Mures!
...si cind am ajuns acasa pe le vre-o cinci dimineata am aterizat pe Mezzo la niste documentare unde se vorbea despre gamelanurile din satele de munte din Vietnam si dupa aia despre cum a ajuns toba djembe din Burkina Fasso sa fie cioplita si batuta de tineri din orase si cum incepe ea sa inlocuiasca vechile tobe ceremoniale.
Comentariu - Regele Carol I, vecin cu teapa lui Ghildus
Ministerul Culturii si Cultelor a luat hotarirea sa refaca statuia
ecvestra a regelui Carol I, dupa o macheta care se afla in posesia
urmasilor sculptorului croat Ivan Mestrovici. Monumentul va fi
amplasat acolo unde ii este locul, in Piata Palatului, linga
scobitoarea metafizica a lui Alexandru Ghildus.
articolul aici.
--------
Bucurestiul are deja o istorie indelungata de proiecte de reprezentare: piete monumentale, ansamlburi megalitice. Sau enorme cartiere construite dintr-un foc. Toate, programe de mari proportii pe masura mandriei ciuruite a unui popor sarac, sensibil la lucrul prost facut la scara mare.
Adaugam la asta si lupta pentru spatiul public, din banii publici. O incercare nefericita de a raspunde arogantei triadei Ghildush-Razvan Teodorescu-Ion Iliescu.
Ma intreb cate statui incap in Piata Revolutiei. Ma intreb daca e in vreun fel relevanta aceasta revansa monumentala pentru cetateni. Si ma intreb cand o sa vina si statuile celor 2,3 milioane de locuitori anonimi ca sa locuiasca in respectiva piata din fata Senatului, pentru ca sa fie si ei re-prezentati in sfarsit in piata publica.
De ce nu 100 de canapele in Piata Revolutiei, pentru ca trecatorii sa se poata bucura linistiti de orasul lor? Mandria cui e satisfacuta de monumente? Cand o sa lasam in urma nevoia de a fi natiunea exemplara? Strivita de fapt de un implacabil complex de inferioritate rezolvat cu fraza 'macar avem chestia aia mare acolo'?
Cand o sa reusim sa privim in propriul nostru oras un proiect de arhitectura sau de amenajare urbana la scara mica, relevant pentru trecator? Cand o sa consideram arhitectura industriala ca patrimoniu? Cand o sa intelegem ca patrimoniul de orice fel inseamna capital cultural si in consecinta cand o sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem, lucru pe care il face orice cultura matura?
Scuzati tonul patetic si lamentatia. Insa mi se pare absurd felul cum intelegem sa validam constructia stupida a Monumentului Eroilor Revolutiei printr-o asemenea propunere. Nu inteleg de ce ne preocupa Statuia lui Carol I si construirea Catedralei Neamului, cand lucrurile astea nu ne fac sa ne simtim nici mai bine dimineata, nici nu ne ridica moralul si nici nu ne imbunatatesc calitatea cartierelor de blocuri in care traim.
Ar trebui sa terminam odata cu arhitectura pentru mase, cat si cu proiectele monumentale lipsite de relevanta. In mod paradoxal, propun o campanie publica impotriva ridicarii statuii. Sunt prea multe deja si nu mai conteaza pe cine reprezinta. Este vorba de reprezentarea puterii si atat, indiferent de figura propusa pentru a incarna-o.
ecvestra a regelui Carol I, dupa o macheta care se afla in posesia
urmasilor sculptorului croat Ivan Mestrovici. Monumentul va fi
amplasat acolo unde ii este locul, in Piata Palatului, linga
scobitoarea metafizica a lui Alexandru Ghildus.
articolul aici.
--------
Bucurestiul are deja o istorie indelungata de proiecte de reprezentare: piete monumentale, ansamlburi megalitice. Sau enorme cartiere construite dintr-un foc. Toate, programe de mari proportii pe masura mandriei ciuruite a unui popor sarac, sensibil la lucrul prost facut la scara mare.
Adaugam la asta si lupta pentru spatiul public, din banii publici. O incercare nefericita de a raspunde arogantei triadei Ghildush-Razvan Teodorescu-Ion Iliescu.
Ma intreb cate statui incap in Piata Revolutiei. Ma intreb daca e in vreun fel relevanta aceasta revansa monumentala pentru cetateni. Si ma intreb cand o sa vina si statuile celor 2,3 milioane de locuitori anonimi ca sa locuiasca in respectiva piata din fata Senatului, pentru ca sa fie si ei re-prezentati in sfarsit in piata publica.
De ce nu 100 de canapele in Piata Revolutiei, pentru ca trecatorii sa se poata bucura linistiti de orasul lor? Mandria cui e satisfacuta de monumente? Cand o sa lasam in urma nevoia de a fi natiunea exemplara? Strivita de fapt de un implacabil complex de inferioritate rezolvat cu fraza 'macar avem chestia aia mare acolo'?
Cand o sa reusim sa privim in propriul nostru oras un proiect de arhitectura sau de amenajare urbana la scara mica, relevant pentru trecator? Cand o sa consideram arhitectura industriala ca patrimoniu? Cand o sa intelegem ca patrimoniul de orice fel inseamna capital cultural si in consecinta cand o sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem, lucru pe care il face orice cultura matura?
Scuzati tonul patetic si lamentatia. Insa mi se pare absurd felul cum intelegem sa validam constructia stupida a Monumentului Eroilor Revolutiei printr-o asemenea propunere. Nu inteleg de ce ne preocupa Statuia lui Carol I si construirea Catedralei Neamului, cand lucrurile astea nu ne fac sa ne simtim nici mai bine dimineata, nici nu ne ridica moralul si nici nu ne imbunatatesc calitatea cartierelor de blocuri in care traim.
Ar trebui sa terminam odata cu arhitectura pentru mase, cat si cu proiectele monumentale lipsite de relevanta. In mod paradoxal, propun o campanie publica impotriva ridicarii statuii. Sunt prea multe deja si nu mai conteaza pe cine reprezinta. Este vorba de reprezentarea puterii si atat, indiferent de figura propusa pentru a incarna-o.
Regele Carol I vecin cu teapa lui Ghildus
Ministerul Culturii si Cultelor a luat hotarirea sa refaca statuia ecvestra a regelui Carol I, dupa o macheta care se afla in posesia urmasilor sculptorului croat Ivan Mestrovici. Monumentul va fi amplasat acolo unde ii este locul, in Piata Palatului, linga scobitoarea metafizica a lui Alexandru Ghildus.Citeste continuarea intr-un articol de Gabriela Lupu in Cotidianul.
Urbanul
Un text misto de pe Gigel.org:
Urbanul
Mulţumiri lui mande pentru consultanţă.
Stii ce înseamna Gravis, nukontrast, podcasting, Maddox, filmul european, Dogma '95, insight, pitch, trend, bud, spliff, trip, restecp, chill, d'n'b etc? Esti urban.
Urbanul
E acel cetăţean care speculează în avantaj propriu complexul creat de prăpastia între ce a fost si ce si-ar dori să fie. Ce-a fost? Un cetatean normal, poate un pic cocalar, mai degrabă nu, a stat în cămin sau cu părinţi care căleau multă ceapă şi aveau Dacie. Ce şi-ar dori să fie? Genul ăla de om pe care-l salută pulimea cînd îl vede în club stînd liniştit la o masă bînd un Carlsbeg, omul pe care-l sună prietenii mai putin urbani care vor să se angajeze în advertising sau la vreo corporaţie care plăteşte 400 de euro pe post de intrare. Mă rog, un fel de James Bond mai pamîntean şi care se uită la meciuri.
Unde îl vezi?
Pai, în primul rînd în cluburi gen Web, Underworld (pentru urbanul hardcore) sau Expirat (pentru urbanul în devenire), Papillon (urbanul artistic), Carturesti, terasa MNAC, La Scena, la Enache (Laptarie, pentru restul), TRALALA, Preoteasa, Green Hours, Cafeneaua Actorilor, Amsterdam Cafe, Club A (protourbanul), B 52's. Îl mai gasesti şi în BarFly, Stuf, Cata 66 (locul predilect de îndopat si adăpat al urbanului), pe la party-uri în case conspirative, în "vamă", pe pîrtie cu snowboardul (urbanul nu foloseşte schiuri), la cinematecă, pe rampa de skateboard, la festivaluri p-afară, la muncă în agenţie, corporaţie sau acasă, ca freelancer. Un loc special este cel din care a pornit totul: Martin.
Continuarea pe Gigel.org
[via funkyou]
Urbanul
Mulţumiri lui mande pentru consultanţă.
Stii ce înseamna Gravis, nukontrast, podcasting, Maddox, filmul european, Dogma '95, insight, pitch, trend, bud, spliff, trip, restecp, chill, d'n'b etc? Esti urban.
Urbanul
E acel cetăţean care speculează în avantaj propriu complexul creat de prăpastia între ce a fost si ce si-ar dori să fie. Ce-a fost? Un cetatean normal, poate un pic cocalar, mai degrabă nu, a stat în cămin sau cu părinţi care căleau multă ceapă şi aveau Dacie. Ce şi-ar dori să fie? Genul ăla de om pe care-l salută pulimea cînd îl vede în club stînd liniştit la o masă bînd un Carlsbeg, omul pe care-l sună prietenii mai putin urbani care vor să se angajeze în advertising sau la vreo corporaţie care plăteşte 400 de euro pe post de intrare. Mă rog, un fel de James Bond mai pamîntean şi care se uită la meciuri.
Unde îl vezi?
Pai, în primul rînd în cluburi gen Web, Underworld (pentru urbanul hardcore) sau Expirat (pentru urbanul în devenire), Papillon (urbanul artistic), Carturesti, terasa MNAC, La Scena, la Enache (Laptarie, pentru restul), TRALALA, Preoteasa, Green Hours, Cafeneaua Actorilor, Amsterdam Cafe, Club A (protourbanul), B 52's. Îl mai gasesti şi în BarFly, Stuf, Cata 66 (locul predilect de îndopat si adăpat al urbanului), pe la party-uri în case conspirative, în "vamă", pe pîrtie cu snowboardul (urbanul nu foloseşte schiuri), la cinematecă, pe rampa de skateboard, la festivaluri p-afară, la muncă în agenţie, corporaţie sau acasă, ca freelancer. Un loc special este cel din care a pornit totul: Martin.
Continuarea pe Gigel.org
[via funkyou]
Bucurestiul lui Science
Science este un graffer din scoala veche. Este unul dintre bucurestenii care isi cunosc foarte bine orasul si nu se plictiseste niciodata de explorat. Mi-a aratat niste poze facute de el recent. Astea sunt. Mi-a facut inclusiv surpriza sa-mi dea imagini cu Beraria Turist (sau ma rog, cu taggurile elventienilor Tune si Enrg). Asa cum ziceam in postul despre Turist, daca are cineva imagini cu beraria va rog, nu va sfiiti. :)
Meseria Mea E Discul
Cu cativa ani in urma am avut un contact tangential cu maestrul Johnny Raducanu intr-o emisiune TV a lui Tatulici unde am evoluat la firul ierbii alaturi de fratii de la BUG Mafia si o serie de alte personaje mai mult sau nu importante, functie de referential; vizavi de un subiect care a fost pierdut impresionant de rapid in ceata si vorbe amare. La 5 minute dupa incepere Johnny a declarat ca nu vede nici o legatura intre treaba asta cu hip-hopu si jazz, si ce face el, s-a scuzat si s-a tirat. N-a fost momentul, dar promit ca ne mai vedem (treaba avea loc in Teatrul Giulesti, fost sediu Radio Nova 22, era un fel de ciclu care se atingea pe el insusi da' asta alta data..)
Johnny, din neam de lautari cu renume inca de pe vremea Sultanului, a ars-o ca smecherii de cand se stie, iar de pe la sfarsit ani '60 si pentru urmatorii 10 a (re)definit jazzul romanesc in acord de bas si mereu contra ca parte a cvintetului "Bucuresti ", nume Greu si uitat de mai multi decat ar trebui. Aici a evoluat alaturi de Dan Mindrila - specialist in saxofon tenor si lider oficial al grupului, Marius Popp la pian si clape, Eugen Gondi tobe si percutie, si Stefan Berindei pe sax alto si sopran. Nu o s-o luam pe urmele tuturor acesti fruntasi progresisti de data asta, in schimb as vrea sa atrag atentia asupra a 3 din putinele inregistrari ramase de la ei in diverse formule si toate aparute ca viniluri la Electrecord. Din pacate ele nu au avut inca parte de o reeditare oficiala - meritata si asteptata de multi - intre timp insa merita sa va luptati cu dealerii japonezi, europeni si locali si sa incercati sa le gasiti prin colectiile prietenilor de familie sau anticariate de cartier.
Deci..
Campionii Jazzului Romanesc in Variante Colectabile
Johnny, din neam de lautari cu renume inca de pe vremea Sultanului, a ars-o ca smecherii de cand se stie, iar de pe la sfarsit ani '60 si pentru urmatorii 10 a (re)definit jazzul romanesc in acord de bas si mereu contra ca parte a cvintetului "Bucuresti ", nume Greu si uitat de mai multi decat ar trebui. Aici a evoluat alaturi de Dan Mindrila - specialist in saxofon tenor si lider oficial al grupului, Marius Popp la pian si clape, Eugen Gondi tobe si percutie, si Stefan Berindei pe sax alto si sopran. Nu o s-o luam pe urmele tuturor acesti fruntasi progresisti de data asta, in schimb as vrea sa atrag atentia asupra a 3 din putinele inregistrari ramase de la ei in diverse formule si toate aparute ca viniluri la Electrecord. Din pacate ele nu au avut inca parte de o reeditare oficiala - meritata si asteptata de multi - intre timp insa merita sa va luptati cu dealerii japonezi, europeni si locali si sa incercati sa le gasiti prin colectiile prietenilor de familie sau anticariate de cartier.
Deci..
Campionii Jazzului Romanesc in Variante Colectabile
Probabil cel mai vanat disc Electrecord si in acelasi timp albumul de jazz romanesc cu centura neagra si cei mai multi dani, este "Seara de Jazz Romanesc Cu Aura Urziceanu" din '74 .Legenda spune ca pana acum cativa ani vinilul original se dadea cu in jur de $400-500 pe listele/ in magazinele de specialitate; intre timp insa P-Vine,companie nipponeza cu dimensiuni respectabile, a preluat drepturile de reditare vinil & cd si a mai scos o editie, totul insa limitat doar la teritoriile japoneze. Insa presiunea macar a mai scazut un pic si la ora asta nu mai e chiar subiect de bataie pe Ebay sau motiv de donat organe contra cash..
Aura Borealis, plina de zambet si soare inca de pe coperta, e abia intoarsa din turneu prelungit in State si Canada de unde l-a cules pe bateristul Ron Rully care avea sa-i devina partener de viata si aranjor pentru albumul susnumit, si cu cvintetul Bucuresti in spate, stanga si dreapta - devenit septet pentru ocazie cu Nelu Marinescu la trompeta,Nicolae Farcas la trombon si Nicolae Moraru pe percutie (Gondi absent,inlocuit de data asta la aparat de Ron Rully). Albumul este incredibil cap coada: piesele sant versiuni adaptate ale unor teme si cantece folclorice romanesti, iar performanta este neegalata inca in istoria muzicii moderne romanesti (decat poate, si asta la cativa ani distanta doar, de Nicolae Ionescu si Vocal Jazz Quartetul sau impreuna cu Cvintetul Radu Ghizasan cu "Conexiuni Bop ", un alt vinil/album Electrecord de interes deosebit si potential subiect al unei viitoare dezbateri).
Preferata personala este "Surpriza", unde Aura evadeaza in spatiu liber si nu se mai opreste, urmata la doi pasi de Jocul Tambalelor, Pe Olt, Nu-mi Cere Sa Cant , Iarna,Iarna (Theodor Negrescu inpresioneaza la butoane si delay!), In Amurg si Inserare. Atat de multe trackuri bune, de la waltz-uri modale la fuziune braziliana, cu Aura in forma de zile mari si cu glasul mai curat ca niciodata - albumul ar trebui introdus la scoala ca studiu obligatoriu..
Doi ani mai tarziu Johnny loveste din nou cu "Jazz In Tara Mea", primul album aparut sub numele sau si unde conduce cu inspiratie din spatele contrabasului (la care va "renunta" in urmatorii ani in favoarea pianului) o echipa foarte similara cu cea de pe "Seara de Jazz" si bazata tot pe cvintetul "Bucuresti " in formula adaptata si imbunatatita: Popp ,Mindrila, Gondi, Nelu Marinescu, plus Peter Wertheimer la flaut si Radu Goldis la chitara. Punctele de interes maxim sant ultimele piese de pe fiecare fata a discului, "Balada" - o compozitie modala de un rafinament exemplar de-a pe atunci preaproaspatului Adrian Enescu, care o ia in cateva parti pe care reuseste sa le aduca impreuna intr-un mod neasteptat pana la final, si "Dialog" - o alta compozitie cinematica care schimba ritmul, tonul si armonia in multiple ocazii si o apuca in cateva directii aparent diferite relativ in acelasi timp dar care sfarsesc prin a trece podul impreuna, de data asta semnata de Johnny himself. Nici o reditare inca pentru albumul asta, insa fiti atenti un pic si s-ar putea sa va impiedicati de el pe strada intr-o zi cu soare. Eventual fara sa va arda nimeni de 60-70 de paralute la Caraiman.
Viata continua in acelasi ritm si swing incongruent cu varianta tot mai extrema de comunist in care se petrecea toata povestea si un an mai tarziu in '77 apare cel de-al treilea disc inspre care indreptam urechea mintii astazi, "Panoramic Jazz Rock" - de data asta semnat de Marius Popp, care da coardele clasice pe pian electric precum arhitectura pe jazz cu ani in urma si creeaza un nou punct de reper in jazzul nostru. Coperta este prima care iese in evidenta - destul de psihedelica pentru momentul si plasarea geografica respective, iar muzical atinge punctul acela care trebuie inca de la prima piesa "Peisaj", cu un aranjament impresionant care alterneaza intre 4/4 si 3/8.Si care continua cu cea de-a doua piesa "Balada".
Am uitat: in afara de maestrul Popp nici unul din restul muzicienilor nu este creditat pe album, insa din cercetari suplimentare reiese cum ca echipa este formata de data aceasta, pe langa jazzmani din mai multi muzicieni cu raza de actiune pe zona rock: Paul Wertheimer, Alin Constantiniu, Edmund Buschinger, Florian Pane, Radu Goldis, Mircea Tudoran, Sorin Movileanu, Marian Toroimac, Mihai Cernea, Sergiu Zagardean, Aurora Andronache, Silviu Hera, Dan Andrei Aldea. Misterul continua cu "Balada" deja numita - piesa este prezentata pe coperta ca o compozitie a pianistului insa Richard Oshanitzky sustine in liner note-urile de pe spate ca este o compozitie a aceluiasi Adrian Enescu; care a compus si aranjat si cealalta "Balada", de pe "Jazz In Tara Mea" (si acelasi Adrian care a fost partenerul lui Cretu in spate la Enigma; stiti voi care). Usor suspecta povestea, insa oricine e vinovatul soundul piesei este proaspat si incredibil de apropiat de cel al lui Marc Moulin si Placebo (vedeti google pentru asta, dar nu confundati cu grupul brit-pop, vorbim despre jazz fusion belgian de la inceputul anilor '70) . Intoarceti discul si pe partea cealalta va asteapta "Simboluri", exemplu de clasa in jazz-funk si compozitie pe ritm sustinut (cu mentiune speciala pentru grupul de suflatori).
La fel ca si lp-ul lui Johnny de mai sus, am vazut "Panoramicul" trecand de la unii la altii pentru sume intre 50 de centi la $90-100 . Cum v-o fi norocul.
Inchei aici scurta interventie, cu palaria jos si o mana sus in cinstea jazzmanilor nostri carora nu le-a fost frica sa viseze cu ochii larg deschisi si sa aduca soarele si pe care daca ii intalniti pe strada sau le gasiti numarul in cartea de telefon dati-le una peste spate si un zambet si din partea mea.
Ca sa revin cam de unde am plecat: da Maestre - exista legatura
Ne vedem curand.
De la locul faptei,
Fratele Bogdan
Primaria Sectorului 1 raspunde
Primaria zice ca:
Urmare sesizarii dvs inregistrata cu nr 46371/2005 la PS1, va comunicam faptul ca institutia noastra a initiat o actiune de desfiintare a tuturor materialelor publicitare amplasate ilegal pe fatadele cladirilor.
Cu stima,
Asta e raspunsul primariei la emailul trimis de mine ca urmare a initiativei BeepFashion. Mi se pare putin incredibil ca mi-au raspuns dar totusi e destul de clar ca raspunsul e la vrajeala. Probabil ca absolut toate cearsafurile de pe cladiri au ajuns acolo in mod legal, problema e cu spagile care au facut chestia asta posibila. Totusi de la Primarul General si de la la Sectorul 5 n-am primit nici un raspuns.
Oricum important e ca suntem auziti. Inca se mai poate semna petitia.
Ceva deosebit
Mi-am petrecut vacanta in Anglia si astazi am iesit la ultima plimbare inainte de plecarea spre Bukresh. Nu mica mi-a fost surpriza cand am vazut acest monument deosebit de original. Se afla in Exmouth, langa mare. Uite ce face prietenia romana britanica, avem atat de multe lucruri in comun. :))
Bucurestiul lui Sage
Ateneul
Avionul de la Doamna Ghica (vezi postul lui Comsi Cosma)
Romana
magazinul Unic - Mageru in decembrie '89
SAGE e un graffer din scoala veche - probabil ca va amintiti de tagurile lui sau de spanzuratorile de pe coloanele de la Luceafarul / Lee (fost Kenvelo) de pe Doamnei colt cu Bratianu. Azi am dat de fotologul lui si am gasit niste poze tari de prin Bukresh.
Subscribe to:
Posts (Atom)