petrecerea de la fort - the long story


















Din momentul in care am inceput sa gasesc locuri deosebite prin oras, in timpul calatoriilor dupa turnuri, m-am gandit aproape instantaneu ca ele ar trebui folosite cumva de mai multa lume. E poate aici o tendinta de popularizare care ma bantuie uneori, insa am avut mereu impresia ca lucrurile bune trebuie comunicate si celorlalti, desi uneori entuziasmele mele mi-au adus mai mult sacaieli decat bucurii.

Ma tot gandeam la artistii contemporani, care se chinuie in galeriile din oras, in niste spatii care nu au nici un farmec si care ii muzeifica mai mult decat ii inspira. Ma gandeam si la tinerii de varsta mea, care stau ascunsi in spatele paravanelor de blocuri care marginesc bulevardele, torturati de faptul ca nu au unde sa iasa si ce sa vada intr-un loc care le pare construit doar din asfalt si beton.

De aceea, de fiecare data cand gaseam un loc la marginea orasului, unde vegetatia si arhitectura se imbinau intr-un mod fericit intr-un peisaj care poate trimite la imaginarul romantic al ruinelor pierdute in mijlocul unui camp de buruieni, sau la marginea unei paduri, aveam mereu pornirea sa comunic faptul ca locul respectiv exista, incercand sa il dau mai departe altor oameni.

Multi din prietenii mei au interpretat lucrul acesta ca pe o eroare. Explorarea urbana apartine unei elite care stie sa se bucure de locurile speciale si refuza sa le imparta cu toti tinerii razgaiati, aroganti, care iau totul de-a gata fara sa dea nimic in schimb si fara sa zica macar multumesc.

Si intr-o oarecare masura aveau dreptate, insa mereu am trecut peste ideea asta si am adus cu mine tot felul de oameni prin locurile parasite pe care le-am gasit. Am dus un coleg de facultate, cu masina lui ford si cu nevasta lui gravida la statia de epurare din Glina, de langa groapa de gunoi. Am traversat un culoar de cale ferata de langa gara Chitila urmat de o fata pe care o vedeam pentru prima oara, pentru ca voiam sa ii arat fortul in care se facuse o fabrica de mobila. Ma urma reticenta in imbracamintea ei de oras, cu cipici in picioare, incercand sa nu injure, sa se poarte ca o domnisoara, sa nu isi luxeze gleznele alunecand pe pietrele din terasament. Si in serile de sambata si duminica mi-am dus prietenii apropiati in locurile pe care le gasisem de curand.

Intr-adevar, in compania lor m-am simtit cel mai bine, pentru ca veneau cu totii dintr-un background de grafitti, skate sau fotografie si apreciau la adevarata valoare intimitatea oferita de asemenea locuri, visul unic al fiecaruia si chiar compania celorlalti, care amplifica de fiecare data senzatia de libertate pe care ti-o dau locurile parasite.

De aici si pana la a transforma un fort si o biserica in locuri de activitati culturale nu mai era de facut decat un pas. Cu toate astea, aveam nevoie de oameni cu care sa pot face asa ceva. Dupa o plimbare cu Megatiron in jurul orasului, lucrurile au ramas la stadiul de placere imediata, fara sa mearga mai departe. Eu visam, ca de obicei, la evenimente de tot felul organizate in spatiile astea, insa era nevoie de mult mai mult decat de bunele mele intentii pentru a face un lucru concret, dar pentru moment nu se putea mai mult in situatia data.

Nu aveam decat locul, sau locurile. Lipsea continutul evenimentelor, logistica, oamenii care sa organizeze. Intre timp insa, m-am intalnit cu un grup de persoane entuziaste, care organizau un cinematograf mobil si cautau locuri parasite pentru a face niste proiectii. M-am oferit sa ii plimb un pic prin oras ca sa gasim doua locuri mai ferite, in care politia nu ar veni pe capul nostru din prima si care ar avea si o atmosfera speciala, care sa devina un fel de mediu pentru un asemenea eveniment.

Asa am ajuns la Chiajna si la fortul de la autostrada Soarelui. Mai fusesem acolo de foate multe ori si am ales cele doua locuri pentru ca aveam impresia ca sunt cele mai sigure dintre toate cele pe care le gasisem pana atunci. Aveam putin timp la dispozitie, in joia dinaintea primei proiectii ne-am adunat sa strangem baligile din biserica, seara am facut blogul si flyerul si l-am trimis celor catorva oameni pe care voiam sa ii invitam.

















A doua zi cand am deschis messenger-ul am primit linkul de la oameni din lista care nu aveau nici o treaba cu publicul pe care voiam sa il aducem acolo si m-am gandit ca nu o sa mai facem asta a doua oara. La fel s-a intamplat si cu pagina cu flyerul care a ajuns pe un blog, ocazie cu care nu ii multumim autorului pentru publicitatea de care nu aveam nevoie. Dar asta era unul dintre lucrurile inevitabile de fapt, pentru ca Bucurestiul e un oras mic, cu cateva comunitati punctiforme care comunica totul intre ele.

Pana la urma proiectiile de la biserica din Chiajna nu au mai avut loc, din cauza furtunii din seara respectiva. Ne-am concentrat eforturile spre seara de sambata, de la fort. Am mers acolo si am dat cu matura, am agatat de tavan felinare improvizate din sticle de plastic impreuna cu cei care organizau cinematograful mobil si datorita carora toata petrecerea era posibila. Aveau la dispozitie o duba cu sound system, baterii si proiector, incat puteau sa proiecteze si sa puna muzica oriunde.

Asta nu inseamna ca totul a mers struna. La ora 7.45 cand am plecat de la fort cu un alt microbuz sa aducem oamenii de la punctul de intalnire de la capatul tramvaiului, la iesirea pe autostrada am dat nas in nas cu politia rurala. Politistul ne-a controlat masina, a gasit vreo 50 de postere cu Saddo legat la cap, cu un topor plin de sange in mana si ne-a intrebat curios daca nu cumva am pus postere din astea prin fort.

Pe mine toata intamplarea ma cam panicase, pentru ca in spatele nostru, in fort, ceilalti amenajau inca locul, bateau cu ciocanul, n-aveau nici o treaba. Dupa ce ne-a luat datele politistul a plecat, spunandu-ne sa nu ne mai prinda pe-acolo. In momentul ala nu prea imi mai ardea de petreceri ilegale si tot restul. Iar cand am ajuns la capatul tramvaiului am aflat ca numarul 40 fusese deviat, incat a trebuit sa strabatem o buna bucata din cartierul Titan, plin de hartoape, ca sa luam oamenii de la Faur. La intoarcere m-am refugiat in gradina secreta, voiam sa uit de toate aceste obstacole. Lucrurile pornisera si mergeau de la sine. Lumea incepuse sa vina si chiar sa plece, asa cum avea sa fie de fapt toata noaptea.


















Multi dintre cei care au venit acolo asteptau un produs gata de consumat. Din pacate, la capitolul muzica lucrurile au lasat un pic de dorit. Cei pe care ii invitasem sa isi aduca muzica de acasa nu prea au luat asta in serios. Mai mult, nu prea se asteptau sa poata prelua controlul in orice moment, asa ca au lasat lucrurile asa cum erau. Nu si-au dat seama ca ar fi putut sa participe cu orice, daca ar fi vrut, in asa fel incat sa isi insuseasca locul si intamplarea. Si ca noi tocmai asta asteptam din partea lor.

In Bucuresti nu se fac inca petreceri non-profit, unde sa poti sa iti aduci muzica, mancarea si bautura de acasa si probabil ca nu fusesera expusi la o asemenea experienta, incat se asteptau sa plateasca pentru distractie si sa primeasca totul de-a gata, fara sa participe cu ceva la crearea evenimentului. Totusi, multi dintre cei care venisera au cazut direct intr-o sesiune de explorare urbana mai soft, incat umblau pe culoarele fortului uimiti de locul in care ajunsesera.


















Chiar si oamenii de Kristal care ajunsesera acolo, spre exasperarea mea, care ii priveam de pe fort venind si plecand in jeepurile lor, cred ca au simtit ca locul respectiv era special. Ma uitam la ei ca un stapan (nelegitim, de altfel) al locului gandindu-ma ce naiba cauta si astia aici? Aceeasi reactie am avut-o si fata de cei care au venit cu taxiul pana la fort, in mijlocul noptii. Cred ca ramasesem cu gandul la intalnirea cu politistul.

Pana la urma totul a fost foarte safe. Muzica a fost data la maxim pana dimineata si oamenii au iesit pe fort la o bere sau la un vin. Seara nu era nici calda, dar nici racoroasa si luminile de pe autostrada erau aprinse, mergand intr-o parte catre Constanta si in cealalta inapoi catre oras. Cred ca oamenii care au fost acolo, in jur de vreo 150 cu totul, au apreciat in special iesirea din oras si ambianta fortului, un lucru pe care nu il mai vazusera pana atunci.

Pentru noi, cei care am organizat petrecerea, seara de sambata a fost un experiment. Poate ar fi interesant sa mergem mai departe organizand si alte petreceri, in speranta ca si alti oameni se vor activa in timp si vor incepe sa isi creeze propriile lor evenimente, pe care sa le deschida catre un public pe care si-l aleg ei insisi. Puteti vedea mai multe fotografii si un filmulet pe blogul zonei autonome temporare.

Street Delivery pe Arthur Verona


Strada Arthur Verona va fi inchisa din nou!
Iar Art Delivery se numeste acum Street Delivery.

AVmotional FOCUS ON JAPAN cu DJ Krush & Mirrorball





















23.00 – Mirrorball / Made in Japan, AV adventures screening

00:00 - Gojira/ Vali Chincisan

01:00 – DJ KRUSH / KOTKI visuals

02:30 – DJ NEMO / visual jam session



informatii suplimentare
http://www.avmotional.com/focusonjapan/


numar de BILETE limitat!

Casa de groaza a poporului





"Multumesc" primariei si celorlalti organizatori pentru ca au fost suficient de nebuni sa organizeze acest eveniment si mi-au dat sansa (pe banii lor) sa fac aceste poze foarte relevante pentru ceea ce reprezinta cu adevarat Casa Poporului. Inchei cu o imagine care este poate si mai relevanta in acest sens. Concluziile le trageti voi.

Streetwise gallery of street art, graphics and things



Streetwise Gallery

http://streetwisebucharest.blogspot.com/

Deschidere si vernisaj expozitie Alexandru Ciubotariu: 22 mai, ora 19.00

Inauguration and Alexandru Ciubotariu exhibition opening: 22 May, 19.00h


Galeria Streetwise
este un spatiu de proiect pentru artisti, graficieni si persoane creative de toate tipurile care au o legatura puternica cu mediul urban in practica lor artistica. Streetwise nu este un spatiu destinat exclusiv celor care fac street art sau graffiti. Streetwise este o platforma de expunere pentru cei care isi exprima creativitatea in mediul urban sau folosesc orasul ca sursa de inspiratie.

Streetwise gallery is a project space for artists, designers and creative people of all types that have a strong connection to the urban environment in their artistic practice. Streetwise is not a space designated exclusively to street artists and graffiti artists. Streetwise is a platform of visibility for those who express their creativity in the urban environment or use the city as a source of inspiration.

Program de vizitare:
sambata, duminica: 15-19
luni – vineri, cu programare la tel: 0723 240 434, 0723 304 125

Visiting hours:
Saturday, Sunday: 15-19
Monday – Friday, please phone: 0723 240 434, 0723 304 125


Noaptea galeriilor

Streetwise face parte din proiectul Noaptea Galeriilor si va fi deschisa pana la ora 04.00 in noaptea de 26-27 mai cand va avea loc un program special.

Night of the Galleries
Streetwise is part of the Night of the Galleries project and will pe open until 04.00h on the night of 26-27 May when there will be a special program.

Str Aurel Vlaicu nr 146,
colt cu Str Paul Greceanu
Langa statia de metrou Stefan cel Mare.
10 min pe jos din Piata Romana.
Cauta pe harta.

Str Aurel Vlaicu nr 146
On the corner of Str Paul Greceanu
Near Stefan cel Mare Metro stop
10 mins walk from Piata Romana
Find it on the map.




fuck you too



am revenit in bukresh :)

Noaptea alba a galeriilor



ARTA FACE O NOAPTE ALBA
Bucuresti
26 & 27 mai, 19:00 – 04:00

Noaptea alba a galeriilor bucurestene se consuma intre 26 si 27 mai 2007, in intervalul 19:00 – 04:00. Nascuta din necesitatea de a conecta in retea cele mai dinamice si efervescente spatii de prezentare si promovare a artei contemporane, fie ele galerii publice ori private, ideea “aduce la un loc” proiecte ale unor tineri artisti bucuresteni si nu numai.

Galeriile de arta sunt mici laboratoare, puncte vii pe harta oraşului, capabile sa genereze prin discursul lor evenimente ce nu pot fi ignorate în societatea contemporana. Un astfel de tur de forta cultural, ce poate prilejui inedite intalniri intre artisti, lucrari si public favorizeaza o privire de ansamblu asupra artei contemporane romanesti si a rolului galeriilor in conturarea unui nou layer urban.

Exploratorii noptii albe a galeriilor vor descoperi sofisticate lucrari si instalatii site-specific selectionate de un juriu alcatuit din Aurora Kiraly (curator Galeria Noua), Alexandra Croitoru (artist, asistent al Universitatii de Arte din Bucuresti), Stefan Tiron (curator independent si teoretician) si Raymond Bobar (editor al publicatiei Re:publik).
Comunitatea virtuala a proiectului poate fi consultata la adresa: www.noaptea-galeriilor.blogspot.com.

Proiecte semnate de: Ovidiu Feneş, Alina Popa, Irina Gheorghe, MNOR - Mihuţ
Năiţă & Roxana Orghidan, Marina Albu, Dan Pintea, Szilard Miklos, George
Drîmbău, Sebastian Big, Ciprian Dicu, Ana Blidaru, Anca Benera, Olivia Mihălţianu,
Alexandru Ciubotariu, grupul Peer to Peer - Catalin Ilie & Diana Duta, Oana Lohan,
plus expozitia colectiva Ne placă ce faci. Skateboard Art.
Spatii de desfasurare: Galeria Andreiana Mihail, Galeria Noua, HT003, UNAgaleria, Galeria Posibila, Galeria HAG, Galeria H’art, ArCub, Galeria 26/OTA, Galeria Streetwise, Libraria Carturesti*, Galeria de Arta Digitala 115.

Autorul proiectului: Suzana Dan
Coordonator: Silvia Rogozea
Organizator: Fundatia HAG
Co-organizator: ArCub
Finantator: AFCN
Partener: Peggy Production, MNAC
Parteneri media: Timeout, B24Fun, Feeder


Galeria Andreiana Mihail / Str. Pandele Tarusanu 4 bis

Galeria Noua / Str. Academiei 15

Galeria HT003 / Str. Hanul cu Tei 22

UNAgaleria / Str. Budisteanu 10

Galeria Posibila / Str. Popa Petre 6

Galeria HAG / Str. Maria Rosetti 53

Galeria H’art / Str. Mihai Eminescu 105-107

ArCub / Str. Batistei 14

Galeria 26/ OTA / Str. Dr. Staicovici 26

Galeria 115 / Str. Mihai Eminescu 115

Galeria Streetwise / Str. Aurel Vlaicu 146

Carturesti / Str. Arthur Verona 13

*Cu ocazia Noptii Albe a Galeriilor, Libraria si Ceainaria de la Carturesti vor fi deschise pentru public in intervalul orar al evenimentului.

Mergi la vot ! (?)


Flier primit pe email. Uite-te si la asta!

urma- a place for me


Botanical garden revisited



















It was in late March that I took these pictures but I never got around to posting them on the blog. I was struck by some textual and graphical details, including Dan Perjovschi's wall drawing on the green house entrance which he made on the occasion of the 2006 Bucharest Biennale.

Victor lives and works in Bukresh


Victor e explorator urban si ne arata vestigii socialiste si peisajul post industrial.

Above in Bucharest, 2006



Above put up some videos from his last year's travels, including this one from Bucharest featuring his roller piece from the roof top of the now demolished Ministry building from Calea Victoriei. One of his arrows is still hanging in the old center on Lipscani / Smardan street corner.

uranus - URBAN LOUNGE



I just love it when Photoshop dies and becomes reality.
This is about a place central but far away and about people with vision and passion.
Last saturday, european film festival, concert. Food drinks people film music.What else would one want?
What surprised me, was that people were taking pictures with themselves and the neon lights. Which by the way are letters from famous UNIVERS ALL, remixed.


This is an extract from vaurma book, a short definition of what urban lounge means "Public space means choice, experiment, interaction, involvement. These are the engines that drive the comunitary spirit. The city as a network of urban room is about defining identity paths meant to keep the urban space as an open, public space.
In Bucharest there are "urban dormitoires", "gardens" or kitchens and a trend in building offices. So it's only necesary to define a meeting place, a communication space, a relaxation space :a "lounge"

Uranus-Rahova is a problematic area. It's central but due to the social context, also very far away. It has a hidden beauty and a colourfull history.

Uranus is a part of vaurma (meaning "to be continued") which is a movement for urban and cultural regeneration of the Rahova-Uranus area of Bucharest. vaurma aims to rescue Bucharest from its anonimity, to give it back its glamour and to present it in all its glory
Uranus will function as an urban lounge all through this summer.
The organisers will soon publish a program of the events.







E-URANUS


Cinema la gradina, diversitate cinematografica si gastronomica, scurtmetraje
in deschidere concert SUKAR COLLECTIVE
o experienta senzoriala completa, intr-un spatiu neconventional aflat intr-un cartier in plina transformare
sambata, 12 mai, 20:00
gradina-cinema E-URANUS
str uranus 144

intrarea se face pe baza de invitatii primite pe mail! vrei si tu? trimite mail la contact@dccom.ro

[via feeder]

The city belongs to them


New stencil in Bucharest... bubble says "the city is ours".

Gorzo's wall






Gorzo breaks the barriers of street art and puts up a huge display of his work on a fence near the Art University. Go see it for yourself on Budisteanu/Banului street corner.