Rahova lui David Mozny

Lacomia arhitectilor





















Un articol din Ziarul de Investigatii mentioneaza cateva din numele celor carora trebuie sa le multumim pentru felul in care arata orasul Bucuresti.

Magic Blocks 2010




'Peisajul urban al Bucurestiului este dominat de ansambluri de locuinte standardizate construite in perioada socialista, in special intre deceniile’60 si ’80. Ele sunt locuite astazi de 70% din populatia orasului. Discutam aici nu numai despre cartiere intregi situate in afara centrului istoric, dar si despre “cortinele de beton” de-a lungul principalelor artere de circulatie vechi sau noi si care blocheaza partile orasului din spatele lor. Bulevardele Calea Mosilor, stefan cel Mare, sau Mihai Bravu sunt exemple perfecte pentru lucrarile agresive de reconstructie desfasurate de-a lungul unei artere istorice si pentru imposibilitatea construirii sau demolarii constructiilor la ora actuala. Astazi, zonele din spatele sirurilor de blocuri sunt un adevarat haos: masini parcate pe fiecare centimetru de asfalt disponibil, spatiii verzi sub forma unor terenuri in paragina ingradite, calcane ...

Dupa caderea regimului socialist si introducerea economiei de piata, cele mai multe locuinte de stat au fost privatizate. Insa nici autoritatile nici proprietarii persoane fizice nu dispun de mijloacele necesare pentru a face fata acestei noi situatii. Aici intervine initiativa noastra ce incearca sa analizeze problema si sa stimuleze discutiile publice pe tema folosirii spatiilor ascunse din spatele “cortinelor de beton”. Studiul de caz Calea Mosilor indica problemele si potentialul spatiilor respective si propune o serie de strategii in vederea imbunatatirii acestor locuri si de asemenea in scopul promovarii dezvoltarii urbane.'


In 2010 un colectiv de arhitecti a facut un proiect prin care se pune problema reabilitarii blocurilor de locuinte din Bucuresti si a spatiilor din jurul lor. Pe langa filmul de mai sus, autorii proiectului au scos si o publicatie, care poate fi citita in intregime online, la aceasta adresa.

mineriada 1990





















De curand am intrat pe pagina web a domnului Corneliu Munteanu si am avut placuta surpriza sa gasesc o serie destul de mare de fotografii care documenteaza evenimentele din aprilie-iunie 1990.

Dansul face fotografii la nunti si la alte evenimente, dar are si o arhiva de 1000 de cadre din prima mineriada, dupa cum scrie pe pagina sa. Pentru a vedea o parte din ele va trebui sa cautati in partea de sus a ecranului o iconita ca o carte, sub care, la mouse-over apare scris 'books'.

Este vorba de o publicatie online, un album cu cateva din acele 1000 de fotografii. E pacat ca dansul nu a mers mai departe pe acest drum al fotojurnalismului obiectiv, urmarind si alte evenimente din acea perioada.













Club Kristal si Parcul Verdi


















Am un prieten cu care mai ies din cand in cand la plimbare prin oras. De data asta am profitat de una dintre primele zile mai calde ca sa mergem in Floreasca. Intr-una din zilele dinainte, el trecuse prin fata clubului Kristal si observase ca e parasit.





















Intr-adevar, cand am ajuns acolo, niste copii tocmai se pregateau sa intre inauntru printr-o usa al carei geam era spart.





















A fost prima oara cand am mers la Kristal. Inauntru chiar era parasit, desi un paznic isi facea de lucru plimbandu-se prin fata. Nu mai era prea multa lumina, incat nu se prea puteau face poze. Sala de dans era goala, cufundata in intuneric.





















Cladirea fostului Cinematograf Floreasca e destul de interesanta. Pe langa peretii exteriori care au un fel de ornamentatie geometrica, mai exista si doua acoperisuri 'zburatoare', specifice anilor 70, asezate deasupra intrarilor laterale.





















Dupa ce am vazut mai multe cladiri parasite in Bucuresti si le-am urmarit si soarta ulterioara, cazul clubului Kristal pare unul destul de previzibil. Proprietarii (fie particulari, sau din zona administratiei publice) au lasat cladirea in paragina, urmand ca aceasta sa se deterioreze progresiv, pana cand o demolare va deveni 'singura solutie posibila'.

Cladirea fiind in mijlocul unui parc, e numai buna pentru a fi inlocuita de un bloc de locuinte.




















Parcul Verdi e undeva pe linia tramvaiului 5, inspre Baneasa. Aleile si mobilierul urban sunt destul de vechi, poate din anii 80. E gunoi peste tot si pare genul de parc folosit mai mult de oamenii din zona care il stiu bine si nu se tem sa se plimbe printr-o zona nu foarte curata si destul de incerta.

Mergand pe drumul din mijlocul parcului, am gasit langa un tufis un aranjament destul de ciudat de obiecte. Prima data am crezut ca e mormantul unui caine sau al unei pisici. Apoi, pe masura ce am observat detaliile, n-am mai fost asta de sigur.





















Era vorba de o bucata de faianta albasta pusa peste un borcan cu fundul in jos. In borcan erau 10 mii de lei vechi. Tot in borcan era si o carte de joc. Acum imi dau seama ca n-am avut destula curiozitate sa vad exact ce e. In jurul obiectelor astora cineva infipsese un fel de scoabe de metal, pentru a delimita perimetrul. Mai mult, pusese apa deasupra, lucru care nu are nici o logica in cazul unui mormant.

Pare un fel de ofranda, in bani si apa. Pare parte a unui ritual. In acelasi timp, pare legat de un comportament infantil sau deviant, al unei persoane dezechilibrata mental. Cred ca e prima oara cand vad asa ceva, incat m-am hotarat sa ii fac niste poze si sa le pun aici.




augustin ioan despre buzesti-uranus





Invitat la Radio Rfi, Augustin Ioan vorbeste despre Bulevardul Buzesti-Uranus si isi exprima cu argumente opiniile critice despre primarie, urbanisti si ONG-uri (care isi aduc aminte de Piata Matache, dar uita de costurile sociale - oamenii din casele demolate). Daria Ghiu incearca sa sublinieze faptul ca in ultimii cativa ani arta contemporana, arhitectura si activismul cultural au inceput sa functioneze impreuna.