două biserici părăsite

1. Biserica din Frunzanesti

De curand am fost sa vad doua biserici parasite de la marginea Bucurestiului, undeva in apropierea intrarii pe Autostrada Soarelui. Prima dintre ele era in comuna Fundeni-Frunzanesti.

Am gasit un istoric al bisericii, in care se spune ca ar fi fost ctitorita nu mult inainte de 1850. Informatia asta ma deruteaza, pentru ca structura cladirii pare sa contina si niste straturi mai vechi.

Dar mai intai, o evaluare generala. E vorba de o constructie in ruina, asezata la marginea unui sat, pe malul inalt al lacului. Ansambul e compus dintr-un cavou excavat, cu un mormant deasupra, la nivelul solului. Deasupra locului se ridica un copac enorm. In continuare urmeaza o turla de beton prabusita la pamant.

Pe aceeasi linie, catre rasarit, e si restul corpului cladirii, de caramida. Naosul si zona altarului sunt inca in picioare si peste ele sta inca o turla de beton armat.

Betonul armat e un material aparut intr-o anumita perioada istorica. Ma face sa ma gandesc la studiul numit Biserici Noua al arhitectului Petre Antonescu, din 1943.

El propunea folosirea betonului armat la constructia edificiilor de cult, adaptarea normelor simbolice si formale ale bisericilor ortodoxe la materialele si procedeele tehnice din epoca, dar si ridicarea bisericilor prin aceste mijloace care permiteau constructii de dimensiuni mari, la rangul de repere vizuale dominante in orasele Romaniei, asa cum erau aceste constructii in evul mediu.

Nu stiu cine a facut restaurarile la aceasta biserica, dar el pare inspirat de niste teorii similare. Din pacate, arhitectul-restaurator nu a evaluat corect masa betonului fata de cea a constructiei de caramida si se pare ca turla adaugata peste pronaos s-a prabusit, poate in urma unui cutremur, fiind mult mai grea decat zidul de caramida de dedesubt si nefiind sprijinita pe o structura de rezistenta in stare sa suporte greutatea.

Turla de beton care e si astazi pe biserica pare aplicata de deasupra, fara prea multe conexiuni cu corpul cladirii de dedesubt. Pare un corp strain care poate sa cada oricand la pamant, ca si turla pronaosului.

Antonescu pleda pentru constructia intregii cladiri din beton. Fiind insa vorba de o restaurare, arhitectul de la Fundeni a folosit beton doar la cateva din elementele cladirii. Altarul e printre acestea. La fel si masa din spatele altarului. Din punctul meu de vedere, adaosul acesta e monstruos.

Interiorul cladirii a trecut si el prin niste transformari importante, mai ales la nivelul decoratiilor de pe pereti. Se vad inca niste coloane de marmura false si o pictura neoclasica, cu totul lipsita de legatura cu vreun canon ortodox. Daca tipul de transformari legate de programul de arhitectura tin de perioada celui de-al doilea razboi mondial, modificarile decoratiilor interioare si al programului iconografic sunt tipice pentru perioada 1800-1900.

Unul dintre procesele culturale importante in epoca e occidentalizarea Tarilor Romane, care duce atat la renuntarea la portul oriental, la pupatul mainii, dar si la crearea de noi hibrizi in ceea ce priveste spatiile de cult, contaminate mai ales cu modalitati de reprezentare (sculptura, pictura neoclasica) provenind din zona catolica, apartinand acelei Europe care era considerata model cultural in acea vreme.





















Foarte 'occidental' pare si cavoul din fata bisericii. Patru obeliscuri de marmura rosie sunt asezate in cele patru colturi ale sarcofagului de piatra, care se sprijina pe niste picioare in forma de labe de leu. Obeliscurile sunt trantite la pamant. Mai exista si doua socluri de statui, din marmura neagra, aruncate si ele, fara personaje, pe langa sarcofag. Un prieten a facut o gluma zicand ca statuile de pe socluri trebuie sa fie pe undeva, printr-o casa din preajma.



Langa biserica exista si o clopotnita, care e si poarta de intrare. Volumele sunt foarte armonioase si cred ca e una dintre intrarile de bierica cele mai frumos proportionate din cate am vazut. Imi place mult acordul dintre corpurile rectangulare (clopotnita si cele doua parti laterale) si acoperisurile semicirculare.

Nu stiu daca am dreptate sau nu, dar impresia mea e ca biserica a fost de fapt refacuta, nu ctitorita la 1850. Tipologia constructiei este destul de raspandita, facand parte din seria de biserici cu plan triconc.

In plus, este clar ca intre decoratiile exterioare si interioare si cladirea de sub tencuiala e o mare diferenta. Zidurile par postbizantine, iar tencuiala, coloanele dinauntru, benzile longitudinale de pe exteriorul cladirii sunt legate mai degraba de un repertoriu de reprezentari 'europene'.

Un argument in acest sens este si zidul de imprejmuire al bisericii, care este absolut identic cu cel al bisericii Sf. Andrei, construita in 1732 in aceeasi localitate.

2. Biserica din Pitigaia

In aceeasi zona, doar ca in mijlocul campului, pe un deal, se gaseste ce-a de-a doua biserica parasita. E o biserica de cimitir, destul de mica si oarecum deteriorata.

O parte din naos e lipsa si biserica nu mai are altar. In jurul ei sunt cateva morminte, iar jos, in tufisuri, la baza dealului, traiesc niste prepelite.

O parte din pictura s-a pastrat. E foarte diferita fata de pictura de la biserica din Frunzanesti, fiind vorba de o pictura de inspiratie bizantina. Gamele de culori folosite la ilustrarea personajelor sunt foarte atent cumpanite.

Imaginile de mai jos sunt picturile din coltul din dreapta intrarii in biserica, stand cu spatele la altar.

biserica parasita din chiajna

Langa groapa de gunoi din comuna Chiajna, se afla o biserica in ruina. In jur se intinde o campie brazdata de trasee feroviare. Mormane de gunoaie se aduna in partea dinspre comuna, iar langa soseaua de centura mai este inca un deal format din gunoaie, in continuu bantuit de un stol nesfarsit de ciori.















Cu toata vecinatatea ei murdara, biserica e un cu totul altfel de spatiu. Este impunatoare ca dimensiuni, iar interiorul ei armonios proportionat transpune vizitatorul intr-o stare de liniste si contemplatie. Pe scurt, biserica este ceea ce am putea numi o ruina venerabila.






















Isi emana propria atmosfera, trimite la propriul ei vis. Si suntem probabil obisnuiti sa ne visam in catedrale gotice fara tavan, din care au mai ramas doar nervurile de piatra ale stucturii. Insa romantismul nu trebuie sa fie ceva in mod necesar legat de un fundal catolic. Si respectivul sentiment nu trebuie neaparat sa trimita in aceeasi directie, mai ales ca e vorba de un spatiu diferit.






















Multe din bisericile ortodoxe din oras nu reusesc sa transmita privitorului socul estetic al unei catedrale gotice. Si asta pentru ca in majoritatea lor bisericile noastre au fost ridicate de maestrii straini, incat dupa plecarea lor modelele de constructie s-au deteriorat.

Totusi exista biserici in care formele nu sunt balbaite si intentia unui constructor abil se poate citi cu usurinta in proportii, in felul in care detaliile si intregul functioneaza impreuna ca o totalitate. O asemenea biserica este si cea din Chiajna. In zidul fara tencuiala, pana si impletitura caramizilor care da nastere formelor boltilor si zidurilor pe care acestea se sustin fascineaza ochiul.









Biserica are un trecut aproape mitologic, dar si un viitor destul de incert. In mod extraordinar, pana la cutremurul din '77, biserica avea si turla. Imi amintesc ca am vazut o fotografie a bisericii din Snagov, inainte de restaurare si arata mult mai darapanata decat cea din Chiajna. Si in conditiile astea pare si mai ciudat ca e in intregime anonima si neatinsa, dar asta e o alta discutie.

Un muncitor la caile ferate mi-a spus ca acum cativa ani oamenii din localitate au venit cu masinile si, legand cabluri de otel de pilonii bisericii, au incercat sa darame bucati din ea pentru a o transforma in cariera de caramizi. Mi-a mai spus ca ar exista un proiect de amenajare a unui hipodrom, care ar insemna daramarea bisericii. Nu stiu cat sa cred din cele doua povesti, insa biserica este in mod vizibil abandonata.

Si poate intr-o alta tara locul de langa biserica ar fi dotat cu o parcare si cu un hotel, in felul acesta vanzand turistilor culturali situl. Nu ma incanta prea mult transformarea unui monument de arhitectura intr-un produs, dar biserica din Chiajna ar trebui in mod cert sa fie vizitata de mai multa lume. Si asta pentru ca exista locuri care, desi isi duc zilele in mizerie, il imbogatesc pe cel care le calca pragul.