petitie piata matache

Cateva ONG-uri au dat in judecata Primaria Bucuresti pentru lucrarile de amenajare ale Bulevardului Buzesti-Uranus. Ei au pus pe net si o petitie care poate fi semnata pentru a opri distrugerea Pietei Matache. Mai jos, textul care insoteste petitia.



Solidaritate Urbana

Hala Matache este un simbol al Bucureştiului istoric, al comerţului tradiţional, înconjurată de un patrimoniu valoros, atât cât a scăpat din calea deteriorărilor premeditate, a vandalizărilor protejate de poliţie şi a demolărilor inopinate în miez de noapte.

"Diametrala Nord-Sud” implică o schimbare de paradigmă în mediul urban. Efectele sale tentaculare sânt încă greu de anticipat. Operaţia pe cord deschis a oraşului are nevoie de:
participare, informare şi consultare publică, cercetare, analiză, proiecte, dezvoltare urbană integrată.

Existând puţine informaţii în plan urbanistic, poate părea că uraganul demolărilor din zona Berzei-Matache-Buzeşti nu ne afectează pe toţi în mod direct. Dar trebuie să fim conştienţi că acest «masacru urban» are efect de undă şi se poate re-întîmpla oriunde, oricînd, oricui.

Hala Matache este în pericol de a fi distrusă în orice clipă cu tot ceea ce reprezintă ea pentru ţesutul urban, social şi comercial din această zonă istorică şi "protejată” a oraşului.

Pentru acceptarea de către autorităţi a unui dialog cu societatea civilă şi organizaţiile de profesionişti din domeniu, în iminenţa buldozerelor şi în urma demersurilor constructive ignorate de catre autorităţi, nu ne-a mai rămas decât soluţia solidarităţii civile şi profesionale: Un «lanţ uman» în jurul Halei Matache la venirea buldozerelor!

Să protejăm împreună un simbol al cetăţeanului decent! Dacă odată cu semnarea petiţiei doriţi să vă alăturaţi «lanţului uman», vă putem anunţa rapid momentul în care va fi nevoie de efortul tuturor în urma trimiterii numelui, adresei de e-mail, şi numărului de tel mobil la: solidaritate.hala.matache@gmail.com



Context

În ultimii 20 de ani, profesioniştii, politicienii, investitorii, societate civilă s-au pus în nenumărate rânduri de acord că identitatea unui oraş şi valorile culturale locale sunt extrem de importante pentru ca acel oraş să fie atractiv şi să se dezvolte.

În timp ce politicienii din restul Europei îşi asumă prin Declaraţia de la Toledo (iunie 2010) principiile dezvoltării urbane durabile, decidenţii din România încalcă legi importante din domeniul construcţiilor, şi al protecţei sociale, domenii în care rolul administraţiei publice este fundamental. Toate aceste traume sociale şi urbane sint realizate cu banii noştri, pentru profituri care ajung în «aceleaşi» buzunare. În timp ce demolările clădirilor de patrimoniu se fac nocturn şi galopant, banii publici au fost alocaţi deja către firme de construcţii deşi nu există nici un proiect urbanistic care să poate fi văzut, în respectul unor norme legale şi profesionale elementare.

Este nevoie de dialog pentru a găsi cea mai bună formulă de dezvoltare! Dezvoltarea şi protecţia patrimoniului nu sunt la poli opuşi, ci se susţin reciproc. Este inacceptabil ca autorităţile sa maximalizeze efectele distructive ale diametralei Nord-Sud, ignorând constant propunerile ce pot duce la minimizarea acestora.

Când primarul încalcă legile de avizare a lucrărilor de construcţii, când oamenii sunt evacuați în plină iarnă sfidând legi care interzic această procedură în intervalul Decembrie-Februarie, când lucrările de investiţii sunt atribuite înainte de a avea un plan de urbanism coerent, Hala Matache si implicatile sale zonale devin nu numai un simbol al Bucurestiului istoric, ci şi al decenţei urbane necesare unui viitor comun atit aleșilor locali cit si alegatorilor.

Pentru acceptarea de către autorităţi a unui dialog cu societatea civilă şi organizaţiile de profesionişti din domeniu, în iminenţa buldozerelor şi în urma demersurilor constructive ignorate de catre autorităţi, nu ne-a mai rămas decât soluţia solidarităţii civile şi profesionale: Un «lanţ uman» în jurul Halei Matache la venirea buldozerelor!

Să protejăm împreună un simbol al cetăţeanului decent! Dacă odată cu semnarea petiţiei doriţi să vă alăturaţi «lanţului uman», vă putem anunţa rapid momentul în care va fi nevoie de efortul tuturor în urma trimiterii numelui, adresei de e-mail, şi numărului de tel mobil la: solidaritate.hala.matache@gmail.com

Pentru a obţine un sistem de dezvoltare în arbore a bazei de date, vă rugăm sa daţi mai departe acest mesaj către cunoscuţi şi să îi invitaţi sa facă la rîndul lor acelaşi lucru.

Reacţii, detalii şi imagini găsiţi la:

• observator urban
• andrei plesu
• facebook

pasaje

1. Pasajul Mihai Bravu

Va costa 31 de milioane de euro si primaria zice ca pentru a-l construi ii va trebui un an de zile. Cu toate astea, soferii care trec prin zona spun ca niciodata nu au vazut aglomeratie acolo si ca pasajul e complet inutil.

Cu toate astea, lucrarile se vor face in regim de urgenta. Un comunicat Mediafax spune:

Prefectul Capitalei a contestat în instanţă, în 21 ianuarie, autorizaţia de construcţie emisă în decembrie 2010 de primarul general pentru construcţia pasajului Mihai Bravu - Splaiul Unirii, pe motiv că actul nu are la bază o documentaţie de urbanism şi nici nu se justifică situaţia de urgenţă.

In imaginile cu proiectul se vede clar ca pasajul e de fapt un pod. Acesta e construit, se pare, doar pentru a scoate din faliment firma Romstrade a lui Nelu Iordache, care in ultimul timp incepuse sa aiba probleme cu banii, dupa cum sugereaza un articol Romania Libera.

Nu conteaza ca zona respectiva e deja desfigurata de diversele interventii de arhitectura recente, cum ar fi si enormele blocuri de langa Lacul Vacaresti. E nevoie de acest pod pentru a pune odata pentru totdeauna peisajul sub dominatia angrenajelor urbane, chiar daca nu e nevoie de ele acolo.

2. Pasajul Vitan

Pentru mai multe imagini cu lucrarile din zona mergeti aici. Daca vreti sa vedeti cat costa, cine a hotarat constructia si despre ce sume e vorba, puteti citi documentatia legala a lucrarii aici. Informatiile vin de pe forumul metrouusor.com.

Un cititor al Libertatea online aduce mai multe lamuriri:

Proiectul este de pe vremea lui Ceausescu. Asta este o ocazie sa se mai scoata bani de la buget pentru EXPROPIERI. Dar se stie ca acele case care acum trebuiesc demolate sunt "locuite " de proprietari care au primit bani pentru expropiere inainte de 89. Acum nici nu mai au acte de proprietate. Dar de la buget va fi alocata o suma pentru "expropieri" care va ajunge in buzunarele ROSII ale lui Oprescu sau PORTOCALII ale lui Negoita.

3. Pasaj Subteran Berceni

Va costa 30 de milioane de euro si va fi construit in doi ani de zile. In tot acest timp, zona Vacaresti - Piata Sudului va fi complet paralizata de lucrarile la subteran, dar si la podul Mihai Bravu - Berceni.

Asta e insa un plan din 2008. In 2010 primaria a reluat proiectul. In iulie 2011 se pare ca lucrarile vor incepe.

Dintre proiectele de mai sus, acesta pare sa aiba o justificare. Intersectia de la Piata Sudului e intr-adevar un loc destul de aglomerat.

4. Pasaje Lucrari de Arta

Municipalitatea intenţionează să construiască patru pasaje în intersecţiile critice din Bucureşti. Locaţiile viitoarelor denivelări sunt la intersecţiile străzilor Andronache cu Şoseaua Colentina, Şoseaua Ştefan cel Mare cu Calea Dorobanţi, Şoseaua Ştefan cel Mare cu Strada Barbu Văcărescu (cu ieşirea la Tunari) şi Ştefan cel Mare cu Strada Lizeanu. Viitoarele pasaje sunt, potrivit descrierii din caietul de sarcini, "lucrări de artă" şi numai costurile studiului de fezabilitate sunt estimate la 6,5 milioane de lei fără TVA, adică echivalentul a a aproximativ 1,7 milioane de euro.

Informatiile de mai sus vin dintr-un articol din ziarul Gandul. Dintre proiectele de mai sus, trei din ele, adica intersectarile cu Soseaua Stefan cel Mare (Şoseaua Ştefan cel Mare / Calea Dorobanţi, Şoseaua Ştefan cel Mare / Strada Barbu Văcărescu, Ştefan cel Mare / Strada Lizeanu) mi se par absolut inutile si vor fi probabil extrem de costisitoare.

Traficul pe Stefan cel Mare nu o sa fie mai putin intens doar pentru ca merge pe dedesubt. In prezent, Pasajul Obor e mereu aglomerat.

Cred ca banii ar fi mai bine investiti in Soseaua de Centura si intr-un studiu de fluidizare a traficului in orasul Bucuresti facut de niste specialisti din mai multe discipline. Ingineri, urbanisti si arhitecti ar putea pune la punct o strategie de fluidizare a traficului, mai degraba decat o campanie violenta de modernizare haotica si de multe ori oarba si ilegala.

pasajul aviatorilor

Noul pasaj va costa 80 de milioane de euro si va fi construit pe axa Bulevardului Aviatorilor. Asta inseamna ca tot traficul dinspre Victoriei va fi deviat catre Baneasa. Si ca Bulevardul Buzesti-Uranus, aceasta strada lata de zeci de metri, va aduce foarte mult trafic in zona Ambasadei Chinei.

Din punctul meu de vedere interventia primariei nu reduce traficul din zona. O privire asupra intersectiei din Piata Charles de Gaulle e de ajuns pentru a ne da seama ca de fapt traficul in zona merge pe axa Dorobanti - Arcul de Triumf. Pana si latimea mai mare a strazilor indica acest lucru, zona respectiva fiind unul dintre punctele importante de iesire din oras catre aeroport si catre autostrada Bucuresti-Ploiesti.

Anul trecut Piata Charles de Gaulle a trecut printr-o transformare radicala, toata suprafata sa si a bulevardelor invecinate fiind asfaltata, desi piatra cubica de pe carosabil era inregistrata ca monument istoric.

Nefiind ingrijit de mai bine de 15 ani de zile, perioada in care primaria orasului a lasat strazile respective in paragina, stratul de piatra cubica s-a dezintegrat, motiv de nemultumire pentru soferii din oras. Ca prin minune, primarul Oprescu a propus declasarea de pe lista monumetelor istorice a Bulevardelor Prezan, Aviatorilor si a pietelor aferente, urmand ca mai apoi sa cheltuiasca 18 milioane de euro pe asfaltare, desi intretinerea pietrei cubice ar fi costat doar jumate si ar fi insemnat si pastrarea caracterului istoric al zonei.

Pana la finalizarea lucrarilor, Oprescu a promis ca in Piata Aviatorilor si Charles de Gaulle va lasa piatra cubica pentru a pastra caracterul zonei. Dupa finalizarea lucrarilor, n-a mai fost nevoie sa mai revina asupra acestei afirmatii.

Acum, dupa doar un an, intreaga suprafata a Pietei Charles de Gaulle, proaspat asfaltata, va fi decopertata pe o suprafata de aproximativ un kilometru (piata plus cei 600 metri de pasaj, cate 300 de metri pe fiecare parte). Asta inseamna ca din cei 18 milioane cheltuiti anul trecut se arunca la gunoi o buna parte, sa zicem 4 milioane, sa zicem 6, sa zicem 8. Ce mai conteaza?

Dupa mai mult timp de gandire, mi-am dat seama ca exista o logica foarte coerenta in spatele constructiei acestui pasaj. Nu vreau sa pun in discutie calitatea arhitecturii lui Vlad Arsene, cel care a proiectat turnul din Piata Charles de Gaulle.

As pune in discutie decizia primariei de a aproba o asemenea constructie in zona, care rupe cu totul regimul de inaltime. Prin prezenta turnului s-a creat in piata respectiva o mica zona de afaceri, doar pentru ca in Bucuresti nu exista nici un plan de dezvoltare urbanistica in care sa fie desemnata o anume portiune de oras ca si zona de afaceri. Asa ca ele apar peste tot pe unde se poate.

In acest moment, prezenta turnului respectiv aduce cu el un flux corespunzator de masini dimineata si seara, cand sutele de angajati, cu sutele lor de masini, circula prin zona.

Pasajul Aviatorilor va avea si o parcare subterana. Deci interventia nu rezolva traficul pe axa Dorobanti - Arcul de Triumf spre iesirea din Bucuresti si nici nu urmareste asta. Rezolva in schimb problema parcarilor din zona, aparuta odata cu decizia primariei de a construi o cladire in acel loc, cladire care face sa explodeze regimul de inaltime, generand si un trafic intens, dublat de nevoi de parcaj corespunzatoare.

In plus, pasajul va avea si un etaj de lounge, un spatiu cu cafenele, in care aceiasi angajati ai respectivului turn sa poata avea intalniri si sa poata manca in pauzele de masa. Tot ei vor avea un acces privilegiat la Parcul Herastrau, pentru ca din pasaj se poate merge direct in parc, lucru care era pana acum imposibil din cauza intersectiei.

Nu am nimic cu cei care lucreaza acolo si nici nu cred ca in Bucuresti n-ar trebui sa existe cladiri inalte de birouri, blocuri-turn, sau zone de afaceri. Nici nu cred ca aceste constructii ar trebui sa isi rezolve singure nevoile de parcare si nici cele de recreatie si alimentatie. Dar nu sunt de parere ca asemenea aglomerari ar trebui sa fie plasate oriunde in oras, desfigurand putinele zone care mai pastreaza un caracter arhitectural, urbanistic si peisagistic interesant si valoros.

La fel, nu cred in interventii brutale, in numele fluidizarii traficului, in zone istorice ale orasului care sunt complete la toate nivelele si nu au de fapt nevoie de reconfigurari majore.

Costul acestui pasaj nu se afla doar in banii investiti. Piata Charles de Gaulle devine astfel o zona de infrastructura urbana de proportii mari, cu doua santuri de beton de 300 de metri pe fiecare parte a pietii, in lungimea Bulevardului Aviatorilor.

In viitor intrarea dinspre televiziune a Parcului Herastrau o sa fie similara cu Piata Obor.

Aspectul de margine de padure, sau de parc pe care il are acum piata respectiva, cu lungile ei perspective de joasa inaltime, in care cele mai inalte cladiri sunt cele de patru etaje (cu exceptia turnului respectiv si a cladirii Televiziunii) o sa fie inlocuit cu aspectul unui angrenaj urban de scara mare, construit special pentru a valida axa Bulevardului Buzesti, continuat cu Aviatorilor si pentru a satisface nevoile de parcaj ale angajatilor din cladirea de birouri.

Pana atunci, primul pas a fost facut. Sculptura lui Paul Neagu, denumita de bucuresteni banul, sau nasturele a fost scoasa din locul ei si mutata in fata intrarii in Herastrau din apropierea Ambasadei Chinei.

Imi amintesc ca la una dintre orele de master la arhitectura a venit un profesor sa ne vorbeasca despre simbolica spatiala a monumentelor din pietele Aviatorilor / Charles de Gaulle / Arcul de Triumf / Casin.

Era cercetator de antropologie simbolica, specializat in opera lui Brancusi si vedea in alinierea acestor monumente o constelatie simbolica foarte coerenta, valoroasa si unica in spatiul bucurestean.

Iata ca acum nu mai e nici timpul si nici locul pentru asemenea consideratii.

multumim primarului general

Un sondaj de opinie al Asociatiei Pro Democratia arata ca locuitorii orasului Bucuresti sunt in procent de 70 % multumiti de primarul general, 65 % de primariile de sector si ca in general, locuiesc in Bucuresti de placere.

Parerea mea e ca unele intrebari sunt formulate ambiguu, lasand loc la toate interpretarile posibile. In plus, e vizibil faptul ca unii cetateni sunt depasiti de nivelul de informatie cerut prin intrebarile respective.

Apoi, cand intrebi daca cineva locuieste de placere / de nevoie in Bucuresti, automat conduci raspunsul pe o anume linie. Pentru a fi reprezentativ si pentru a avea un continut real de informatie, sondajul ar trebui gandit mult mai bine ca si metodologie.

Cu toate astea, e absolut clar ca cetatenii nu stiu nimic despre ce fac primarii si ca, vazand nivelul general al confortului orasului schimbandu-se in ultimii ani, asa cum era normal si necesar, nu se intreaba mai niciodata care sunt costurile reale ale acestor lucruri pentru care ei platesc. Gasiti mai multe detalii aici.

adio buzesti

Cinematograful de pe Buzesti impreuna cu hotelul Marna au fost demolate. Pentru mai multe detalii despre noul bulevard care se construieste, mergeti aici. Fotografiile vin de aici si aici.

semne de parcare

La sfarsitul anului trecut Vlad a participat la o expozitie in care a aratat o fotografie cu un semn de parcare din Bucuresti.

De ceva timp urmaream si eu acelasi tip de obiecte, pe care le-am fotografiat cu telefonul mobil. Pozele nu sunt extraordinare ca si calitate, insa cred ca reusesc sa defineasca in linii mari un fel de tipologie a improvizatiei.

1. obiecte (aproape) standard

2. fiare sudate

3. lemn

4. combinatii diverse

5. stâlpi, bețe și pancarte