Sambata trecuta artista Diana Gomez a organizat o vizita ghidata a imprejurimilor zonei Rahova, in jurul careia montase o interventie fotografica in spatiul public. Proiectul sau este o expozitie de fotografie, dublata de un traseu ghidat care ofera posibilitatea de a descoperi contrastul dintre peisajele urbane parcurse, ale caror fundaluri se schimba pe neasteptate, odata la zece minute, in timpul plimbarii.
Am mers si eu in plimbarea prin cartier, fiind asta si una dintre indatoririle mele de serviciu, proiectul Dianei facand parte din cadrul mai larg al programului
va urma.
Eram familiarizat cu demersul Dianei, vazusem fotografiile si cunosteam amplasamentele. Era vorba de fotografii ale unor non-locuri, pornind de la lectura unui text de
Marc Auge. Pentru autor, non-locuri sunt spatiile vide din aeroport, scarile rulante, lifturile, supermarketurile si in general toate spatiile legate de un stadiu postindustrial de dezvoltare a societatii. Sunt spatii ale singuratatii individuale, ale lipsei de semnificatie, ale supravegherii si controlului social.
Pentru Bucuresti non-locurile sunt o achizitie recenta, o specie de spatii care au aparut de-abia dupa revolutie. Si e interesant de observat dialogul dintre fotografii si arhitectura care le poarta, pentru ca non-locurile incep sa invadeze efectiv fostele locuri ale Rahovei. Doua mall-uri vor fi construite in zona, unul la piata Chirigiu si celalalt in fosta Fabrica de Bere Bragadiru. Insa in afara contemplarii fotografiilor (care e complet diferita de ceea ce s-ar intampla in galerie, fiind mai aproape de placerea dezlegarii unui puzzle, legata de descoperirea in spatiu a celor 12 locuri in care au fost montate fotografiile), parcursul prin marginea Rahovei e un spectacol in sine.
Turul ghidat dureaza doua ore si jumatate de mers pe jos, in timpul caruia majoritatea stilurilor de arhitectura prezente in Bucuresti, impreuna cu configuratiile lor spatiale specifice, sunt trecute in revista. Plimbarea pune in scena neoromanescul de inceput de secol si arhitectura industriala de secol XIX cu fatadele ei de caramida rosie, modernismul interbelic in varianta sa intima, a casei individuale, stilul veneto-florentin sau maur, dar si modernismul arhitecturii industriale a anilor '70 si ansamblurile de blocuri comuniste.
Langa biserica penticostala din Parcul Sebastian (care arata si ea ca un fel de mall religios, cu crucile ei de aluminiu lipite de acoperis) am gasit si o locuinta temporara a unui om fara casa, incat evantaiul de arhitecturi cuprinde chiar si vernacularul, arhitectura fara arhitect.
In urma plimbarii, concluzia mea este ca pana la urma Rahova e un cartier ca oricare altul, in ciuda faimei proaste. Chiar daca e dotat cu un penitenciar si chiar daca inca de la fondarea orasului zona se numea Podul Calicilor, in prezent Rahova e un cartier-dormitor standard, lipsit de parcuri si de locuri de petrecere a timpului liber.
Dar ceea ce e intr-adevar specific acestei zone este amalgamul fantastic de arhitecturi, de resturi de vechi oras strivite intre constructiile megalitice ale Centrului Civic si blocurile de pe marginile Caii Rahova, principala cale de acces.
In cazul in care o asemenea plimbare v-ar putea interesa, Diana Gomez va mai organiza o vizita ghidata in Rahova
Sambata 18 Noiembrie, incepand cu ora
11.oo am. Locul de intalnire este cofetaria Charme din Piata Regina Maria (rond Cosbuc). Daca pe parcursul plimbarii faceti fotografii, le puteti expune in
Galeria Noua, acolo unde sunt expuse si alte doua proiecte legate de zona Rahova.
Gabi Nicolae witnessed the demolition of "Circul Foamei" in Rahova
Gontz 2006.jpg)
Subreal 2001 
Stiam ca circul foamei din Rahova urmeaza sa fie demolat si am avut inspiratia sa merg sa fac cateva fotografii inainte de calatoria lunga pe care am incput-o acum o luna. Am aflat de la Ionut ca deja au inceput lucrarile pentru demolare iar de la Felix am aflat ca cei care se vor ocupa de actiune isi reconsidera statutul de demolatori.
I understand that a Zoo is a necessary place, but people are just not visiting it anymore. And this is bad. A ticket costs 1,5 lei. Now how will those animals eat with that sum of money? Oh... Now they're re-building their shelters, some of them, I guess it's the EU imposing strict rules. But all the pain these animals show when they just walk around and around in their cages for hours... It's unbearable really, and that not even the EU can cure. But as weird as it is, it's strangely fascinating as well.
