Draga Feeder, cu ocazia implinirii a doi ani, echipa Bukresh Blog iti ureaza la multi ani.
Iti multumim ca existi, Igu!
La Multi Ani FEEDER!!!
Draga Feeder, cu ocazia implinirii a doi ani, echipa Bukresh Blog iti ureaza la multi ani.
Iti multumim ca existi, Igu!
Bucurestiul lui Alexandru Vakulovski
Stencil cu Bkrsht
Iau trenul si fug. Cat mai departe de orasul studentiei mele – Cluj-Napoca. Raman in urma prieteni, amintiri placute, dar si un gust amar al unui oras in care nu mai ai aer de respirat, nu mai ai nici o strada unde sa te ascunzi, simti ca nu ai nici o sansa sa faci ceva bun.
Bucuresti. Misto. Cool. Oameni multi. Prieteni care te vizitau si in Cluj. Caut o camera. Imposibil pana la primul salariu. Pana la primul salariu faci datorii, mai putin produci. In schimb descopar oameni noi, reusesc sa-l vad pe Gheorghe si sa bem un whisky, ma bucur de Thomas Ciulei, Stefan Cosma imi face poze si radem cu alt Stefan, fan filme horror rusesti, Tiron. La balcon la Vlad Nanca. Si altii, si altii. Fain.
Cu gentile intr-o masina, inchiriez direct o locuinta in Cotroceni. Nu am de ales. Miros sinistru, limacsii care ies din pivnita in bucatarie. In schimb am curte. Dupa serviciu stau cu iubita mea pe banca. Fumam si nu avem nici un chef sa intram in casa. Nici vorba sa gatesti ceva in bucatarie. Ai vomita pe loc. Asa ca iesim in oras.
Prietenii sunt grabiti, nervosi. In magazine vanzatorii parca te scuipa cand cumperi ceva. Nervii se intind. Libertatea initiala trece in depresie. Tot mai multi oameni naspa, borati. Incep cosmarurile. Sunt tot mai trist, mai dezamagit. Clujul de cacat pare o poveste frumoasa. Viata mea e un butoi cu pulbere. Sunt prea putine locuri, lucruri care ma bucura. Sunt in stare sa devin emo kid, intr-un Bucuresti hidos, plin de muci, rautate.
Nu exista toleranta, nu exista prietenie, nu exista nimic in acest Bucuresti futut. Ma doare. Sunt intr-o groapa si ma trezesc tipand. Mai am ceva bun. Run, Vakulovski, run. Fugi cat mai departe de acest oras mizerabil. Du-te la Fanfest, imbata-te si incearca sa uiti. Incearca sa vezi ca exista dragoste, ca exista lucruri bune, incearca sa vezi altceva decat rautate.
Doar sa gasesti acel loc. Unde sa te vezi pe tine. Linistit, alaturi de cineva pe care iubesti. Si intre voi sa nu existe nimic care sa te faca sa te simti prost. Sa nu existe o lama sau o seringa. Run!
Text de Alexandru Vakulovski
magurele
Calatoriile dupa turnuri ma duc din ce in ce mai departe de oras, in locuri din ce in ce mai stranii. Ca sa ajungi in Magurele trebuie sa mergi cu tramvaiul 32 de la Unirii pana la penultima statie. La coborare e o statie de maxi-taxi. O calatorie costa 10 mii de lei.
Exista doua feluri de a citi un spatiu. Impresia directa, senzoriala, miscarile corpului si atractia si respingerea din partea mediului inconjurator sunt niste mijloace de a lectura in mod simultan tot ceea ce ne inconjoara. Obiectele nu se diferentiaza dupa vechime, lectura in adancime nu prea exista decat partial, ca o sugestie indepartata. Cu o astfel de privire am vazut orasul Magurele. M-a uimit calitatea arhitecturii comuniste, pusa in centrul orasului pentru a sublinia gloria stiintei romanesti.
Insa in fata acestui bloc din piata centrala era asezata si o cruce de vreo cinci metri inaltime, facuta din neoane. Probabil noaptea straluceste pentru a aminti tuturor ca stiinta dreptcredincioasa, nu cea agnostica isi cauta formulele printre electroni si atomi. Nesiguranta ortodoxiei locale era semnalizata ironic printr-o instalatie high-tech.
Piata centrala a orasului Magurele este o piata tipica de oras industrial comunist, realizata poate cu mai multa atentie, pentru ca progresul stiintei trebuia sa fie in mod convingator subliniat de arhitectura. Cu toate ca piata centrala are un pronuntat aspect urban, asezarea a fost declarata oras de-abia in 2005.
Ca sa ajungi in Magurele treci printre niste campuri parasite care arata cam jalnic. Impresia de zona rurala, dezordonata si murdara e de neilaturat. Odata ce intri in zona dinspre centru, esti intampinat de niste blocuri de trei etaje. Polaritatea centru-periferie e respectata perfect. Desi e vorba doar de o distanta de maxim un kilometru, blocurile de la margine sunt saracacioase si prost desenate, iar cele din centru au detalii si finisaje bine realizate, fiind un tip de proiect de arhitectura cu totul diferit.
Odata ce ai trecut de centru, unde se afla si intrarea in Institutul de Fizica Atomica, dupa prima intersectie zona rurala isi revendica din nou peisajul. Coborand pe langa un teren de fotbal, peste care se vede si un turn de apa, soseaua trece pe langa gardul unui parc.
Si aici trebuie sa vorbesc un pic despre al doilea mod de a citi un spatiu. Daca in primul era vorba de a surprinde un instantaneu, al doilea este cel in care fundalul istoric apare in straturi succesive. E o privire in adancimea timpului, care face ca obiectele sa fie mai degraba legate prin cauzalitati decat sa se decupeze net ca niste entitati in sine.
Nu prea poate fi vorba de a vedea un spatiu fara orice fundal istoric, sau de a-l vedea doar in ceea ce are el enciclopedic si muzeal. Imediatul si istoricul coexista si intr-adevar, plimbandu-ma prin parcul mosiei Ottetelesanu observam cu destula luciditate intentia romantica a intregii amenajari peisagistice. Imi faceam socoteala si nu fara indreptatire, ca parcul fusese construit prin secolul XIX.
Am gasit o confirmare a romantismului amenajarii cand am dat peste grota falsa, construita din caramida acoperita cu beton care imita, intr-un mulaj destul de naiv, niste stanci de piatra. Grota nu ducea nicaieri si avea asezat deasupra un foisor din fier forjat, cu un acoperis dantelat intr-un fel foarte delicat si decorativ.
Am privit cu dispret bustul lui Eminescu, care era parca aruncat de undeva de sus, dintr-un calcul nationalist, langa una dintre aleile parcului. De unde sa stiu ca acolo isi petrecuse mult timp in ultimii ani de viata? Si ca foisorul se numeste 'foisorul lui Eminescu', asa cum e si un izvor care e tot al lui in Cismigiu?
Amanuntele istorice le-am aflat de-abia zilele trecute dintr-un articol. Se pare ca Ioan Ottetelesanu, ministru de finante al lui Cuza si descendent dintr-o veche familie boiereasca a murit dupa ce, in testamentul din 1876, cerea infiintarea unui 'institut de fete' pe mosia sa. Ioan Slavici s-a ocupat cu punerea in practica a acestei prevederi testamentare si tot el este cel care a suravegheat opt generatii de absolvente, carora le oferea, la sfarsitul studiilor, 200 de galbeni ca zestre.
M-am amuzat citind articolul si imaginandu-mi-l pe Slavici dand tarcoale bazinului de apa, explicandu-le viitoarelor gospodine care veneau din medii sarace cum sa aiba mai bine grija de casa si cum sa gateasca mancare cat mai buna pentru viitorii lor soti.
Tot la fel de hilara, dar intr-un fel mai degraba trist, mi s-a parut interventia localnicilor facuta asupra foisorului din imaginea de mai sus, o falsa constructie in stil clasic, gandita ca accesoriu pentru parc. Sub bolta centrala au montat o hota pentru fumul care se ridica din micii si carnatii care se prajesc pe gratar.
Iesirea din parc e o rupere de nivel. Zona rurala revine din nou, fara nici o tranzitie. Peisajul pretios de secol XIX dispare brusc. M-as putea juca, descriind drumul inapoi pe harta de mai sus. Parcul romantic e pata verde si pufoasa din partea dreapta a imaginii. Catre strada se vede forma ovala a bazinului cu apa. Drumul merge catre Bucuresti, luand-o catre stanga.
Piata centrala se afla tot in partea stanga, spre coltul de jos, in apropierea blocului mai inalt, care este cladirea din fotografiile de mai sus cu un atom pe acoperis, transformat in semnal. Puteti vizita orasul Magurele si pe net. Fotografiile sunt facute de Elena Ciobanu.
"Dream of Bucharest"
Este titlul ultimelei mele expozitii deschisa weekendul asta la Castelul Solitude din Stuttgart. Mai multe imagini si detalii pe blogul meu.
Padurea irosita
In urma cu cateva saptamani, iesind din casa, am vazut bradul din prima poza. Am scos aparatul, i-am facut poza si mi-am continuat drumul. Mi-a iesit un altul in cale, apoi inca unul, si tot asa pana cand o poza s-a transformat in 3 zile de mers prin Drumul Taberei.
A trecut o luna de la Craciun, am mancat, am baut, am primit si am facut cadouri. Si cu ce am ramas? Craciunul pleaca si se duce, brazii aruncati raman. Din pacate cele 50 de poze de le mine de pe site sunt doar o treime din intregul reportaj: cam 150 de poze, 2-3 sute de brazi si asta doar in Drumul Taberei. Daca luam in calcul tot Bucurestiul cred ca ar iesi o padure destul de mare. Daca privim la scara nationala sau globala e deja foarte trist. Mai mult, felul in care brazii erau aruncati m-a facut de multe ori la gropi comune si sa fac o analogie intre cazul de fata si un masacru.
In afara de catastrofa ecologica, in cazul Romaniei mai intervine si nesimtirea oamenilor care desi se plang ca traiesc in conditii proaste nu fac decat sa le inrautateasca, aruncand absolut orice in fata/spatele sau chiar langa scara/zidurile blocului.
Ce e de facut? Daca in privinta nesimtirii romanilor s-ar putea face multe, in privinta brazilor taiati solutiile nu sunt atat de evidente. In conditiile in care anual se taie miliarde de copaci la nivel mondial, o parte a omenirii continua sa intretina acest obicei doar de dragul de a o face. Daca Craciunul ar fi pe bune, nu ne-ar trebui nici brad, nici cadouri si nici mancare in cantitati ridicole. Dar chestiile astea sunt intiparite prea adanc in mintile oamenilor asa ca daca vine unul ca mine si scrie asta o sa fiu luat ca rebel fara cauza sau nebun si nimic mai mult. Si nici eu, cel putin momentan, nu fac nimic altceva decat sa fac poze si sa scriu, fara sa previn nimic in mod concret.
In timp ce faceam pozele m-am intalnit cu un tip care mi-a spus ca el e directorul ADP (Asociatia Domeniului Public) Sector 6 care m-a intrebat de ce fac pozele. Pentru ca n-am fost prea dornic sa vorbesc cu el, a ras zicand ca le fac doar de dragul de a arata ca asa sunt brazii. Luand chestia asta ca exemplu, cred ca cel mai important pentru fiecare dintre noi e sa privim orice problema la o scara mult mai mare decat blocul sau cartierul nostru si sa intelegem ca brazii astia taiati nu sunt doar gunoi ce trebuie curatati de pe domeniul public. Mai departe depinde de fiecare in parte ce e dispus/isi permite sa faca.
Reconstituirea centrului Bucurestiilor la 1850
Carturesti Art Historia
va invita
miercuri, 24 ianuarie, la ora 18.00
la lansarea lucrarii
"Reconstituirea centrului Bucurestiilor la 1850"
Lucrarea ce se va lansa e rezultatul colaborarii dintre graficianul Radu Oltean si arh. Dan Ionescu si prezinta o reconstituire grafica de mare detaliu in vedere aeriana al centrului capitalei la mijlocul secolului 19. Desenul e reprodus ca afis (1m/70cm) si e insotit de o brosura explicativa in care sunt prezentate informatii despre 69 de manastiri si biserici, hanuri sau conace boieresti marea majoritate disparute inca din sec 19.
Cu aceasta ocazie vor fii expuse si cateva mari reproduceri dupa cele mai vechi fotografii ale Bucurestilor (1855, 1868).
libraria carturesti
strada arthur verona 13, bucuresti
moara olmazu - completare
Cineva a lasat un comment la ultimul post cu morile de pe Stefan cel Mare, in care dadea niste informatii despre istoricul cladirii. Astazi am mers acolo si am fotografiat-o.
'Moara neidentificata este Moara "Olmazu". A fost infintata de fratii C si N. Zahariad Olmazu. Exista in 1895. O parte din ea a fost demolata odata cu amenajarea zonei Circului, cladit pe locul fostei Fabrici de caramida "Tonolla (dupa altii Tonola)", a doua din Bucuresti (1865), infintata de catre germanul Max (Maxim) Tonolla.'
morile de pe stefan cel mare
In spatele blocurilor de pe soseaua Stefan cel Mare au mai ramas doua dintre cele trei mori construite la sfarsitul secolului XIX. Dupa ce Moara Dambovita a fost daramata in 2005, in acelasi an au inceput lucrarile de demolare si la Moara lui Assan.
1. moara lui assan
Primele doua fotografii vin de pe forumul asta. Celelalte vin de pe flickr, autorul lor fiind Romulus Cristea. Mai jos gasiti un extras dintr-un articol in care este prezentat istoricul cladirii.
'Un caz special printre monumentele care apartin patrimoniului industrial din Bucuresti il ocupa Moara lui Assan. Aflata in apropierea Pietei Obor, „"Moara lui Assan", prima moara cu aburi din Bucuresti, a fost construita in 1853 de negustorii George Assan si Ioan Martinovici. Inaltimea considerabila pe care o atinsese constructia cosului principal al morii a atras atentia autoritatilor care au stopat pentru o vreme lucrarile.
In urma a numeroase demersuri si abia dupa ce proprietarii au platit o cautiune, cosul a ajuns la inaltimea proiectata initial. In scurta vreme, moara a devenit unul din punctele de atractie pentru curiosii din zona, fiind numita fie „moara de foc de la Obor", fie „vaporul lui Assan". La jumatate de secol de la infiintare s-au mai adaugat citeva cladiri iar constructiei principale i-a fost atasat un ceas despre care George Potra spunea, in volumul „Din Bucurestii de ieri, ca a fost pentru multa vreme „ceasul oficial al oamenilor din cartierul Obor-Colentina.
Pina in iunie 1948, cind a aparut legea nationalizarii intreprinderilor particulare, fratii Assan au actualizat in permanenta tehnologia fabricii. Din 1974, in fostele spatii ale morii lui Assan a functionat fabrica de piine „Griul". Astazi, fostele fabrici Assan, impartite in Solaris S.A. (aflat in conservare) si Griul S.A., ocupa un teren cu o suprafata totala de 47.000 mp. Partea conservata, declarata monument de valoare nationala, se afla insa, cu largul concurs al proprietarilor si al lichidatorului, intr-o stare mai mult decit deplorabila.
In 2005, Serviciul Monumente Istorice sesiza aparitia lucrarilor de demolare la mai multe componente ale cladirii: „Moara Assan este clasata ca monument istoric de valoare nationala, marcind, prin proportii, calitatea arhitecturala a imobilelor si dotarea tehnica la momentul constructiei, un moment de referinta al industriei romanesti.
In urma sesizarii, lichidatorul, societatea S.C. IPCMG REFAL S.A., a fost amendat de catre Primaria Sectorului 2 cu suma de 50 de milioane de lei. O alta sesizare facuta de Directia pentru Cultura din cadrul MCC a dus la deschiderea unui nou dosar, care se afla pe rol la Parchetul de pe linga Judecatoria Sectorului 2. La aproape un an de la sesizarea gravelor distrugeri, Moara Assan arata mai mult a ruina decit a monument de interes national.'
2. moara dambovita
Despre Moara Dambovita a scris foarte frumos Mircea Cartarescu, intr-un articol care a aparut si la noi pe blog. Moara a fost demolata in anul 2005 de investitorii Central Park. De curiozitate, le-am trimis un email in care intrebam cat costa un apartament. Din cate tin minte, un apartament cu patru camere avea un pret de 400.000 de Euro. In concluzie, au inlocuit vechea fabrica cu niste clasice blocuri comuniste, pe care le vand la preturi exorbitante.
Asta e genul de peisaj urban pe care il propun ei, familiar tuturor celor care locuiesc intr-un oras industrial din Romania. Poate ca acei care vor sa cumpere o casa in Central Park ar trebui sa stie ca pot da aceeasi bani pe un apartament in centrul Vienei.
3. moara?
Nu stiu foarte multe despre cea de-a treia cladire. Este posibil sa fi facut parte din ansamblul de cladiri anexe ale Morii Dambovita si sa fi fost izolata de celelalte constructii prin construirea aleii Circului. Am gasit-o pe Google Earth. Daca aveti poze sau informatii, lasati un comentariu. Placemarks pentru morile de pe Stefan cel Mare aici.
Si daca va pasioneaza arhitectura industriala de secol XIX, s-ar putea sa gasiti cateva informatii interesante tot pe forumul asta, de care am aflat de la Vlad. Gasiti aici si o scurta lista cu fabricile de secol XIX din Bucuresti, declarate monument istoric.
1. moara lui assan
Primele doua fotografii vin de pe forumul asta. Celelalte vin de pe flickr, autorul lor fiind Romulus Cristea. Mai jos gasiti un extras dintr-un articol in care este prezentat istoricul cladirii.
'Un caz special printre monumentele care apartin patrimoniului industrial din Bucuresti il ocupa Moara lui Assan. Aflata in apropierea Pietei Obor, „"Moara lui Assan", prima moara cu aburi din Bucuresti, a fost construita in 1853 de negustorii George Assan si Ioan Martinovici. Inaltimea considerabila pe care o atinsese constructia cosului principal al morii a atras atentia autoritatilor care au stopat pentru o vreme lucrarile.
In urma a numeroase demersuri si abia dupa ce proprietarii au platit o cautiune, cosul a ajuns la inaltimea proiectata initial. In scurta vreme, moara a devenit unul din punctele de atractie pentru curiosii din zona, fiind numita fie „moara de foc de la Obor", fie „vaporul lui Assan". La jumatate de secol de la infiintare s-au mai adaugat citeva cladiri iar constructiei principale i-a fost atasat un ceas despre care George Potra spunea, in volumul „Din Bucurestii de ieri, ca a fost pentru multa vreme „ceasul oficial al oamenilor din cartierul Obor-Colentina.
Pina in iunie 1948, cind a aparut legea nationalizarii intreprinderilor particulare, fratii Assan au actualizat in permanenta tehnologia fabricii. Din 1974, in fostele spatii ale morii lui Assan a functionat fabrica de piine „Griul". Astazi, fostele fabrici Assan, impartite in Solaris S.A. (aflat in conservare) si Griul S.A., ocupa un teren cu o suprafata totala de 47.000 mp. Partea conservata, declarata monument de valoare nationala, se afla insa, cu largul concurs al proprietarilor si al lichidatorului, intr-o stare mai mult decit deplorabila.
In 2005, Serviciul Monumente Istorice sesiza aparitia lucrarilor de demolare la mai multe componente ale cladirii: „Moara Assan este clasata ca monument istoric de valoare nationala, marcind, prin proportii, calitatea arhitecturala a imobilelor si dotarea tehnica la momentul constructiei, un moment de referinta al industriei romanesti.
In urma sesizarii, lichidatorul, societatea S.C. IPCMG REFAL S.A., a fost amendat de catre Primaria Sectorului 2 cu suma de 50 de milioane de lei. O alta sesizare facuta de Directia pentru Cultura din cadrul MCC a dus la deschiderea unui nou dosar, care se afla pe rol la Parchetul de pe linga Judecatoria Sectorului 2. La aproape un an de la sesizarea gravelor distrugeri, Moara Assan arata mai mult a ruina decit a monument de interes national.'
2. moara dambovita
Despre Moara Dambovita a scris foarte frumos Mircea Cartarescu, intr-un articol care a aparut si la noi pe blog. Moara a fost demolata in anul 2005 de investitorii Central Park. De curiozitate, le-am trimis un email in care intrebam cat costa un apartament. Din cate tin minte, un apartament cu patru camere avea un pret de 400.000 de Euro. In concluzie, au inlocuit vechea fabrica cu niste clasice blocuri comuniste, pe care le vand la preturi exorbitante.
Asta e genul de peisaj urban pe care il propun ei, familiar tuturor celor care locuiesc intr-un oras industrial din Romania. Poate ca acei care vor sa cumpere o casa in Central Park ar trebui sa stie ca pot da aceeasi bani pe un apartament in centrul Vienei.
3. moara?
Nu stiu foarte multe despre cea de-a treia cladire. Este posibil sa fi facut parte din ansamblul de cladiri anexe ale Morii Dambovita si sa fi fost izolata de celelalte constructii prin construirea aleii Circului. Am gasit-o pe Google Earth. Daca aveti poze sau informatii, lasati un comentariu. Placemarks pentru morile de pe Stefan cel Mare aici.
Si daca va pasioneaza arhitectura industriala de secol XIX, s-ar putea sa gasiti cateva informatii interesante tot pe forumul asta, de care am aflat de la Vlad. Gasiti aici si o scurta lista cu fabricile de secol XIX din Bucuresti, declarate monument istoric.
News from Ripo
To: "Vlad Nancã" , "Sinboy"
Subject: buchafuckinrest!
yo boys
just letting you know i posted the Bucharest post on my website and it is absolutely the best one I've done yet. your city was dope as hell, thank you again for everything!
let me know if there's anything important i left out... otherwise enjoy and please spread the good word!
http://www.RIPOVISUALS.com
later
Ripo
Subject: buchafuckinrest!
yo boys
just letting you know i posted the Bucharest post on my website and it is absolutely the best one I've done yet. your city was dope as hell, thank you again for everything!
let me know if there's anything important i left out... otherwise enjoy and please spread the good word!
http://www.RIPOVISUALS.com
later
Ripo
Expresia ideii de bloc in forma ei cea mai pura
Cand comunistii au stat la masa si-au gandit notiunea de bloc, cred ca asta au avut in cap. Blocul in care se afla magazinul Obor este, in viziunea mea, expresia ideii de bloc in forma ei cea mai pura. Scara blocului arata efectiv ca o inchisoare in care locatarii sunt condamnati sa traiasca.
Nu pot sa nu ma intreb cum o asemenea oroare nu a fost daramata. Faptul ca ar fi trebuit construite alte locuinte nu cred ca e o scuza. Nu e vorba doar de distrugerea unor caramizi ci de a unei mentalitati bolnave menite sa creeze o masa uniforma de servitori.
"Bucuresti, odiseea comunista"
Fotografii de Dan Vartanian
Dorinta noastra de a recompune atat cat se poate istoria recenta a Bucurestiului este din ce in ce mai posibila multumita unor oameni extraordinari care isi pun la dispozitie resursele pe internet. Ceea ce inca nu a reusit sa faca nici o institutie din Romania, o expunere a istoriei recente a Bucurestiului, incepe sa se produca pe internet cu ajutorul unor oameni ca Dan Vartanian care a pus pe contul personal de flickr o arhiva stufoasa de imagini cu transformarile Bucurestiului din anii 70 si 80, imagini inedite cu cartierul disparut Uranus si constructiile cartierelor dormitor Pantelimon, Mihai Bravu, Calea Mosilor si 1 Mai. "Bucuresti, odiseea comunista" se cheama setul sau de fotografii. Multumim domnului Vartanian pentru documentele fotografice excelente.
Dorinta noastra de a recompune atat cat se poate istoria recenta a Bucurestiului este din ce in ce mai posibila multumita unor oameni extraordinari care isi pun la dispozitie resursele pe internet. Ceea ce inca nu a reusit sa faca nici o institutie din Romania, o expunere a istoriei recente a Bucurestiului, incepe sa se produca pe internet cu ajutorul unor oameni ca Dan Vartanian care a pus pe contul personal de flickr o arhiva stufoasa de imagini cu transformarile Bucurestiului din anii 70 si 80, imagini inedite cu cartierul disparut Uranus si constructiile cartierelor dormitor Pantelimon, Mihai Bravu, Calea Mosilor si 1 Mai. "Bucuresti, odiseea comunista" se cheama setul sau de fotografii. Multumim domnului Vartanian pentru documentele fotografice excelente.
Uranus 1982
Uranus 1982
Pantelimon 1976
%20la%20intersectia%20Soseaua%20Stefan%20cel%20Mare%20cu%20soseaua%20Colentina.jpg)
"Aspecte de pe santierul ALMO (Ansamblu de locuinte si magazine OBOR) la intersectia Soseaua Stefan cel Mare cu soseaua Colentina"
"Soseaua Mihai Bravu inainte de demolare - tronsonul cuprins intre bulevardul Gheorghi Dimitrov (actual Regele Ferdinand) si piata Muncii (actual Piata Eudoxiu Hurmuzachi) - mai 1982"
Piata Obor
Fotografii de Dan Vartanian
[via Iashido]
Subscribe to:
Posts (Atom)