Expresia ideii de bloc in forma ei cea mai pura















Cand comunistii au stat la masa si-au gandit notiunea de bloc, cred ca asta au avut in cap. Blocul in care se afla magazinul Obor este, in viziunea mea, expresia ideii de bloc in forma ei cea mai pura. Scara blocului arata efectiv ca o inchisoare in care locatarii sunt condamnati sa traiasca.

Nu pot sa nu ma intreb cum o asemenea oroare nu a fost daramata. Faptul ca ar fi trebuit construite alte locuinte nu cred ca e o scuza. Nu e vorba doar de distrugerea unor caramizi ci de a unei mentalitati bolnave menite sa creeze o masa uniforma de servitori.

10 comments:

alu said...

Cred ca s-ar potrivi si niste imagini din blocurile de garsoniere din Vitan de langa Mall .. that's another horror

In viziunea comunista trebuia sa avem case, calitatea era lasata mai la coada :D

cote said...

nu comunistii s-au gandit la notiunea de bloc si cu siguranta nu s-au ganidt sa le faca asa. asa au iesit.

ionut said...

in limbajul de specialitate blocurile despre care vorbesti se mai numesc si locuire colectiva. ca orizont mental, vin din incercarile utopistilor de a imagina o societate perfecta in care toti membrii sunt egali. egalitatea a fost inteleasa ca uniformitate a drepturilor - de la educatia/viata/sanatate, pana la metru patrat pe locuitor. si indivizii erau intelesi tot la fel, ca o masa de oameni cu aceleasi nevoi, reductibile la un om-tip.

blocul de la obor e legat de arhitectura functionalista, care pornea de la ideea ca o cladire nu trebuie sa fie mai mult decat functia ei, dedusa pornind de la omul-tip, un fel de configuratie statistica de nevoi si trebuinte legate de lumina, apa, confort, spatiu, iginena, etc.

problema aici este ideea asta a omului-tip. arhitectii funtionalisti si-au imaginat ca toti suntem la fel si ca nevoile noastre sunt deductibile matematic. au inlaturat orice fel de nevoi culturale (peisaj cu semnificatie istorica, atentia la contextul de peisaj urban in care e implantata arhitectura, refuzul oricarei ornamentatii, care ar fi venit in contradictie cu ideea de arhitectura redusa doar la functiunea ei).

functionalismul a fost criticat foarte virulent dupa ce si-a trait perioada de glorie si asta mai ales de catre antropologi si sociologi, care au accentuat nevoia, intr-adevar general umana, de repere afective, de referinte istorice, de peisaj care sa se lase apropriat la nivel afectiv. au cerut o arhitectura 'mai umana' si mai putin interesata de abstractiunea unui inexistent om-tip. au cerut lucrari site-specfic, care sa tina seama de context si sa nu se izoleze in solutii abstracte, care sa refuze sa se implanteze in mod real in locul de constructie.

cat despre varianta romaneasca a functionalismului, ea e importata in romania dupa discursul lui hrusciov din 1956, in care il critica pe stalin pentru masacrele sale impotriva oponentilor politici, pentru felul brutal in care a condus tara si pentru arhitectura neoclasica, bombastica, pe care o promova.

noi fiind in acceasi oala cu ei, am preluat schimbarea de perspectiva. la omul-tip care traia in 'masina de locuit' a lui corbusier totalitarismul a adaugat privirea tip big brother a politiei politice. in asa fel incat uniformitatea deja vizibila a tipului de locuire se suprapunea peste uniformitatea reactiilor de adulatie in masa pe care le dorea conducatorul, stimulate in mod sigur de un control uniform asupra tuturor indivizilor din societate, exercitat si prin intermediul blocului de locuinte, perfect si nepartinitor instrument de ascultare a populatiei.

cred ca ai intuit corect carcterul concentrationar al blocurilor de locuit in comun, insa nu cred ca blocul de la obor ar trebui daramat. incerc sa ma lupt cu o asemenea mentalitate, conform careia e atat de usor sa consideri ca lucrurile construite inainte de tine sunt de rahat si ca trebuie inlaturate. cred ca blocurile sunt parte integranta din ceea ce suntem acum, e istoria noastra recenta, sub forma de ziduri. daca le inlaturi e usor sa uiti cine ai fost si cine esti acum, chiar daca nu iti place nici una, nici cealalta si simti nevoia sa fii dintr-o data european, lipsit de griji legate de identitate si de felul in care te vad ceilalti din cauza ca vii dintr-o tara din est. nu ma refer in mod neaparat la tine, e o atitudine generala.

cea mai buna abordare e dupa mine o observare critica a muzeelor astora in aer liber, o buna documentare a obisnuintelor locatarilor, care sunt construite pe structura specifica a spatiului, de exemplu. de ce le e teama sa vorbeasca pe hol, care sunt locurile in care se simt vazuti, ascultati, ce vise sumbre le trezeste blocul in care locuiesc.

desi, in ciuda tuturor criticilor aduse functionalismului si chiar si altor arhitecturi, am impresia ca exista o inclinatie general-umana catre a-si insusi locul in care traiesc si a si-l imagina ca pe un centru al lumii, un colt confortabil si primitor.

levabalkin said...

puşcărie împuţită
spaţiu concentraţionar
călire şi rezistenţă
îndurare
umilinţă
autoumilire
laşitate
prostie
imens de multă prostie

... este trusa lexicală pe care o folosesc pentru a comenta nenorocirea în care ne-am băgat. Şi din care am ieşit doar formal, în însemne naţionale, presă şi legislaţie economică.

observare critica
inclinatie general-umana
in ciuda tuturor criticilor aduse
structura specifica a spatiului
atitudine generala
e usor sa uiti cine ai fost si cine esti acum

... e confuz.

Nu pot să uit cine sunt acum. Fac parte din a doua generaţie de ţărani veniţi la oraş. Sunt fiu al celor care au tăcut, au îndurat şi şi-au construit propiul lagăr. Al celor care îşi citesc cu afecţiune istoria inventă şi mint reflexiv cea pe care o trăiesc. Sunt fiu al clasei muncitoare, am fost pionier şi am mâncat cât de mult rahat au putut să-mi dea cei din jur şi am putut să înghit.
N-am nevoie sa-mi amintesc lucrurile astea. Asta sunt.
Nu mă lupt cu tine. Vreau să cadă puşcăriile şi să se construiască doar case . Cu turnuleţe, cu creneluri, cu terenuri de fotbal în curte, cu orice vrea românul. Vreau ca fiecare român să aibă un prun sau un măr. Al lui.

ionut said...

cam dramatic, nu crezi?

lascivuhedonist said...

holul ala pare nesfarsit.Pana si culoarea peretilor e deprimanta, aia o pot schimba macar.

Mihai Turcu said...

Mie unuia imi plac scarile de bloc. Cvartalul copilariei mele era compus din vreo 5-6 scari de bloc. Fiecare dintre ele avea un aer unic, o personalitate a ei, un miros aparte. Erau scari be bloc in care te simteai bine sa te joci, sa te ascunzi, sa te adapostesti de ploaie, si erau scari in care pur si simplu te simteai in plus, ca un strain. Erau scari proletare si scari mici-burgheze, scari cu presuri furate si scari cu presuri curate si colorate, scari de pensionari si scari de oameni tineri, scari de golani si scari de liceeni hippioti. Sincer, prefer scara mea de bloc comunist/functionalist unei McMansion din vreo suburbie americana.

Beatrice said...

levabalkin, si eu as vrea sa am un prun cat de mic, dar daca vreau sa locuiesc intr-un oras trebuie sa ma inghesui cu altii. daca nu pot trai fara prun ma mut la tara. cu cat te intinzi mai mult cu casele si curtile , cu atat consumi mai mult timp si alte resurse pentru transport iar comunitatile devin prea rarefiate, ceea ce nu le prieste decat la tara, unde oamenii nu sunt atat de grabiti si au timp sa treaca pe la vecinul lor de pe deal.
pe de alta parte bucurestiul mult prea inghesuit si sufocat incat nici transportul nu e eficient, chiar daca prin densitatea oraslui distantele sunt mai mici. asa ca nici de avantajul densitatii caselor din bucuresti nu se poate profita.

ideile "nivelatoare" ale lui le corbusier (cu care arhitectii comunistii n-au avut prea mutle in comun oricum) trebuiau compensate de preocuparea pentru un spatiu public divers, semnificativ, ceea ce se incerca si la noi in comunism, doar ca de asta se ocupau niste idioti care nu stiau prea bine ce si pt ce faceau. acum in nici un caz nu mai face nimeni mai nimic pentru spatiul public.

nu functionalismul e de vina, ci lipsa lui, a esteticii si a umanismului, in constructii si in spatiul public deopotriva.

Beatrice said...

din comentariul dinainte as vrea sa nu inteleaga levabalkin cumva ca minimalizez importanta prunului sau: toti o sa pornim in cauatarea lui , cu mic cu mare, cand ne vine vremea.

levabalkin said...

Patetic ?
Patetic !

Protetic :)
O statistica neoficiala spune ca mai mult de jumate din populatia activa locuieste in centrul localitatii.