Bucurestiul lui Alexandru Vakulovski


Stencil cu Bkrsht

Iau trenul si fug. Cat mai departe de orasul studentiei mele – Cluj-Napoca. Raman in urma prieteni, amintiri placute, dar si un gust amar al unui oras in care nu mai ai aer de respirat, nu mai ai nici o strada unde sa te ascunzi, simti ca nu ai nici o sansa sa faci ceva bun.

Bucuresti. Misto. Cool. Oameni multi. Prieteni care te vizitau si in Cluj. Caut o camera. Imposibil pana la primul salariu. Pana la primul salariu faci datorii, mai putin produci. In schimb descopar oameni noi, reusesc sa-l vad pe Gheorghe si sa bem un whisky, ma bucur de Thomas Ciulei, Stefan Cosma imi face poze si radem cu alt Stefan, fan filme horror rusesti, Tiron. La balcon la Vlad Nanca. Si altii, si altii. Fain.

Cu gentile intr-o masina, inchiriez direct o locuinta in Cotroceni. Nu am de ales. Miros sinistru, limacsii care ies din pivnita in bucatarie. In schimb am curte. Dupa serviciu stau cu iubita mea pe banca. Fumam si nu avem nici un chef sa intram in casa. Nici vorba sa gatesti ceva in bucatarie. Ai vomita pe loc. Asa ca iesim in oras.

Prietenii sunt grabiti, nervosi. In magazine vanzatorii parca te scuipa cand cumperi ceva. Nervii se intind. Libertatea initiala trece in depresie. Tot mai multi oameni naspa, borati. Incep cosmarurile. Sunt tot mai trist, mai dezamagit. Clujul de cacat pare o poveste frumoasa. Viata mea e un butoi cu pulbere. Sunt prea putine locuri, lucruri care ma bucura. Sunt in stare sa devin emo kid, intr-un Bucuresti hidos, plin de muci, rautate.

Nu exista toleranta, nu exista prietenie, nu exista nimic in acest Bucuresti futut. Ma doare. Sunt intr-o groapa si ma trezesc tipand. Mai am ceva bun. Run, Vakulovski, run. Fugi cat mai departe de acest oras mizerabil. Du-te la Fanfest, imbata-te si incearca sa uiti. Incearca sa vezi ca exista dragoste, ca exista lucruri bune, incearca sa vezi altceva decat rautate.

Doar sa gasesti acel loc. Unde sa te vezi pe tine. Linistit, alaturi de cineva pe care iubesti. Si intre voi sa nu existe nimic care sa te faca sa te simti prost. Sa nu existe o lama sau o seringa. Run!

Text de Alexandru Vakulovski

6 comments:

mihaieacolo said...

"nu mai ai nici o strada unde sa te ascunzi"...poate ca nu ai cautat destul?!..

bulwaif said...

Mai, mai ce inadaptati sint ardelenii astia. Ti-e si mila sa-i vezi cum injura Bucurestiul si cum vin tot mai multi aici. Nu vor intelege niciodata misterul acestui oras si al strazilor lui vechi de cind lumea. Ei vad doar coaja, suprafata. Intr-un fel egoist ma bucur ca doar Bucurestenii 100% (la cel putin a treia generatie si care sint asa de putini...) inteleg si apreciaza acest Oras. Orasul se trezeste dintr-o coma in care a fost adus de comunisti. A fost schingiuit si mutilat si inca mai e. Dar nicidata nu va muri, ci se va lupta cu toti cei care il vor pierdut, ingropat. Acum ma duc pe strada Mintuleasa sa trec in alta dimensiune cea a palariei de pai si a serbetului servit cu apa rece de putz. Adieu mon cher Ami!

Vlad Nanca said...

Bulwaif,

vakulovski nu-i ardelean si tu o arzi pe stereotipuri, te dai boier si baiat/fata de oras. pe scurt o arzi aiurea. ce n-au distrus comunistii termina capitalistii...
coboara de pe piedestalul arogantei si afla ca vakulovski e scriitor, deci bucurestiul lui poate fi doar fictiune, oricum mult mai adevarat decat serbetul din capul tau

lickido said...

"Run, Vakulovski, run. Du-te la Fanfest, imbata-te si incearca sa uiti." hippie hippie shake:)

featherfairy said...

sandu sandu! cum s-o arzi asa, frate?:)) hai in insomnia...la o bere...in orasul studentiei tale.
i feel with you
pup, Alala

vladb said...

eu, cind citesc astfel de comentarii despre bucuresti, ma simt erou :)

cind un prieten, bogdan (basarabean ca si mine dar din ardeal), venea la bucuresti si dupa primele 5 minute ii venea sa vomite, injura bucurestiul si a doua zi lua repede trenul spre ardeal, eu rideam si-i ziceam: da, bogdane, asa e usor, asa poate oricine, sa stea in ardeal, ia vino tu la bucuresti de stai! :))

pt bulwaif: este partial adevarat ce zici, dar adevarat. exista, intr-adevar, acele momente de gratie cind descoperi boema de bucuresti. dar fii de-acord ca bucurestiul, genetic, nu are cele mai bune recomandari. e un oras creat de bisnitari, marunti oportunisti comerciali, muncitori de mina a doua etc. ceea ce s-a facut de valoare in bucuresti, n-a fost facut neaparat de cei care au stat de generatii aici. nu sint primul care afirma ca in bucuresti se apreciaza smecheria/teapa. acestea sint cu adevarat valori aici. si faptul este valabil si pentru secolul 19 si de cind exista bucurestiul. chiar strainii care vin vad bucurestiul ca pe un oras de ciudati (nu in sensul bun al cuvintului) si deosebit de restul peisajului romanesc.

ce vad eu bun in toata treaba asta? faptul ca stind in bucuresti, te poti mindri ca lupti pentru supravietuire. e usor sa fii de treaba, normal, corect in ardeal. e o provocare sa incerci s-o faci in bucuresti :). viata e conflict. cind dispare conflictul, cind il rezolvi, nu mai traiesti 100%. eu n-as vrea sa rezolv toata viata astfel de conflicte bineinteles :), dar cit sint tinar nici n-as vrea sa fiu intr-un loc prea linistit, chiar daca acolo mi-ar place sa fiu cind voi incepe sa imbatrinesc.