forturi - soseaua de centura

Acum catva timp m-am intalnit cu niste prieteni care mi-au vorbit despre un fort de la marginea orasului, unde facusera poze si care fusese intre timp inundat. Am cautat impreuna pe Google Earth locul si peste vreo doua saptamani am fost sa il vad si eu. Era undeva in comuna Voluntari, langa soseaua de centura. Se poate vedea si in imagine, e cel din partea din dreapta sus.

Fortul era intr-adevar inundat si dupa vreo cateva ore de orbecait prin niste tufisuri care vor deveni in curand o adevarata padure, am abandonat locul, dezamagit. Nu am reusit sa vad decat niste ziduri laterale din caramida rosie, care aveau oarecare farmec. Dar erau pe partea cealalta a unui sant foarte mare, cu apa limpede, ce parea destul de adanca. M-am uitat cu nostalgie la boltile de deasupra intrarilor in zidul de caramida si am parasit locul respectiv.

















In aceeasi seara, asezat in fata computerului, am incercat, pornind de la forma fortului de care stiam deja, sa reperez altele pe harta Google. Mi-a luat foarte putin timp sa gasesc inca unul, mai la nord de primul. Si apoi au urmat si celelalte. Dupa vreo ora si ceva incercuisem orasul cu o sumedenie de placemarks pe care le-am trimis si celorlalti prieteni.















Mult dupa intamplarea asta, vorbind cu neon, am aflat ca a intrat in fortul de langa Autostrada Soarelui, incercand sa deseneze ceva. Pentru ca era oarecum in zona de oras in care locuiesc, intr-o duminica in care mergeam de fapt catre Mihailesti, m-am oprit sa vad si fortul.





























Cladirea este in foarte buna stare si e extrem de accesibila. Un drum de-abia asfaltat merge chiar pana aproape de intrare. In mod straniu, in interior camerele sunt foarte curate si pe jos cineva a maturat. Cladirea are doua etaje. Se poate merge si pe acoperis, unde terasa este acoperita de iarba, ca si cum ar fi vorba de un deal natural.











































La parter exista o serie de camere mari, cu mici ferestruici prevazute cu tot felul de dispozitive de prindere pentru mitraliere, pusti, etc. Intrarea are pe fiecare parte cateva orificii de genul asta. N-as fi vrut sa fiu in pielea celui care ar fi incercat sa intre inauntru pe timp de razboi intr-un asemenea buncar. Desi fortificatiile n-au luat niciodata parte in lupta, cum o sa vedem putin mai jos.















Galeriile din interior strabat cladirea de la un cap la altul printr-o serie de coridoare, scari care urca si coboara. In partea de sus exista mai multe incaperi circulare, de diverse marimi, in care la un moment dat au existat niste tunuri. Incaperile cele mai mari au fost betonate intre timp. Si plimbandu-ma pe coridoarele intunecate ale fortului, m-am suit intr-una din incaperile astea, izolata ermetic printr-un tavan boltit de exterior. Inauntru era un intuneric compact, fara nici o fisura.






















Un miros greu de aer statut, umezeala si inca ceva pe care nu reuseam sa il deslusesc, plutea in aer. Aveam o lanterna si ma uitam impreuna cu cei cu care eram la tavanul acoperit, la caramizile incaperii circulare, cand, la un moment dat din neglijenta, am lasat lanterna mai jos. In primul moment nu mi-am dat seama. Apoi l-am privit, i se vedea doar albul ochilor. Statea lungit pe jos si ne privea, fara sa schiteze nici un gest. Condescendent am spus cu voce tare: E un domn care doarme aici, avea ochii larg deschisi. Am coborat scarile cu picioarele moi, suspiciosi pe linistea suspecta din restul fortului parasit.















Constructia forturilor a inceput la 1884, dupa planurile unui arhitect belgian, Henri Alexis Brialmont si a durat mai mult de douazeci de ani. Forturile erau unite de o cale ferata si de o sosea, care a devenit mai tarziu soseaua de centura. Intre forturi erau pozitionate baterii subterane, in total fortificatiile fiind prevazute cu 240 de piese de artilerie.

La acea epoca, la zece ani dupa castigarea Razboiului de Independenta de la 1877, Romania era doar Muntenia plus Moldova. Doctrinele vremii spuneau ca orasul-capitala este punctul strategic cel mai important, asa incat s-au cheltuit 111,5 milioane lei aur pentru constructie. Totusi fortificatiile nu s-au dovedit a fi eficiente pe vreme de razboi. In Primul Razboi Mondial fortificatiile din Liege, construite de acelasi arhitect belgian, au fost cucerite cu mare usurinta de armata germana. In epoca, ofiterii superiori din Bucuresti au sesizat pericolul si au demontat toate piesele de artilerie, transformand tunurile Krupp in unitati mobile, abandonand forturile.

In prezent multe din forturi sunt parasite sau au alte destinatii. Cel din Chiajna a fost un timp depozit de muraturi, cel dinspre Mogosoaia a devenit ciupercarie. Un fort din Popesti-Leordeni va deveni chiar capela, fiind inconjurat de un cimitir. Fortul numarul 13 e parte din inchisoarea Jilava, asa cum scrie in articolul din care provine si informatia istorica.






















Forturile sunt constructii de arhitectura militara, legate de industria de razboi. Din cauza vechimii, ar putea fi considerate cu usurinta monumente de arhitectura. Pana atunci insa pot fi niste locuri interesante de explorat. Mersi neon si rezonantu pentru informatii. Gasiti placemarks pentru forturi aici.

Viata vazuta prin reclama

Piata Unirii vazuta prin reclama... asta apropos de ce se zicea ca "e OK, nu obstructioneaza vederea".

urban furniture

Un blog facut de cativa studenti la arhitectura isi propune sa stranga o arhiva de imagini cu obiecte de mobilier urban. Pana scrie cineva o definitie pe wikipedia, urban furniture/mobilier urban inseamna: banci stradale, capace de canal, ceasuri publice, cismele de apa, lampadare stradale, fantani publice, jardiniere, rampe si semnale urbane, adica tot atatea categorii care sunt prezente pe pagina lor.

Sunt inca la inceput si nu au foarte multe posturi, asa ca e loc de contributii si de la voi. Puteti sa le scrieti la urban_furniture@yahoo.com ca sa le trimiteti poze cu lucrurile pe care le-ati vazut prin oras.

Am gasit pe pagina lor banca de jos, din Eroilor, dar tot mai mult mi-au placut figurinele din parcul pentru copii din Timisoara.

A selection of Bukresh videos found on youtube

These two are by Amzakei a 39 year old British traveller. Music by Taraf de Haidouks.






The one and only MJ live in Bukresh:


Sa speram ca si in seara asta Bucurestiul va sarbatori la fel. Daca nu atunci o sa updatez postul asta...

Bukresh Cityscape

Photos taken from the top of that building

Piata Obor face loc la Mall

De ceva vreme se tot vorbeste despre daramarea celei mai vechi piete din Bucuresti. Un primar PSDist de ocazie care s-a impritenit rapid cu investitorii multinationalelor insista sa intre cu buldozerul peste o parte importanta din istoria si cultura Bucurestiului. Motivul pe care il invoca este ca e murdaria. Solutia lor este sa darame. Propun sa daramam atunci tot Bucurestiul si sa facem un mare mall. Sau o catedrala care sa ne mantuiasca. Culmea e ca primaria ar trebui sa se ocupe de curatenie iar solutia lor este buldozerul. De ce nu se gandeste oare primarul sa restaureze Hala Obor si sa faca o zona de "comert civilizat" acolo [Ontzanu a incercat acum cativa ani sa darame si Hala Obor insa n-a reusit pentru ca este monument de arhitectura - Arh Horian Creanga care a mai "semnat" si Blocul Aro - cinema Patria, Hotel Aro din Brasov si Stadionul Republicii (cel ingropat de arhitectii regimului Ceausescu) ]?



De ce nu se preocupa primaria sa darame colcaiala balcanocapitalista din intersectia de la Obor sau de fatadele blocurilor acoperite cu reclamele pritenilor investitori?
Sper totusi ca Ontzanu nu va reusi sa scape si sa darame piata asa cum a daramat monumentul "1907", sper sa existe reactii serioase si sa incercam atat cat sa mai poate sa pastram istoria orasului intacta si neatinsa de presiunile investitorilor. Si mai ales sper ca in anul 2010 si chiar si in 2020 sa pot cumpara legume si fructe adevarate din piata nu mizerii modificate genetic de la cora, hardcora sau hipercora...

Celestial Blessing

Sebastian Big mi-a trimis varianta lui pentru Catedrala Mantuirii pornind de la lucrarea mea...
Mult mai tare Sebi. :))

Above in Bukresh

Am mai vorbit pe Bukresh despre Above. Zilele astea el se afla in Bucuresti si deja a agatat cateva sageti prin oras. Daca va uitati cu atentie la Romana, Unirii, Universitatii sau pe Lipscani veti avea placerea sa-i descoperiti instalatiile. Sageata din imagine e pe Bd Unirii vis a vis de Casa Republicii.

Case care plang

"ATENTIONARE pentru utilizatorii spatiului urban, REPER pentru actualii si viitorii conceptori, MUSTRARE pentru administratorii spatiului. Asta isi propune sa fie proiectul CASE CARE PLANG."

UPDATE:
Le-am trimis cateva intrebari celor din initiativa "Case care plang". Uite aici raspunsurile lor...

1. Veti duce initiativa mai departe de simpla constatare a situatiei in care se afla cladirile fotografiate de voi?

Aceasta "constatare" are un scop bine definit. Prin actiunile si evenimenteleorganizate, proiectul isi propune, pe de o parte, atentionarea membrilor comunitatii locale [utilizatorii spatiului urban] asupra patrimoniului de care INCA beneficiaza, iar pe de o alta, incearca sa puna la un loc persoanele calificate in vederea gasirii unei solutii pentru protejarea si promovare aacestuia.

Am realizat o expozitie in primavara care nu a trecut neobservata. In prezent, lucram la o alta serie de evenimente, mai curajoase, pentru luna octombrie si, in functie de reusita acestora, vom mai face si altele, anul viitor. Este un drum lung si greu pe care n-il asumam. Nu vrem sa facem doar "constatari" vremsa schimbam mentalitati si asta nu e usor. Vorbim despre un "simt al valorii"pe care, din fericire, noi, romanii, il avem... amortit, ce-i drept, dar elexista si trebuie sa se afirme. Asta ne propunem.. nu "constatari"

2. In ce fel colaborati cu primaria sectorului 1?

Primaria sectorului 1 beneficiaza de un Serviciu de Imagine Culturala. Acolo ne-am adresat si de acolo am primit bani pentru tiparirea materialului expozitional. Le-a placut proiectul si este posibila o colaborare si pe viitor.

3. Compania de media cu care sunteti parteneri isi plaseaza panouri publicitare pe case fara a cheltui vreun ban pentru renovarea lor? Cum colaborati cu ei?Ati incercat sa ii convingeti cel putin sa scoata panourile puse pe fatadele cladirilor? Credeti ca se poate ajunge la o responsabilizare mai mare a firmelor de media fata de monumentele de arhitctura?

Compania de media cu care am colaborat este Euromedia, un gigant pe piata, in momentul de fata. Am reusit sa obtinem de la ei 24 de panouri 3x2m din 5 statii de metrou si ne-au ajutat si la montarea materialului expozitional. Nu amdiscutat cu ei despre cum isi desfasoara activitatea in mod normal, care sunt costurile unor contracte de media si implicatiile lor. La momentul respectiv, ceea ce ne interesa era realizarea expozitiei la metrou asa cum a si aparut pana la urma. E usor de spus "Ati incercat sa ii convingeti cel putin sa scoata panourile puse pe fatadele cladirilor?". Lucrurile nu stau chiar asa. Vorbim despre niste sume imense implicate in publicitate. Nu mergi la directorul de la Euromedia si ii spui "Nu vrei sa iti dai jos carpele de pe fatade ca strica aspectul orasului?" pentru ca nu rezolvi nimic cu asta. E o problema complicata, cu multe aspecte de luat in seama si care necesita o strategie bine gandita pentru a se bucura de un oarecare succes. Eu sper ca v-am fost de folos si ca veti participa la actiunile noastre viitoare. Va multumesc, Loredana Stasisin - coordonator proiect CASE CARE PLANG

o viziune sinocentrica a Bucurestiului

Blogu asta de bukresh vad ca e axat mai mult pe explorare urbana, deci o sa ma conformez si o sa spun si io o poveste personala cu ultimele explorari prin Chinatown.
Intr-una din zile am mers impreuna cu dan aka diff. mechanist aka unfair player(un pirat prietenos de pe forumuri) si eyobs(omu cu mangashopu) si daos(omu cu camera) in orasul chinezesc de dupa colentina, si era clar ca urma o invazie a comunitatii de otaci (ortacii pasionatii de anime si manga, gaming si mai tot ce inseamna cultura de masa asiatica de sorginte nipona) din Bucuresti in miezu comunitatii chinezesti.
Acu nu mult timp toti cei care se intilneau pe trepte la Teatrul National in fiecare joi in jur de ora 7 s-au hotarat la indemnul lui phobos (care a bagat ceva reclama culinara imbatabila cu poze si povesti hazlii) sa migreze in masa spre Europa intr-o dimineata de vara calda.
Daca vrei sa prinzi activitate acolo la Dragonul Rosu(hai ca de acu m-am hotarit sa ii zic pe numele asta, chiar daca dragonii din ultima vreme is mai populari inafara Chinei decat in mainland China) trebuie sa te trezesti devreme frate pt ca pe la ora 14 deja se inchide taraba(chinezii oameni harnici vin aici de la 5). Inafara de duminica este mai tot timpul deschis acolo. Duminica nu o sa gasesti decat zona invecinata deschisa, care e mai torpilata de gropi si plina de mici stradute cu coshmelii de tabla ruginite unde poti sa filmezi ceva film eastern cu marfuri ilegale, trafic de arme(am vazut ceva cutite super tari cu ceas electronic in maner - probabil ca sa poti sa tii evidenta) si sclavie(aka trafic de carne vie!). Plus ca are un aer vechi si rapciugos si nu imi dau seama daca fierul rugineste atit de repede acolo sau daca nu cumva ala era primul nucleu de pe vremea cand colonelul Salitra a pus bazele cartierului chinezesc prin 93 - 94. Peste tot firme vechi cu caractere chinezesti parca pictate cu rugina si inscriptii greu de datat. O alta caracteristica gunoaiele se arunca in sus pe acoperis asa ca aspectul postatomic e si mai pregnant.

Asta e si prilejul meu sa fac o digresiune despre orasele chinezesti in genere si ce se intimpla la noi in Bukresh legat de asta.
Orasul chinezesc are mai intii o dimensiune imaginara foarte puternica popularizata prin tot felul de filme. La Carpenter Little China este samburele exotic al oraselor americane de pe coasta de vest care colcaie de demoni si potentati resuscitati, fecioare rapite care dispar ilegal ca sa fie vandute nu stiu unde, o urma de opiu care inca mai pluteste in aer, si personaje ca 'bulzu' de carne atotvazator si asasinii cu puteri scoase parca din ceva video game-uri. Dar sa nu uitam ca eroul principal este un trucker-camionagiu(Kurt Rusell); un macho habarnist care transporta marfa angro. Chinatown este locul ieftin unde vin marfuri aduse de cine stie unde, vandute al preturi de dumping(inclusiv elixire magice pe sub mana de la buticaro-vraci locali).
La Polansky, Chinatown-ul noir este mai curind un fel de marca a orasului inteles ca oras al pacatelor, al crimelor ascunse si fara nume, al incestului si coruptiei la nivel inalt. Chinatown-ul este inima intunecata a Marelui Oras. Poate daca stam sa ne gandim un pic la colonelul Salitra(fostul sef al directiti pasapoarte, mort in circumstante dubioase prin 94) si luptele dintre Nicu Gheara si Dumitru "Niro" Nicu pt controlul complexului Europa inclusiv controlul comunitatii chineze de acolo cu complicitatea "societatilor negre" (chiar daca se zice ca triadele inca!! nu au aparut) nu suntem departe de realitate.
Nume precum miscarea Randunica; suprataxe, taxe de protectie, recuperatori; valizele plutitoare cu oameni fierti si ciopartiti; ziaristul Wang Li Jian de la ziarul "Chinezii din Romania" publicat in 800 de exemplare (unul din cele 4 sau 5 ziare chinezesti publicate la noi) omorat in bataie de bodigarzii angajati sa "pazeasca" locul(citeste extorsiune si santaje permanente la adresa celor care din cauza birocratiei vizelor la noi sunt obligati sa se ascunda); pistoalele artizanale "stilou" facute din foste lansatoare de rachete de semnalizare - e ca si cum ai fi deja intr-un film ieftin, brutal si nemilos.
In Blade Runner filmul lui Ridley Scott care a marcat cel mai mult imaginea orasului din viitorul apropiat ca siloz uman cyberpunk si neo-noir. Los Angeles-ul din 2019 pare un urias China Town unde populatiile se amesteca si produc limbi noi si dialecte esperanto, oras unde ploua tot timpul, plin de neoane elaborate, plin de serpi sintetici cu nano id-uri proprii inscrise pe solzi si asiatici geneticieni care sunt specializati in ochi de oameni replicanti. Chinatown-ul este aci locul unde se vede ceva reclama japoneza si muzica veche gagaku, ceva manea araba si promisiunea unei vieti mai bune in alta lume(off world), pe alta planeta mai putin poluata.

Majoritatea jucariilor din Dragonul Rosu sunt replici la culturile de masa japoneze(de la pokemon si pina la acesorii ultraman, roboti mecha), americane(poate cel mai creepy batman care l-am vazut care arata oarecum batrin si incretit, spider "needs more color" man si licurici de mobil cu snoopy si disney related) sau diversi hibrizi cartoon network ex. power puff merchandize. Nu toate orasele chinezesti sunt neaparat vechi, de ex. in Las Vegas este unul care dateaza tot din anii 90' la fel si noul oras chinezesc din Seoul.
Spre diferenta de orasele chinezesti mai vechi din sec. 19 in Statele Unite si 18 in Orient fondate in genere de comunitati provenite din provinciile sudului Chinei (cantonezi, taishanezi, hokka) si cele din Europa secolului XX cum ar fi cartierul chinezesc din Paris (populat la origini de chinezi din orasul si zona Wenzhou) la noi majoritatea provine din China de Nord si este o directa urmare a relatiilor cu China populara si guvernul de la Beijing. Defapt emigrarea asta are o cauza dubla: reglementarea si posibilitatea de emigrare organizata a unei Chine cu o politica de deschidere internationala din ce in ce mai interesata de comunitatile de expati chinezi(in trecut nu a fost asa, majoritatea comunitatilor vechi chinezesti fiind loaiale in principal Taiwanului si Hong Kong-ului, nu chinei comuniste).

A doua cauza ar fi insasi efectele unei liberalizari fortate care au marit foarte mult discrepanta dintre bogati si saraci in China noua, emigrarea se impune deci ca ultima solutie.
In mod traditional Imperiul chinez controla destul de mult emigrarea si o socotea defapt o rusine nationala, in viziunea sinocentrica a lumii, China Imperiul de Mijloc fiind locul care trebuie sa satisfaca toate nevoiele oamenilor. De abia dupa interventiile si razboaiele imperialistilor din sec. XIX, deschiderea porturilor chinezesti(politica usilor deschise) si dupa infrangerea revoltei Taiping, chinezii incep sa emigreze in Occident.
Istoria mai recenta face ca noile chinatown-uri sa nu mai fie niste ghetto-uri ca in trecut ci mai curind un fel de orase chinezesti ca suburbii noi ale marilor orase, cam aici ar intra si orasul chinezesc planificat in comuna Dobroesti, in apropiere de Dragonul Rosu. Deja exista 2 blocuri construite din cele 12 planificate, exista acum si doua trenulete care transporta lumea de la un mall la altul de la o piata la alta pt ca distantele sunt din ce in ce mai mari.

Din cauza rolului comercial si turistic noile orase chinezesti sunt mai curind asociate cu mall-urile si supermarket-urile de la periferie. Numarul chinezilor dat in diverse articole variaza de la 10.000 la 3000 sau 4000. Se pare insa ca in anii 90 ei erau mai multi si ca nr. lor ar fi scazut intre timp la 4000. Dar aici cifrele nu mai conteaza pt ca peste tot in presa pluteste teama fata de "evazionistii" chinezi, clar un fel de teama mascata in spiritul rasismului de sec. 19 manifest sub forma fricii fata de "invazia galbena" - sinofobia(sentimentul rasist impotriva chinezilor) a servit intereselor politice ale diversilor candidati din epoca in timpul campaniei electorale. Realitatea face ca sistemul de cai ferate din Statele Unite a fost facut in cea mai mare parte cu mana de lucru chineza in conditii groaznice.
La Dragonul Rosu chinezii vorbesc romaneste si romanii creca inteleg si ei ceva chineza. Momentul de relaxare cel mai mare si comunicare este la sfarsitul zilei la pranz cand lumea isi inchide taraba si incep glumele si bilantul financiar al zilei. Cred ca multiculturalismul este in toi aici, si defapt atmosfera e una panasiatica dat fiind ca aici gasesti arabi, iranieni, turci, pakistanezi etc

Trenuletul de la Dragonul Rosu da un aer de theme park locului - deja semnul ca avem de a face cu ultima generatie de cartiere chinezesti unde totul e un fel de vitrina si unde afacerile sunt pe primul loc(pe moment majoritatea chinezilor din Bucuresti locuiesc in Colentina si in cartierele invecinate). Eeee acum adevarul este ca otacii filoniponi au devenit rapid filochinezi din clipa in care au aflat de restaurantul lipicios, cu wok-uri in flacari napustindu-se pe mijloacele de transport comun spre mancarea mult promisa. Practic daca dai de localul asta fabulos cu aer de chop suey si opium den, aflat in partea dinspre marele mall Dragonul Rosu poti sa maninci cu 50.000 o portie zdravana de (in functie de zi) alge, slanina de porc extra frageda prajita in sosuri, ciuperi de vre-o doua feluri, un fel de flori fierte, telina si ceva salata chinezeasca pak choi(pe asta o poti cumpara si de la o taraba umblatoare care vinde si un fel de ridichi albe uriase + niste pamatufuri de ceapa verde pitica - toate crescute cred in jurul Bucurestiului) si alte cateva tipuri de legume + bol de orez separat. Poti comanda si paste prajite (pastele se pare ca sunt o inventie chinezeasca adusa de Marco P in Europa) iar in mama China exista cateva mii de feluri de a prepara paste prajite. Pt 60.000 ai si o supa ultra fierbinte cum o maninca chinezu.
Prefer locul asta (insalubru pt multi cred) si cu zodiace pe pereti fata de restaurantele chinezesti din centru(sau fast fooduri infecte) pt ca practic aici esti intr-un film de Fruit Chan(vezi familia de macelari din Hollywood - Hong Kong) cu omu care cojeste cartofu langa tine si flegmeaza linistit, maldare de vase nespalate, talegere cu alge kelp marin cu sare cristalizata pe ele, varza care macereaza in liniste sub o scara, etc.
Aici vin sa manince chinezii s-au sa isi ia la pachet pe alese, si sa nu uitam de televizorul din colt cu postul chinezesc care prezinta tot felul de retete etnice facute de minoritatile din China, conferinte politice, politica internationala, telenovele chinezesti si reclame la utilmele ripuri de DVD-uri. Daca mai ajungeti pe acolo, si daca aveti curajul - practic nu e vb de curaj ci de curiozitate - urcati sus pe scara acolo ca sa gasiti si micul magazin de DVD si CD-uri cu filme, situat chiar langa depozitul de paste uscate, saci de orez, alge uscate si restul, printre fiebatoare de mincare. Acolo chiar poti zice ca esti in HK sau Singapore. Ne-am uitat peste filme care erau de toate tipurile si felurile(politiste, istorice, de dragoste, fantasy), toate chinezesti, toate fara nici un fel de traducere si in coperti colorate si nou noute. Dintr-o discutie sacadata cu baiatu de acolo din care el a inteles ca noi vrem sa stim cat il costa chiria nu cat costa sa inchiriem ceva filme, ne-au cazut ochii pe ceva coperta care parea un remake la BICIUL FERMECAT! Pe sfantul Bruce Lee si in numele apostolului martial Jackie C - asta e chiar locul comun al copilariei noastre!

Condusi de vera aka incamon (ea a facut si pozele!!!) am ajuns si la magazinul pe care il caut de 3 ani de cand o versiune mai mica a lui a disparut, de doua ori era gata gata sa dau de el, dar iata ca de abia acu am ajuns acolo. Magazinul asta de specialitati chinezesti este situat langa intrarea laterala din dreapta nu cea principala cu leii in fata. Apropo de leii Ra Shi Da - astia sunt leii traditionali asezati de o parte si alta a portii Paifang sau Pai Lou care de obicei marcheaza intrarea in orasele chinezesti din alte locuri. Leii gardieni, "ciinii foo" (asta e si numele rasei de ciini pekinezi), leii pazitori imperiali tronau de o parte si alta a mausoleelor imperiale, birourilor de guvern si palatelor imperiale. Ei sunt de sex masculin cu mina pe o minge "simtind pulsul pamintului"(in dreapta) si femela cu puiul(in stanga), fu masculin apara zona iar fu femela apara pe cei care locuiesc si lucreaza acolo. Ambii pot fi vazuti si la intrarea in supermarketul Red Dragon. Ca stil astia de la Dragonul Rosu seamana mai mult cu sculpturile din timpul dinastiei Ming, ultima dinastie chineza autohtona. Poarta Pai Lou de la noi este insa cam saracioasa, frugal construita si e mai apropiata de Pai lou-ul din Londra, facut in stil occidental.
La magazinul chinezesc de pe colt erau in fata niste acvarii mari si picloase umplute cu apa tulbure. Intr-unul plutea lenes un somn imens. Si aici poti sa iti ei mancare gatita, dar principala treaba este varietatea de produse traditionale - sosurile de scoici, ginseng murat, soia, ouale putrede (asa numitele oua de 1000 de ani), alge uscate de mai multe tipuri, ciuperci uscate si semiuscate(dinstea am vrut sa iau dar contrapartea romaneasca m-a somat sa nu iau, ca nu stiu ce iau si cum se prepara - saraca ii era teama sa nu mi se intimple o nenorocire!!), diverse mirodenii din care si star anis si cardmom. Exista doua tipuri de cardamom: Ellectaria(araba hel), folosit in Orientul Apropiat si Iran ca sa aromeze cafeaa/ceaiul si in India ca mirodenie pt curry-uri cu orez sau la ceai(masala chai) - varietatea chinezeasca este Amomum adica cardamonul negru, mai mare si cu boabe uscate numit si "grauntele paradisului" popular si in Java, Thailanda si Bengal. Sa va asteptati si la alte nebunii, chiar daca penisurile de tigru nu tre sa fie neaparat de tigru..
Am mai luat si un fel de sfecle mici si fierte si uscate(dada alea care arata a ceva cacareze de animal), foarte dulci - si probabil inrudite cu sfecla de zahar. In fine aici gasesti si betisoare chinezesti - otacii de la club si-au luat multe perechi de rezerva. Cred ca grupul nostru de otaci a fost primul grup masiv care sa viziteze Dragonul Rosu in ultima vreme (eram peste 20 si am ocupat un trenulet intreg!), toti se uitau cu suspiciune(eram ceva gasca de liceu pusi pe scandal? sau secta bivolaru & co?) si disperare(chinezoaica de la restaurant nu a putut sa zica cu gura cascata decat "Toti! Mancare?!" - dupa care a ras bucuroasa ca i-am facut o vanzare extraordinara). Unii din ei mai stiau si ceva kanji care nu e departe de caracterele hanzi, asa ca s-au simtit ca acasa. Iar apropo de limba, limba chineza este f melodica pt urechile noastre, avand diferente de sens marcate de diverse intonatii (uneori peste cinci tipuri) la aceeasi silaba vezi celebrul "ma-ma mà ma de má ma?" ("cearta mama canepa calului?"). Inca un detaliu lingvistic interesant este ca in China este raspandita diglosia - ei vorbesc in genere un dialect oficial(cum e cel mandarin provenit din Pekin) si un al doilea care poate fi un fel de lingua franca comerciala, plus altul care e cel din zona lor de origine directa - se pare ca unul din motivele genezei tonurilor ar fi exact interpretarea diferita data diverselor consoane finale sau intiale in timp. Sectionarea unui ton in alte doua tipuri diferite are origini istorice clare (schimbare produsa cam in acelasi timp 1000 - 1500 AD in intr-o regiune cuprinzand si Thailandeza, Vietnameza si Tibetana din Lhasa).

Toata escapada asta in orasul chinezesc a avut o prelungire spre pantelimon unde dan different mechanist a investigat in ultima vreme un fel de fabrica de sticla abandonata(mediu popular pt orice iubitor de manga Blame! si Tsutomu Nihei). Pe drum ne-am oprit sa vedem si un fel de masina custom made care mi-a amintit imediat de ceva documentar din facultate facut de un regizor celebru despre un pitic si viata lui. Masina asta parca era corp din blocul coshcovit din spate, avea un volan special si era clar parasita de ceva vreme, aratind mai curind a monolit de granit.
Fabrica de sticla era probabil ceva provider pt institutele si combinatele chemo- de pe vremuri, promovand scientismul la nivel inalt; gasesti aici la discretie inca o multitudine de vase si forme pe care le mai tii minte din lab-ul de chimie; eprubete, distilatoare speciale, vase berzelius; toate prafuite, unele sparte, altele cu defecte de productie - dar printre ele e imposibil sa nu gasesti ceva care poti folosi, asa ca aproape fiecare a plecat incarcat cu sticle provenite din epoca sticlei mijlocii. Eu deja imi beau ceaiurile din vase de laborator.