pasajul aviatorilor

Noul pasaj va costa 80 de milioane de euro si va fi construit pe axa Bulevardului Aviatorilor. Asta inseamna ca tot traficul dinspre Victoriei va fi deviat catre Baneasa. Si ca Bulevardul Buzesti-Uranus, aceasta strada lata de zeci de metri, va aduce foarte mult trafic in zona Ambasadei Chinei.

Din punctul meu de vedere interventia primariei nu reduce traficul din zona. O privire asupra intersectiei din Piata Charles de Gaulle e de ajuns pentru a ne da seama ca de fapt traficul in zona merge pe axa Dorobanti - Arcul de Triumf. Pana si latimea mai mare a strazilor indica acest lucru, zona respectiva fiind unul dintre punctele importante de iesire din oras catre aeroport si catre autostrada Bucuresti-Ploiesti.

Anul trecut Piata Charles de Gaulle a trecut printr-o transformare radicala, toata suprafata sa si a bulevardelor invecinate fiind asfaltata, desi piatra cubica de pe carosabil era inregistrata ca monument istoric.

Nefiind ingrijit de mai bine de 15 ani de zile, perioada in care primaria orasului a lasat strazile respective in paragina, stratul de piatra cubica s-a dezintegrat, motiv de nemultumire pentru soferii din oras. Ca prin minune, primarul Oprescu a propus declasarea de pe lista monumetelor istorice a Bulevardelor Prezan, Aviatorilor si a pietelor aferente, urmand ca mai apoi sa cheltuiasca 18 milioane de euro pe asfaltare, desi intretinerea pietrei cubice ar fi costat doar jumate si ar fi insemnat si pastrarea caracterului istoric al zonei.

Pana la finalizarea lucrarilor, Oprescu a promis ca in Piata Aviatorilor si Charles de Gaulle va lasa piatra cubica pentru a pastra caracterul zonei. Dupa finalizarea lucrarilor, n-a mai fost nevoie sa mai revina asupra acestei afirmatii.

Acum, dupa doar un an, intreaga suprafata a Pietei Charles de Gaulle, proaspat asfaltata, va fi decopertata pe o suprafata de aproximativ un kilometru (piata plus cei 600 metri de pasaj, cate 300 de metri pe fiecare parte). Asta inseamna ca din cei 18 milioane cheltuiti anul trecut se arunca la gunoi o buna parte, sa zicem 4 milioane, sa zicem 6, sa zicem 8. Ce mai conteaza?

Dupa mai mult timp de gandire, mi-am dat seama ca exista o logica foarte coerenta in spatele constructiei acestui pasaj. Nu vreau sa pun in discutie calitatea arhitecturii lui Vlad Arsene, cel care a proiectat turnul din Piata Charles de Gaulle.

As pune in discutie decizia primariei de a aproba o asemenea constructie in zona, care rupe cu totul regimul de inaltime. Prin prezenta turnului s-a creat in piata respectiva o mica zona de afaceri, doar pentru ca in Bucuresti nu exista nici un plan de dezvoltare urbanistica in care sa fie desemnata o anume portiune de oras ca si zona de afaceri. Asa ca ele apar peste tot pe unde se poate.

In acest moment, prezenta turnului respectiv aduce cu el un flux corespunzator de masini dimineata si seara, cand sutele de angajati, cu sutele lor de masini, circula prin zona.

Pasajul Aviatorilor va avea si o parcare subterana. Deci interventia nu rezolva traficul pe axa Dorobanti - Arcul de Triumf spre iesirea din Bucuresti si nici nu urmareste asta. Rezolva in schimb problema parcarilor din zona, aparuta odata cu decizia primariei de a construi o cladire in acel loc, cladire care face sa explodeze regimul de inaltime, generand si un trafic intens, dublat de nevoi de parcaj corespunzatoare.

In plus, pasajul va avea si un etaj de lounge, un spatiu cu cafenele, in care aceiasi angajati ai respectivului turn sa poata avea intalniri si sa poata manca in pauzele de masa. Tot ei vor avea un acces privilegiat la Parcul Herastrau, pentru ca din pasaj se poate merge direct in parc, lucru care era pana acum imposibil din cauza intersectiei.

Nu am nimic cu cei care lucreaza acolo si nici nu cred ca in Bucuresti n-ar trebui sa existe cladiri inalte de birouri, blocuri-turn, sau zone de afaceri. Nici nu cred ca aceste constructii ar trebui sa isi rezolve singure nevoile de parcare si nici cele de recreatie si alimentatie. Dar nu sunt de parere ca asemenea aglomerari ar trebui sa fie plasate oriunde in oras, desfigurand putinele zone care mai pastreaza un caracter arhitectural, urbanistic si peisagistic interesant si valoros.

La fel, nu cred in interventii brutale, in numele fluidizarii traficului, in zone istorice ale orasului care sunt complete la toate nivelele si nu au de fapt nevoie de reconfigurari majore.

Costul acestui pasaj nu se afla doar in banii investiti. Piata Charles de Gaulle devine astfel o zona de infrastructura urbana de proportii mari, cu doua santuri de beton de 300 de metri pe fiecare parte a pietii, in lungimea Bulevardului Aviatorilor.

In viitor intrarea dinspre televiziune a Parcului Herastrau o sa fie similara cu Piata Obor.

Aspectul de margine de padure, sau de parc pe care il are acum piata respectiva, cu lungile ei perspective de joasa inaltime, in care cele mai inalte cladiri sunt cele de patru etaje (cu exceptia turnului respectiv si a cladirii Televiziunii) o sa fie inlocuit cu aspectul unui angrenaj urban de scara mare, construit special pentru a valida axa Bulevardului Buzesti, continuat cu Aviatorilor si pentru a satisface nevoile de parcaj ale angajatilor din cladirea de birouri.

Pana atunci, primul pas a fost facut. Sculptura lui Paul Neagu, denumita de bucuresteni banul, sau nasturele a fost scoasa din locul ei si mutata in fata intrarii in Herastrau din apropierea Ambasadei Chinei.

Imi amintesc ca la una dintre orele de master la arhitectura a venit un profesor sa ne vorbeasca despre simbolica spatiala a monumentelor din pietele Aviatorilor / Charles de Gaulle / Arcul de Triumf / Casin.

Era cercetator de antropologie simbolica, specializat in opera lui Brancusi si vedea in alinierea acestor monumente o constelatie simbolica foarte coerenta, valoroasa si unica in spatiul bucurestean.

Iata ca acum nu mai e nici timpul si nici locul pentru asemenea consideratii.