Ma intrebam de curand ce se va construi pe locul fostului Vinalcool si citisem undeva ceva despre doua turnuri. Am gasit din intamplare pe net planurile astea...
Mai multe imagini aici.
Calea Victoriei 107
Ma intrebam de curand ce se va construi pe locul fostului Vinalcool si citisem undeva ceva despre doua turnuri. Am gasit din intamplare pe net planurile astea...
Mai multe imagini aici.
Bucharest: The Forbidding City?
ICR a editat ultimul numar al revistei Plural, dedicat Bucurestiului. Textele si imaginile sunt de gasit la http://www.plural-magazine.com/
stefan tuchila, 2008
Nicolae Ceausescu - The King of Communism
The King of Communism: The Pomp and Pageantry of Nicolae Ceausescu (Sep 2001)
documentary about Ceausescu for BBC/NDR/TV2
by Ben Lewis
Winner of the Grierson Award for Best Historical Documentary 2002
Bucureşti, un oraş în benzi desenate
Metaheaven's Casa Poporului / EU Stamps
Status: ProposalScenarios for a dialogue
In this series, a relationship is proposed between the former Ceaucescu regime landmark, the Casa Poporului, its in-house contemporary art museum, MNAC, and the EU, by linking the palace to European museums such as Tate Modern and Louvre. This stamp series is conceived as part of a scenario (effective as of beginning 2007) where Romania becomes part of the European Union.
Metahaven 2005
Pasajul Universitatii new/old look
Nu stiu daca a fost initiativa primarului Oprescu sau cine a fost, cert e ca Pasajul Universitatii arata in fine decent (cu tot cu pardoseala dubios-lucioasa-alunecoasa... Seamana foarte mult cu ce era acum 19 ani, si chiar lipseste floraria (era o florarie?! eu asa retin) din mijloc. Intorcandu-ne la zilele noastre trebuie salutata pe aceasta cale, inchiderea primului restaurant McDonalds din Romania. Sa speram ca nu va aparea la loc si la mai multe inchideri de asezamante capitaliste, la anul si la multi ani!
Cocor new face
Au trecut aproape doi ani decand am anuntat transformarea magazinului Cocor... Primul pas, cu mult inainte de amenajarea magazinului in sine, a fost facut. Niste ecrane mult laudate si deja foarte bine primite au fost puse in functiune. Doua poze si un video luate cu nerusinare de pe forumul Bucharest Projects and Constructions:
Ramane de vazul ce se va intampla cu amenajarea magazinului. Se pare ca va mai trece o vreme pana atunci...
Ramane de vazul ce se va intampla cu amenajarea magazinului. Se pare ca va mai trece o vreme pana atunci...
Uitata de parinti
As fi vrut sa iesim sfarsitul asta de saptamana la o plimbare pe renumita Cale a Victoriei. Probabil ca parasind un spectacol de la fosta opereta din Piata Natiunile Unite plecam in sus pe bulevard.
Bineinteles ca deja ai auzit si ai vazut celebra cladire a CEC-ului “cu acele ceasului parca prea secession” ce inca isi pastreaza statura impunatoare in fata Muzeului National de Istorie a Romaniei care pana odinioara era Palatul Postelor. Dar nu, nu despre asta vreau sa iti vorbesc ci despre o cladire ce parca sta chitita, blajina si uitata de lume in forfota asta a orasului.
E vorba despre cladirea vis-a-vis de Prefectura Politiei acceasi de langa Pasagiul Macca-Villacrosse. Desi odata impunatoare, cu perspectiva in ceea ce ar fi insemnat sistematizarea zonei din nu-stiu-ce-motiv acum e abandonata.
Casa de pensiuni, imprumuturi si ajutoare a functionarilor BNR
In cursul celui de-al doilea deceniu al perioadei interbelice, activitatea Bancii Nationale a Romaniei a cunoscut o crestere impresionanta atat in Capitala cat si la nivel teritorial. Bineinteles ca au inceput sa se orienteze catre bunastarea functionarilor prin oferirea unor facilitati pentru imbunatatirea cunostintelor si nu numai.
Prin anul 1935 s-a luat decizia de infiintare a Casei de pensiuni, imprumuturi si ajutoare. Banca dorea un sediu propriu astfel ca arhitectul Radu Dudescu (cel care a proiectat si cladirea noua a Bancii Nationale din strada Doamnei) a fost insarcinat sa realizeze proiectul.
Conform proiectului, cladirea avea doua niveluri in subteran, cinci etaje de birouri, o sala de conferinte la etajul VI, o sala de sport la VII si un bufet la etajul VIII. Parterul revenea activitatii comerciale.
Scrierile vremii afirmau ca pentru prima data “in Bucuresti se cladeste o casa care are pravaliile din fatada principala retrasa de la strada – oferindu-se pietonilor avantajul de a circula pe sub arcade – adapostiti de ploaie si feriti de razele fierbinti ale soarelui de vara cand caldura trece de 40 de grade”.
Cladirea a fost finalizata la 20 decembrie 1938. Una din cele mai laudabile initiative a fost cea privind organizarea cursurilor gratuite de limbi straine (engleza, franceza, germana si italiana).
Daca te apropii de ea, te va rasfata cu finisaje tipic interbelice, de calitate si discrete. Radu Dudescu era de parere ca daca o cladire nu impresioneaza pe toata lumea prin arhitectura sa, macar finisajele sa fie de exceptie.
Acum zace parasita si uitata de parintii ei ce locuiesc aproape, in zona.
Imaginile au fost preluate de pe metropotam.ro
La pas, in oras
Bineinteles ca deja ai auzit si ai vazut celebra cladire a CEC-ului “cu acele ceasului parca prea secession” ce inca isi pastreaza statura impunatoare in fata Muzeului National de Istorie a Romaniei care pana odinioara era Palatul Postelor. Dar nu, nu despre asta vreau sa iti vorbesc ci despre o cladire ce parca sta chitita, blajina si uitata de lume in forfota asta a orasului.
E vorba despre cladirea vis-a-vis de Prefectura Politiei acceasi de langa Pasagiul Macca-Villacrosse. Desi odata impunatoare, cu perspectiva in ceea ce ar fi insemnat sistematizarea zonei din nu-stiu-ce-motiv acum e abandonata.
Casa de pensiuni, imprumuturi si ajutoare a functionarilor BNR
In cursul celui de-al doilea deceniu al perioadei interbelice, activitatea Bancii Nationale a Romaniei a cunoscut o crestere impresionanta atat in Capitala cat si la nivel teritorial. Bineinteles ca au inceput sa se orienteze catre bunastarea functionarilor prin oferirea unor facilitati pentru imbunatatirea cunostintelor si nu numai.
Prin anul 1935 s-a luat decizia de infiintare a Casei de pensiuni, imprumuturi si ajutoare. Banca dorea un sediu propriu astfel ca arhitectul Radu Dudescu (cel care a proiectat si cladirea noua a Bancii Nationale din strada Doamnei) a fost insarcinat sa realizeze proiectul.
Conform proiectului, cladirea avea doua niveluri in subteran, cinci etaje de birouri, o sala de conferinte la etajul VI, o sala de sport la VII si un bufet la etajul VIII. Parterul revenea activitatii comerciale.
Scrierile vremii afirmau ca pentru prima data “in Bucuresti se cladeste o casa care are pravaliile din fatada principala retrasa de la strada – oferindu-se pietonilor avantajul de a circula pe sub arcade – adapostiti de ploaie si feriti de razele fierbinti ale soarelui de vara cand caldura trece de 40 de grade”.
Cladirea a fost finalizata la 20 decembrie 1938. Una din cele mai laudabile initiative a fost cea privind organizarea cursurilor gratuite de limbi straine (engleza, franceza, germana si italiana).
Daca te apropii de ea, te va rasfata cu finisaje tipic interbelice, de calitate si discrete. Radu Dudescu era de parere ca daca o cladire nu impresioneaza pe toata lumea prin arhitectura sa, macar finisajele sa fie de exceptie.
Acum zace parasita si uitata de parintii ei ce locuiesc aproape, in zona.
Imaginile au fost preluate de pe metropotam.ro
La pas, in oras
bucuresti in second life
Sala Palatului
Sala Palatului sau Salata Palatului (cum ii zice Milos) sau Pula Salatului (cum zicea cineva de curand pe feeder) a fost tinta mai multor critici in ultima vreme, critici ce tin de multe ori de oportunitatea organizarii unui anumit tip de concerte in acest asezamant dar si de estetica salii si a valoarii ei arhitecturale in sine... Am fost chiar atacat personal cand mi-am exprimat opinia favorabila fata de cladire... Asta e si motivul pentru care am scormonit in arhiva si sar aici cu cateva carti postale, din epoci mai apropiate de ridicarea cladirii si a complexului de blocuri ce o inconjoara.
Ceva deosebit, ceva special, un unghi aparte.
Tot aici si o ilustrata cu zona Salii Palatului inainte sa se constriasca ceva... Si cu ocazia asta vreau sa va intreb. Ar fi fost mai bine sa nu existe Sala Palatului (cu ce sali mai ramaneam pentru concerte, acum?)? E chiar atat de urata sau pur si simplu nu ne putem detasa de istoria ei si o vedem exclusiv din prisma congreselor de trista amintire? Nu vi se pare ca are un aer de Berlin? Nu credeti ca ar mertia restaurata? Poate asa ar fi privita cu mai putin dispret.
BONUS
SALA PALATULUI 2008:
SALA PALATULUI 1989:
langa foisor
Un space invader ortodox. O mitra. Bucati patrate de stejar de pluta lipite pe usa unui magazin parasit dintr-o casa in renovare. Ma intreb cine e artistul.
Subscribe to:
Posts (Atom)