Viena te-asteapta mereu cu o oferta culturala mai bogata decat crezi!
De-a v-ati ascunselea..
...sau despre ascunzisurile de beton din centrul Bucurestiului.
Am capatat o manie in ultimul timp, mania de a intreba pe toata lumea unde sa ma duc ca sa gasesc ceva interesant de scris pe blogul asta. Raspunsurile difera, majoritatea imi recomanda sa caut acoperisuri, cladiri parasite, buncare...
Altii imi zic sa merg la ZOO, (ceea ce nu va recomand cu drag dar s-au nascut animalute noi si trebuie sa manance si ele de 15.000 biletu') la Botanica (5000 biletu'), pe nu-stiu-ce-cladire-unde-se-face-gratar, in nu-stiu-ce tramvai in care se joaca o piesa de teatru, in nu-stiu-ce gradina in care se presupune ca a dormit acel nenea misterios care desena cruci si nuferi pe peretii Bucurestiului, intr-un timp..
Eu mereu ma plang ca orasul asta e limitat. Mi se pare ca il cunosc prea bine, ca deja nu mai exista stradute-mister in el, ca parca toti oamenii sunt la fel in fiecare zi si trec prin aceleasi locuri care se repeta si se repeta si se repeta...
Probabil ca in majoritatea timpului am dreptate, dar exista zile, anumite zile, in care totul se schimba brusc.
Citeam intr-o carte foarte 'trendy' scrisa de un francez urat de toata lumea despre "o alta gradina, parcul Cismigiu din Bucuresti, unde am stat la taclale, dupa pofta inimii, cu o pisica romaneasca"; el facea o lista cu cele mai placute locuri europene in care a fost. Si tind sa-i dau dreptate.
Mai alez azi. Azi, Cismigiul radia. Dar in pofida acestui lucru, pe mine m-au atras cateva lucruri pe cale nu le observasem inainte in parc, si anume gangurile din blocurile inconjuratoare. Si din gang in gang am ajuns la aceasta piscina, langa care statea o pisica cu cataracta.
Am iesit din curtea interioara si m-am trezit in alta, unde era o imensa ciuperca cu funduri de sticla in interior. Langa ea, o alta pisica, de data asta una care vedea bine. M-am mirat, m-am uimit dar nu mai mult; nu mi-am pus nici o clipa intrebarea la ce folosesc aceste lucruri. Le-am luat ca atare, hotarata fiind ca in anumite cazuri, lucrurile exista doar ca sa te miri tu de ele.
Pe strada Sipotul Fantanilor exista o casa cu o turla. Noaptea, singurul lucru care-i lipseste ca sa devina o casa bantuita sunt liliecii inconjurand-o in lumina lunii pline. E foarte mare si pare goala. E ascunsa dupa niste copaci imensi si abia daca se vede. Nu mai aveam baterii in aparat ca sa pot sa prind fantana arteziana imensa, golita, din spatele gardurilor verzi, si nici iepurele mare, gri, tolanit langa ea. In fundal se auzea un zgomot de tuba, probabil de la Conservator. Pentru mine insa era o intreaga coloana sonora dintr-un film de suspans. Am aflat ulterior de la un nenea care matura ca aceasta casa a fost a arhitectului lui Carol, cel care a proiectat Pelisorul (de aici asemanarea) si ca regele ii daruise toata straduta, sa faca ce vrea cu ea. Si cred ca mai bine de ce-a facut el aici, nu se putea...
Plimbarea se lungea si cu cat intram mai adanc in stradutele care duceau inspre Grivitei, cu atat ma intristam mai tare vazand puzderia de cladiri parasite, aproape din 2 in 2 case, geamuri sparte, saltele, ambalaje, pustiu. Acum ceva timp intram in ele, le saream gardurile, erau o tentatie, acum ele exista pur si simplu, caci fiind asa multe, nici nu-mi mai vine decat sa le deplang soarta.
Cel mai barbar sentiment l-am trait insa cand am dat peste aceste doua manifestari oribile.
Nu inteleg cum oamenii pot repeta cu precizie mecanica un gest care nu le-a adus absolut nimic in afara unei ferestre impopotonate anul trecut. Maggi strikes back, cu un slogan si mai prost. Tactica asta n-ar fi prins in strainatate si a doua oara chiar in halul asta. Bagati-va, deci, toate inimile in case si lipiti-le cu ce puteti pe geam, decupati din pliante, bestializati-va publicitar si uratiti-va si mai tare fatadele.
Si plimbarea s-a terminat cu o ploaie scurta post-eclipsa, sub un soare foarte rotund. Ciudat e ca inca mai astept curcubeul de deasupra Bucurestiului.
Am capatat o manie in ultimul timp, mania de a intreba pe toata lumea unde sa ma duc ca sa gasesc ceva interesant de scris pe blogul asta. Raspunsurile difera, majoritatea imi recomanda sa caut acoperisuri, cladiri parasite, buncare...
Altii imi zic sa merg la ZOO, (ceea ce nu va recomand cu drag dar s-au nascut animalute noi si trebuie sa manance si ele de 15.000 biletu') la Botanica (5000 biletu'), pe nu-stiu-ce-cladire-unde-se-face-gratar, in nu-stiu-ce tramvai in care se joaca o piesa de teatru, in nu-stiu-ce gradina in care se presupune ca a dormit acel nenea misterios care desena cruci si nuferi pe peretii Bucurestiului, intr-un timp..Eu mereu ma plang ca orasul asta e limitat. Mi se pare ca il cunosc prea bine, ca deja nu mai exista stradute-mister in el, ca parca toti oamenii sunt la fel in fiecare zi si trec prin aceleasi locuri care se repeta si se repeta si se repeta...
Probabil ca in majoritatea timpului am dreptate, dar exista zile, anumite zile, in care totul se schimba brusc.
Citeam intr-o carte foarte 'trendy' scrisa de un francez urat de toata lumea despre "o alta gradina, parcul Cismigiu din Bucuresti, unde am stat la taclale, dupa pofta inimii, cu o pisica romaneasca"; el facea o lista cu cele mai placute locuri europene in care a fost. Si tind sa-i dau dreptate.
Mai alez azi. Azi, Cismigiul radia. Dar in pofida acestui lucru, pe mine m-au atras cateva lucruri pe cale nu le observasem inainte in parc, si anume gangurile din blocurile inconjuratoare. Si din gang in gang am ajuns la aceasta piscina, langa care statea o pisica cu cataracta.
Am iesit din curtea interioara si m-am trezit in alta, unde era o imensa ciuperca cu funduri de sticla in interior. Langa ea, o alta pisica, de data asta una care vedea bine. M-am mirat, m-am uimit dar nu mai mult; nu mi-am pus nici o clipa intrebarea la ce folosesc aceste lucruri. Le-am luat ca atare, hotarata fiind ca in anumite cazuri, lucrurile exista doar ca sa te miri tu de ele.
Pe strada Sipotul Fantanilor exista o casa cu o turla. Noaptea, singurul lucru care-i lipseste ca sa devina o casa bantuita sunt liliecii inconjurand-o in lumina lunii pline. E foarte mare si pare goala. E ascunsa dupa niste copaci imensi si abia daca se vede. Nu mai aveam baterii in aparat ca sa pot sa prind fantana arteziana imensa, golita, din spatele gardurilor verzi, si nici iepurele mare, gri, tolanit langa ea. In fundal se auzea un zgomot de tuba, probabil de la Conservator. Pentru mine insa era o intreaga coloana sonora dintr-un film de suspans. Am aflat ulterior de la un nenea care matura ca aceasta casa a fost a arhitectului lui Carol, cel care a proiectat Pelisorul (de aici asemanarea) si ca regele ii daruise toata straduta, sa faca ce vrea cu ea. Si cred ca mai bine de ce-a facut el aici, nu se putea...
Plimbarea se lungea si cu cat intram mai adanc in stradutele care duceau inspre Grivitei, cu atat ma intristam mai tare vazand puzderia de cladiri parasite, aproape din 2 in 2 case, geamuri sparte, saltele, ambalaje, pustiu. Acum ceva timp intram in ele, le saream gardurile, erau o tentatie, acum ele exista pur si simplu, caci fiind asa multe, nici nu-mi mai vine decat sa le deplang soarta.
Cel mai barbar sentiment l-am trait insa cand am dat peste aceste doua manifestari oribile.
Nu inteleg cum oamenii pot repeta cu precizie mecanica un gest care nu le-a adus absolut nimic in afara unei ferestre impopotonate anul trecut. Maggi strikes back, cu un slogan si mai prost. Tactica asta n-ar fi prins in strainatate si a doua oara chiar in halul asta. Bagati-va, deci, toate inimile in case si lipiti-le cu ce puteti pe geam, decupati din pliante, bestializati-va publicitar si uratiti-va si mai tare fatadele.Si plimbarea s-a terminat cu o ploaie scurta post-eclipsa, sub un soare foarte rotund. Ciudat e ca inca mai astept curcubeul de deasupra Bucurestiului.
Monumentul Eroilor Comunisti
Parcul Carol a fost inaugurat in anul in 1906 cu ocazia serbarilor jubiliare a 40 de ani de domnie a lui Carol I, fiind creatia arhitectului francez Eduard Redont. Amenajarea dispunea de o alee centrala in stil geometric si de alei laterale sinuoase, legate de peisagistica de factura romantica.
Pana in 1960 parcul a suferit o seama de modificari majore. Moscheea de pe insula si Palatul Artelor din varful dealului au disparut.
Pe platforma acestuia s-a construit Monumentul Eroilor Comunisti. In plus, peste lac a fost construit un pod, care sa faca legatura intre cele doua maluri, unind treptele monumentale cu axul aleii principale.
In anul 2004, Razvan Theodorescu, ministrul de atunci al culturii in guvernul Nastase, a declasat acest monument, propunand demolarea lui. Anul fiind unul electoral, tema construirii Catedralei a fost reluata cu repeziciune, lucrarile de demolare a monumentului incepand aproape imediat.
Fostul primar al capitalei si actual presedinte al tarii a declansat o campanie de societate civila impotriva acestei initiative. Apoi a intentat o actiune in instanta impotriva declasarii respectivului monument si impotriva distrugerii Parcului Carol de catre lucrarile de constructie la Catedrala. Acestea ar fi desfigurat unul dintre cele trei parcuri monument ale orasului (celelalte fiind Cismigiul si Herastraul).
Actiunea in instanta a avut succes si lucrarile de demolare si de mutare a mausoleului in Parcul Tineretului au fost sistate.
Pentru a incheia acest episod, trebuie sa amintim ca anul acesta guvernul va plati din fondul de rezerva bugetara suma de aproape doua miliarde de lei vechi pentru reabilitarea monumentului Eroilor Comunisti. Catedrala nu se va mai construi in locul mausoleului. Se va construi insa in spatele Casei Poporului. Iar in urma actiunii societatii civile monumentul va fi pastrat ca atare.
Intr-o conferinta tinuta de curand, arhitectul Catalin Berescu a vorbit pe larg despre calitatile deosebite ale mausoleului. Incaperea din interior are tavanul placat cu mozaic aurit, fiind inaccesibila pentru vizitatorii obisnuiti. Pe exterior insa, mausoleul poate fi vizitat. Gardienii care pazeau monumentul au disparut, asa incat cele doua platforme circulare din partea de sus a monumentului sunt deschise catre publicul larg.
In zilele de sfarsit de saptamana platformele superioare ale mausoleului sunt pline de vizitatori care fotografiaza privelistea cu telefoanele lor celulare, sau stau la soare privind de la inaltime parcul, avand in general aerul ca se bucura din plin de acest spatiu care le-a fost pus la dispozitie.
Pana in 1960 parcul a suferit o seama de modificari majore. Moscheea de pe insula si Palatul Artelor din varful dealului au disparut.
Pe platforma acestuia s-a construit Monumentul Eroilor Comunisti. In plus, peste lac a fost construit un pod, care sa faca legatura intre cele doua maluri, unind treptele monumentale cu axul aleii principale.
In anul 2004, Razvan Theodorescu, ministrul de atunci al culturii in guvernul Nastase, a declasat acest monument, propunand demolarea lui. Anul fiind unul electoral, tema construirii Catedralei a fost reluata cu repeziciune, lucrarile de demolare a monumentului incepand aproape imediat.
Fostul primar al capitalei si actual presedinte al tarii a declansat o campanie de societate civila impotriva acestei initiative. Apoi a intentat o actiune in instanta impotriva declasarii respectivului monument si impotriva distrugerii Parcului Carol de catre lucrarile de constructie la Catedrala. Acestea ar fi desfigurat unul dintre cele trei parcuri monument ale orasului (celelalte fiind Cismigiul si Herastraul).
Actiunea in instanta a avut succes si lucrarile de demolare si de mutare a mausoleului in Parcul Tineretului au fost sistate.
Pentru a incheia acest episod, trebuie sa amintim ca anul acesta guvernul va plati din fondul de rezerva bugetara suma de aproape doua miliarde de lei vechi pentru reabilitarea monumentului Eroilor Comunisti. Catedrala nu se va mai construi in locul mausoleului. Se va construi insa in spatele Casei Poporului. Iar in urma actiunii societatii civile monumentul va fi pastrat ca atare.
Intr-o conferinta tinuta de curand, arhitectul Catalin Berescu a vorbit pe larg despre calitatile deosebite ale mausoleului. Incaperea din interior are tavanul placat cu mozaic aurit, fiind inaccesibila pentru vizitatorii obisnuiti. Pe exterior insa, mausoleul poate fi vizitat. Gardienii care pazeau monumentul au disparut, asa incat cele doua platforme circulare din partea de sus a monumentului sunt deschise catre publicul larg.
In zilele de sfarsit de saptamana platformele superioare ale mausoleului sunt pline de vizitatori care fotografiaza privelistea cu telefoanele lor celulare, sau stau la soare privind de la inaltime parcul, avand in general aerul ca se bucura din plin de acest spatiu care le-a fost pus la dispozitie.
Calea Victoriei ghost building revisited
We had two posts about the former ministry building on Calea Victoriei (here and here). Since spring is back in Bucharest we've been out exploring a bit so we also went back to the Building on Calea Victoriei. It's been said that the building will soon be demolished (that would be spectacular!!!) so perhaps this is the reason someone's been really working hard taking out all the wooden flooring, doors, metal bits and the marble pavements... However, the building is still up and here are some pictures of the corridors and little bits and pieces we found there. They are all reminders of all the NGO's, magazine offices, workers unions and even political parties that used to have their offices there in the 90's. Something we don't have is pictures of the banners from the student demonstrations in the 90's which we found in one of the offices - however I hope they won't be left there to go with the ruble when the building will be demolished. Those things belong to museums.
casa - biserica
Acum vreo luna, cand ma plimbam prin zona industriala Republica, pe langa mai multe turnuri de apa, am gasit si o casa un pic mai stranie.
Este vorba de o casa care a fost reamenajata pentru a servi drept biserica. Casa stil vagon asezata pe un lot dispus in adancime a suferit o reconversie atat la nivelul functiunii, cat si al semnificatiei.
Toate insemnele specifice unei biserici sunt prezente. Chiar in exces, am zice. Personal am o problema cu vitraliile (catolice) folosite pentru ferestrele bisericilor (ortodoxe). Si chiar si cu rozasele (fereastra circulara din fronton), aparuta la noi in secolul XIX, venind de pe fatadele catedralelor gotice din Occident.
Casa are si intrari laterale, vechile usi folosite de fostii locatari, dar are si un mozaic pe fatada. Mai mult, in partea superioara frontonul semicircular incearca in acelasi timp sa trimita la bolta, element simbolic al turlei unei biserici, cat si sa ascunda profilul ascutit al acoperisului in doua ape.
Artificiile acestea decorative reusesc insa. Ele isi comunica mesajul: aici este o biserica. Ramane insa senzatia stranie ca cineva se joaca, folosind un clopot (asezat in curte), cruci si un steag tricolor, pentru a deghiza o simpla casa la curte, asezata intr-un cartier marginas, in marginea unei fabrici, intr-un lacas de cult. Din fericire fosta locuinta este aliniata pe axa est-vest, facand posibila existenta unui altar corect plasat catre rasarit.
Dupa 1989 romanii au inteles ca sunt in sfarsit liberi sa creada si sa faca tot felul de lucruri. Unii si-au deschis magazine. Altii si-au construit biserici, sprijiniti de o ortodoxie pregatita pentru a initia o campanie de recucerire a orasului prin evanghelizare masiva a spatiului acestuia.
De multe ori constructiile contrazic insasi principiile acestei biserici dogmatice care de multe ori si-a pierdut retetele de constructie. Acestea se bazau pe intelesuri simbolice foarte stricte si pe configuratii spatiale puternic codificate.
Cu toate astea, biserica de pe strada Tufanica, in naivitatea ei usor kitsch, a fost o parte din deliciul unei plimbari de sfarsit de saptamana. Ascunsa printre casele cartierului de la marginea orasului, e mult mai umila decat catedrala ce ameninta sa intreaca in inaltime (si in penibil) Casa Poporului.
Este vorba de o casa care a fost reamenajata pentru a servi drept biserica. Casa stil vagon asezata pe un lot dispus in adancime a suferit o reconversie atat la nivelul functiunii, cat si al semnificatiei.
Toate insemnele specifice unei biserici sunt prezente. Chiar in exces, am zice. Personal am o problema cu vitraliile (catolice) folosite pentru ferestrele bisericilor (ortodoxe). Si chiar si cu rozasele (fereastra circulara din fronton), aparuta la noi in secolul XIX, venind de pe fatadele catedralelor gotice din Occident.
Casa are si intrari laterale, vechile usi folosite de fostii locatari, dar are si un mozaic pe fatada. Mai mult, in partea superioara frontonul semicircular incearca in acelasi timp sa trimita la bolta, element simbolic al turlei unei biserici, cat si sa ascunda profilul ascutit al acoperisului in doua ape.
Artificiile acestea decorative reusesc insa. Ele isi comunica mesajul: aici este o biserica. Ramane insa senzatia stranie ca cineva se joaca, folosind un clopot (asezat in curte), cruci si un steag tricolor, pentru a deghiza o simpla casa la curte, asezata intr-un cartier marginas, in marginea unei fabrici, intr-un lacas de cult. Din fericire fosta locuinta este aliniata pe axa est-vest, facand posibila existenta unui altar corect plasat catre rasarit.
Dupa 1989 romanii au inteles ca sunt in sfarsit liberi sa creada si sa faca tot felul de lucruri. Unii si-au deschis magazine. Altii si-au construit biserici, sprijiniti de o ortodoxie pregatita pentru a initia o campanie de recucerire a orasului prin evanghelizare masiva a spatiului acestuia.
De multe ori constructiile contrazic insasi principiile acestei biserici dogmatice care de multe ori si-a pierdut retetele de constructie. Acestea se bazau pe intelesuri simbolice foarte stricte si pe configuratii spatiale puternic codificate.
Cu toate astea, biserica de pe strada Tufanica, in naivitatea ei usor kitsch, a fost o parte din deliciul unei plimbari de sfarsit de saptamana. Ascunsa printre casele cartierului de la marginea orasului, e mult mai umila decat catedrala ce ameninta sa intreaca in inaltime (si in penibil) Casa Poporului.
despre arhitectura si arhitecti in bucuresti
Cu cit esti mai arhitect, cu cit esti mai sef al arhitectilor, cu cit se aduna o traditie in ale arhitecturii, cu atit iti dai seama ca te face neimportant tara in care traiesti si creezi. Despre arhitectura noastra cea de toata Romania, discutam cu Serban Sturdza, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, cu ocazia celor 115 ani de la infiintarea primei bresle neaose a arhitectilor.Cititi articolul aici.
CI CO
Doua imagini primite de la Sebastian Big - un baimareanoclujean, cetatean de onoare al orasului Bukresh. :) Pozele sunt facute vis a vis de Protv pe Pache Protopoescu. thankyouthankyouthankyou
Zona industriala Baicului
Victor e un tip care exploreaza Bucurestiul la greu... fie ca e vorba de zone industriale sau de terase si acoperisuri de cladiri, Victor este unul dintre cei mai activi exploratori urbani... Atat de activ incat a avut probleme si cu politia pentru asta. De la Victor sunt pozele de la astea si mai multe imagini din expeditiile lui (uneori impreuna cu Ionut) le puteti vedea pe Towerspotting.
Square strip pe Lipscani
Square este un tip din ce in ce mai activ pe strazile din Bukresh. Dupa ce am vazut ceva pisici patrate acum revine cu un comic strip intreg pus pe Lipscani.Foarte tare frate!!!
Mai sus, tot ma sus
Se pare ca de cand a ajuns primar domnul Videanu nu face altceva decat sa dea aprobari. Langa catedrala Sf Iosif se va ridica un maret imobil de birouri de 19 etaje. Nu vreau sa comentez mai mult doar va las sa vedeti imaginile si sa va faceti o impresie.
11 Iunie 50 revizitat
Primele party-uri de la hala de pe strada 11 Iunie au creat multe discutii - au fost atunci multi care au avut lucruri de reprosat organizatorilor. La mai bine de o luna de la deschidere lucrurile sunt insa din ce in ce mai bine puse la punct si se poae spune ca avem un loc alternativ adevarat in Bucuresti. Planurile echipei de acolo sunt mari si includ spectacole de teatru si dans si chiar expozitii...Uite cateva imagini cu locatia si doua hale adiacente celei in care se petrec party-urile Test Point.
Eroilor revolutiei romane
Paiata Universitatii dupa ce la fel ca Rapid Steaua Bukresh s-a calificat in sferturile cupei UEFA.Hai Steaua!
Hai Rapid!
Reclama burgheza
Urme de capitalism timpuriu pe un calcan undeva in centrul vechi. Ma mir ca reclama a rezistat in anii comunismului... oricum probabil ca maine poimaine da Videanu niste aprobabri de demolare si de constructie a unui turn - pentru ca nu-i asa, capitalismul salbatic e mai frumos decat capitalismul timpuriu.
Subscribe to:
Posts (Atom)