casa - biserica

Acum vreo luna, cand ma plimbam prin zona industriala Republica, pe langa mai multe turnuri de apa, am gasit si o casa un pic mai stranie.

Este vorba de o casa care a fost reamenajata pentru a servi drept biserica. Casa stil vagon asezata pe un lot dispus in adancime a suferit o reconversie atat la nivelul functiunii, cat si al semnificatiei.

Toate insemnele specifice unei biserici sunt prezente. Chiar in exces, am zice. Personal am o problema cu vitraliile (catolice) folosite pentru ferestrele bisericilor (ortodoxe). Si chiar si cu rozasele (fereastra circulara din fronton), aparuta la noi in secolul XIX, venind de pe fatadele catedralelor gotice din Occident.















Casa are si intrari laterale, vechile usi folosite de fostii locatari, dar are si un mozaic pe fatada. Mai mult, in partea superioara frontonul semicircular incearca in acelasi timp sa trimita la bolta, element simbolic al turlei unei biserici, cat si sa ascunda profilul ascutit al acoperisului in doua ape.

Artificiile acestea decorative reusesc insa. Ele isi comunica mesajul: aici este o biserica. Ramane insa senzatia stranie ca cineva se joaca, folosind un clopot (asezat in curte), cruci si un steag tricolor, pentru a deghiza o simpla casa la curte, asezata intr-un cartier marginas, in marginea unei fabrici, intr-un lacas de cult. Din fericire fosta locuinta este aliniata pe axa est-vest, facand posibila existenta unui altar corect plasat catre rasarit.

Dupa 1989 romanii au inteles ca sunt in sfarsit liberi sa creada si sa faca tot felul de lucruri. Unii si-au deschis magazine. Altii si-au construit biserici, sprijiniti de o ortodoxie pregatita pentru a initia o campanie de recucerire a orasului prin evanghelizare masiva a spatiului acestuia.

De multe ori constructiile contrazic insasi principiile acestei biserici dogmatice care de multe ori si-a pierdut retetele de constructie. Acestea se bazau pe intelesuri simbolice foarte stricte si pe configuratii spatiale puternic codificate.

Cu toate astea, biserica de pe strada Tufanica, in naivitatea ei usor kitsch, a fost o parte din deliciul unei plimbari de sfarsit de saptamana. Ascunsa printre casele cartierului de la marginea orasului, e mult mai umila decat catedrala ce ameninta sa intreaca in inaltime (si in penibil) Casa Poporului.

1 comment:

Vlad Nanca said...

Crucea cu antena parabolica la pachet este cea mai reusita. Dumnezeu e cu noi!