De-a v-ati ascunselea..

...sau despre ascunzisurile de beton din centrul Bucurestiului.

Am capatat o manie in ultimul timp, mania de a intreba pe toata lumea unde sa ma duc ca sa gasesc ceva interesant de scris pe blogul asta. Raspunsurile difera, majoritatea imi recomanda sa caut acoperisuri, cladiri parasite, buncare...

Altii imi zic sa merg la ZOO, (ceea ce nu va recomand cu drag dar s-au nascut animalute noi si trebuie sa manance si ele de 15.000 biletu') la Botanica (5000 biletu'), pe nu-stiu-ce-cladire-unde-se-face-gratar, in nu-stiu-ce tramvai in care se joaca o piesa de teatru, in nu-stiu-ce gradina in care se presupune ca a dormit acel nenea misterios care desena cruci si nuferi pe peretii Bucurestiului, intr-un timp..

Eu mereu ma plang ca orasul asta e limitat. Mi se pare ca il cunosc prea bine, ca deja nu mai exista stradute-mister in el, ca parca toti oamenii sunt la fel in fiecare zi si trec prin aceleasi locuri care se repeta si se repeta si se repeta...
Probabil ca in majoritatea timpului am dreptate, dar exista zile, anumite zile, in care totul se schimba brusc.
Citeam intr-o carte foarte 'trendy' scrisa de un francez urat de toata lumea despre "o alta gradina, parcul Cismigiu din Bucuresti, unde am stat la taclale, dupa pofta inimii, cu o pisica romaneasca"; el facea o lista cu cele mai placute locuri europene in care a fost. Si tind sa-i dau dreptate.

Mai alez azi. Azi, Cismigiul radia. Dar in pofida acestui lucru, pe mine m-au atras cateva lucruri pe cale nu le observasem inainte in parc, si anume gangurile din blocurile inconjuratoare. Si din gang in gang am ajuns la aceasta piscina, langa care statea o pisica cu cataracta.


Am iesit din curtea interioara si m-am trezit in alta, unde era o imensa ciuperca cu funduri de sticla in interior. Langa ea, o alta pisica, de data asta una care vedea bine. M-am mirat, m-am uimit dar nu mai mult; nu mi-am pus nici o clipa intrebarea la ce folosesc aceste lucruri. Le-am luat ca atare, hotarata fiind ca in anumite cazuri, lucrurile exista doar ca sa te miri tu de ele.


Pe strada Sipotul Fantanilor exista o casa cu o turla. Noaptea, singurul lucru care-i lipseste ca sa devina o casa bantuita sunt liliecii inconjurand-o in lumina lunii pline. E foarte mare si pare goala. E ascunsa dupa niste copaci imensi si abia daca se vede. Nu mai aveam baterii in aparat ca sa pot sa prind fantana arteziana imensa, golita, din spatele gardurilor verzi, si nici iepurele mare, gri, tolanit langa ea. In fundal se auzea un zgomot de tuba, probabil de la Conservator. Pentru mine insa era o intreaga coloana sonora dintr-un film de suspans. Am aflat ulterior de la un nenea care matura ca aceasta casa a fost a arhitectului lui Carol, cel care a proiectat Pelisorul (de aici asemanarea) si ca regele ii daruise toata straduta, sa faca ce vrea cu ea. Si cred ca mai bine de ce-a facut el aici, nu se putea...

Plimbarea se lungea si cu cat intram mai adanc in stradutele care duceau inspre Grivitei, cu atat ma intristam mai tare vazand puzderia de cladiri parasite, aproape din 2 in 2 case, geamuri sparte, saltele, ambalaje, pustiu. Acum ceva timp intram in ele, le saream gardurile, erau o tentatie, acum ele exista pur si simplu, caci fiind asa multe, nici nu-mi mai vine decat sa le deplang soarta.


Cel mai barbar sentiment l-am trait insa cand am dat peste aceste doua manifestari oribile.



Nu inteleg cum oamenii pot repeta cu precizie mecanica un gest care nu le-a adus absolut nimic in afara unei ferestre impopotonate anul trecut. Maggi strikes back, cu un slogan si mai prost. Tactica asta n-ar fi prins in strainatate si a doua oara chiar in halul asta. Bagati-va, deci, toate inimile in case si lipiti-le cu ce puteti pe geam, decupati din pliante, bestializati-va publicitar si uratiti-va si mai tare fatadele.

Si plimbarea s-a terminat cu o ploaie scurta post-eclipsa, sub un soare foarte rotund. Ciudat e ca inca mai astept curcubeul de deasupra Bucurestiului.

7 comments:

gelu said...

Pe soseaua de centura, la câteva sute de metri (poate chiar un kilometru...) catre Est de la podul pe care "trece" DN1 (Bucuresti - Ploiesti) se afla o impresionanta fortificatie germana datând din timpul primului razboi mondial, destinata apararii Capitalei. Printre putinele lucruri pe care mi le (mai) amintesc, este (si) felul cum otelul câtorva coroane dintate care asigurau mobilitatea circulara a unor tunuri antiaeriene a rezistat intemperiilor - aceste coroane dintate fiind complet expuse. Daca nu au fost demontate cu dalta si ciocanul de catre una dintre minoritatile noastre nationale, aceste lucruri ar putea fi vazute si azi. Un loc interesant...

Tudor Prisacariu said...

cand sunt in Bucuresti si eu imi spun aceleasi lucruri. nu e nimic de facut, am fost deja peste tot, sunt atat de putine locuri in care pot sa merg. cand nu sunt insa in bucuresti, imi e foarte dor de toate locurile ciudate, de toate intalnirile cu obiecte stranii, situatii ciudate dar interesante si in general toate imperfectiunile care ma fac ca in acelasi timp sa nu ma plictisesc niciodata. multi numesc aceste lucruri mizerie, uratenie, dezordine, etc. insa nu realizeaza ca daca acele elemente nu ar mai fi si totul ar fi perfect dar groaznic de plicitisitor..

mihai said...

A propos de locuri de pozat. Mi-a placut articolasul asta.
Ar fi interesanta o lista a locurilor si persoanelor landmark din Bukresh.
Gen mosul ala care vinde ziare la metrou la universitate si striga intr-un anumit fel (nu l-am mai vazut), sau politistul cu mustata care seamana cu Saddam de la unirea ...

Mimi Nor said...

stiu eu la ce e buna ciuperca!
este un obiect special destinat pentru leapsa si julituri in genunchi(sus, pe fundurile de sticle este casa).
trust me, aveam una in curtea scolii.

Eugen said...

my darlings:
mi se pare foarte naiv tot ce citesc aici. Ciuperca respectiva este "acoperisul" unei parcari subterane foarte misto. Fundurile de sticla - ghici - sunt acolo ca sa intre lumina. No magic, just function.

Cat despre casa bantuita, nu-mi dau seama care ar fi respectiva.

Bocutz said...

Salut am vazut poza cu bateria 34 de pe sos de centura si... daca mai stiti sin alte buncare in afara de cea din baneasa, magurele si danubiana..ar fi foarte interesant de vizitat. sigur trebuie sa mai existe cateva in afara de astea 3.. hai sa facem putina lumina in cazul lor.. eu nu am gasit absolut nimic legat de acestea pe net.. ma refer o istorie ceva. cum si cine le-a construit... cat despre scopul lor... cred ca este evident
pt corespondenta mail: alex_bocutz@yahoo.com

Per said...

Aaaaa, eu stau pe Sipotul Fantanilor. Care casa, ca nu am vazut niciuna parasita (sau care sa arate).