micozele bucurestilor - cind mangai pe cine nu trebuie

Orasele sint niste focare de boli care se transmit. Aglomerarile umane faciliteaza transmiterea bolilor. Dar in oras interventia este rapida, ea este nemiloasa si poate sa puna in carantina rapid zonele si indivizii afectati. In cazul de fata sint afectat de o boala fara nume care a inceput sa creasca iute pe ambele palme ale celor doua miini. La un diagnostic facut pe propria piele stiu acum de unde mi se trage.

Am fost la multe lansari, am ajuns in galerii si am esuat in cluburi prost iluminate, cu veceuri unde cum spuneau alina & despina intr-un proto blog cu toaletele de club din bucuresti - nu e a buna ! In primul rand nu stii care e diferenta intre fete si baieti. Pe usa e sters semnu. Sint cerculete cu x dedesupt si sageti. Dar nu conteaza la fete e mai curat. E mai lumina. Sapunu se termina mai greu. Usa se inchide mai bine. In VEB ma tot intreba una unde este veceul barbatilor. I-am spus ca nu la usa cu resort de sticla la un litru de plastic! O iei ute ashea -> si ajungi in cap la bar si bagi stinga. Acolo eh.
Dupa inca citeva minute de stat pe tunelul dintre boxa unde bagau Suie Paparude - iata ca vine din nou la mine disperata sa intru ca un cavaler galahad sa vad daca nu e prietenu ei acolo pe jos in veceu, daca nu i-a venit rau ceva - pentru ca ea il asteapta cu hainele de o ora in brate. Si la insistentele ei m-am dus.
In veceul cu pricina nu erau decit o serie de baietani focosi care stateau cuminti la rand sa se spele pe palme.

La Embryo la omagiu dupa ce presa a dat razie prin cocktailuri si dupa ce au inceput sa vina lumea am intrat in toaleta sa ma spal pe mana cu care ma sprijinsem de barbie. Usile erau de sticla mata. Iarasi am intrat fara sa vreau la fete. In fine habauc cum eram dupa ce carasem niste maldare de reviste de zece chintale dintr-un colt in altu, am dat de buda bajetilor care sclipea la momentul ala si avea in loc de suflator dinala cu senzor sau hirtie dinaia care ti-o tragi cu destele din spartura - niste PROSOAPE de diferite culori intr-un cosulet. Fancy fancy, da eu de unde stiu daca nu ne stergem la acelasi prosop. Daca nu cumva a impaturit cineva inainte prosoapele dupa ce s-a sters cu ele.
In Studio Martin dupa ce au vomat vre-o patru artisti si trei critici pe tricou meu de colectie nu mai aveam cum sa amin momentul. Si m-am dus la buda in clipa in care m-a isbit un prag dinala parsiv asezat jos si am cazut in plin avint spre cloaca unde deja se itzea pe jos ceva baltoaca. M-am redresat rapid si dintr-o miscare invata dupa ani de zile de aikido pe eurosport m-am sprijinit direct pe teancul de servetele ude si am claxonat pe scuipatorul de sampon anti-dandruff de spalat pe palme. Am clabucit bine si am iesit la lumina.

Pe palmele mele creste o chestie. Am dat noroc si sanatate cu multi. Nu port manusi iar acu e prea tirziu sa ma protejez de ceea ce nu se vede cu ochiu liber. Dar ca urmare a unei micoze care se dezvolta in palma nu mai simt foarte bine. Mi-a disparut simtul atingerii de cind primele straturi de epiderma se cojesc de vii. Senzatia de solz o simt cind bat din palme, cind pipai si cind ma rog cu miinile impreunate. A crescut un strat protector pe ele si datele mele biometrice se scoameaza la greu de pe aratator si mijlociu. Amprentele nu sint decat niste adincituri. Iar acum nu mai las urme pe clantele de la buda de fete sau baieti. Cind dau noroc nu mai simt cu cine dau, si am fost redus la o viata tactila de reptila solzoasa de cind frecventez orasul asta.