Ultimul post al lui Cote mi-a adus aminte de o alta demolare care are loc tot in centru, in apropierea restaurantului Perla de pe Dorobanti. Cladirea de peste drum de discoteca Martin a fost obiectul mai multor proiecte de restaurare si reconversie intocmite de studentii de la Universitatea de Arhitectura.
Proiectele au ramas din pacate un exercitiu scolaresc si situl industrial va fi demolat in intregime pana pe 5 mai anul asta, dupa cum scrie si pe pancarta.
In locul vechilor cladiri se va ridica Metropolis Center. Sincer sa fiu nu imi pasa de destinatia ulterioara a sitului, ma deranjeaza ca de obicei refuzul net de a folosi constructiile de epoca, dotate cu oarecare farmec si personalitate, capabile sa dea o atmosfera specifica chiar si celui mai stupid magazin universal.
Am mai scris si despre faptul ca noile cladiri sunt o arhitectura prefabricata si efemera, Bucurestiul devenind din perspectiva asta o serie de containere care ar fi fost inlocuite odata la 50 de ani.
Intre timp insa m-am uitat mai bine la imaginea cu proiectul si m-au cuprins indoielile. Nu cumva volumul de caramida rosie din fata formei gri era fatada cladirii, pastrata ca si in cazul Teatrului National de pe Victoriei? Am dat un search pe internet si am gasit mai multe informatii aici.
"Constructia Metropolis Center va dura aproximativ doi ani datorita complexitatii proiectului imobiliar. Cladirea se va situa in apropierea Pietei Victoriei, pe Bulevardul Iancu de Hunedoara si va include si fosta tipografie. Antreprenorul a obtinut toate aprobarile necesare, urmand sa mentina fatada din caramida a fostei tipografii, care va fi consolidata si restaurata.
Structura din spatele fatadei principale va fi inlocuita in totalitate de o structura noua, cladirea administrativa cu doua etaje din fata atelierului urmand sa fie de asemenea pastrata." Imobilul de birouri si apartamente este un enorm proiect imobiliar, in valoare de 50 de milioane de euro. Cladirea va include de asemenea un hotel si spatii comerciale. Imaginile cu proiectul vin de aici.
Gandirea patrimoniala este marcata de doua pozitii extreme: conservarea in forma actuala, ce duce la muzeificarea obiectului, sau restaurarea, care nu poate exclude o interventie si o mistificare a autenticitatii. Metropolis Center a ales sa nu distruga situl industrial in care va fi construit, asa cum a facut proiectul Central Park cu Moara Dambovita. In schimb nici nu a pastrat vechile functiuni ale spatiilor dictate de compartimentarea cladirii, folosind doar fatada.
Ceea ce se pastreaza este o imagine a locului, care este juxtapusa pe un obiect contemporan. Vechea cladire nu mai exista decat ca spectru, insa un spectru care organizeaza inca spatiul din jurul lui. Asa cum face si fatada fostului Teatru National, in spatele careia rareori reusesti sa remarci blocul de sticla, care e dintr-un alt timp si care nu este inca un reper. Vechile fatade conecteaza noile interventii la istoria orasului (chiar daca in cazul Teatrului National e vorba de o istorie re-construita recent), ajutand la trecerea fireasca a noilor cladiri in mentalul nostru. In preajma unor asemenea interventii spatiul urban ramane recognoscibil, mentinandu-si coerenta la nivel vizual, desfasurandu-se nestingherit dinspre trecut catre viitor.
