u sk8?

Cristi a plecat la Timisoara sau la Brasov si s-a intors sub numele de Uskat. Cei din partea aia a tarii erau mai activi la vremea aia. Cu toate astea au fost fermecati de stilul lui si de frontside-urile impecabile.

Prin 2000, in Bucuresti skateboardingul era un sport marginal. Nu existau skateshopuri si ne cumparam shuzii de la piata din Brasov, unde puteai sa gasesti DCuri cu 500 de mii. Placile veneau mai toate de afara, prin diversi prieteni. Mult mai tarziu a aparut Sigi din Brasov, care aducea placi si roti din Ungaria.

La inceput ne apucaseram chiar sa ne facem singuri placile. Bart si Caine, niste skateri old school detineau secretul la chestia asta, impreuna cu combinatiile de clei de oase si aracet care faceau placile sa tina mai mult. Cu toate astea n-au vrut sa renunte la ceea ce stiau, asa ca a trebuit sa incercam noi sa descoperim si meseria de tamplar. Placile erau destul de subrede, ne-am amuzat un timp desenandu-le si strivindu-le de bordura. Pana la urma am renuntat, pentru ca nu aveau pop, adica erau cam greoaie si nu sareau cum trebuie.

Cuvintele de baza din vocabularul nostru de mica subcultura erau axe, grip, grind, ollie, tenesi sau shuzi, borduri si talpa. Orasul era inca de pe vremea aia un loc de joaca fascinant si chiar daca pierdeam mult timp prin skatepark in Herastrau, unde rampele erau un pic prea inalte pentru trickurile de skate si pentru nivelul nostru de atunci, ieseam de multe ori in oras in cautarea de noi locuri in care sa ne dam.

Ne placea sa mergem la Marmura, adica pe Victoriei, sau la TNB. Eram foarte putini. Bart, Uskat, Dumitru, Mircea, Mortu si cu mine. Intre timp Mircea a murit, Mortu si cu mine ne-am lasat de skate. Cu toate ca au aparut alti oameni, Razvan, Neon, Dragos, Teo, spiritul initial, de cerc intim, s-a pastrat.

Noi eram cei care, stand in picioare pe bordura de la TNB, strigam in cor: Maama ce faaataa!! Si dupa ce trecea, in gura mare: Maama ce urataa!! Ne tineam de tot felul de glume retarde si ne distram pe seama trecatorilor, a strazii care era de altfel destul de indiferenta la umorul nostru de cele mai multe ori inofensiv. Imi amintesc si serile in care Bart venea sa ne povesteasca vreun film pe care il vazuse el la TV si il alungam de fiecare data, il rugam sa se opreasca pentru ca intra in detalii si nu se oprea ore in sir da frate si dup'aia au venit aia si...

De multe ori treceam drept niste personaje destul de stranii, cu placile in mana, cautand un loc cu asfalt neted in care sa ne dam. Iarna era cel mai greu, pentru ca totul se acoperea cu zapada sau cu o pojghita de apa si nu puteam sa facem nimic. Atunci mergeam in fata la Benetton, peste drum de Cercului Militar, unde era un gang cu o podea perfecta si putin inclinata. Mai tarziu s-a facut acolo o banca si au pavat podeaua cu niste dale mari si grunjoase care nu sunt bune de nimic.

Eu nu am trecut niciodata de nivelul ollie/grind/kickflip. M-am lasat de skate prin 2003, nu aveam talentul pe care il aveau ceilalti si un timp am fost destul de convins ca vreau sa fac si alte lucruri, pentru ca toata facultatea mi-o petrecusem pe strazi. In schimb, pentru cei care au continuat sa se dea a avut loc un eveniment de tipul unei mici revolutii cand l-au cunoscut pe Cezarica. Aparusera dintr-o data o gramada de copii cu placi pe strazi si el era unul dintre ei. Era deja destul de bun incat sa il puna la treaba pe Uskat, care pe vremea aia era cel mai skilled dintre noi.

Au existat mai multe tentative de a face un film de skate. Dumitru a venit de cateva ori cu camera, insa rezultatul era low res si filmarile nu erau chiar extraordinare. Aici a intrat in scena Razvan. El s-a ocupat de filmarile si de editarea primului episod din Talpa, din care am extras filmuletul de mai sus cu Uskat. Pe strada to ride/to skate a fost tradus in mod spontan in a da talpa. De aici si numele filmului.

Episodul 2 din Talpa e in lucru. Daca vreti sa va apucati de skate si aveti neaparata nevoie de una dintre placile desenate de Teo, scrieti-ii lui Razvan si poate aranjati ceva.