Totul a pornit din cauza cotelor Dunarii, toata povestea asta cu
apa in miez de vara. Am gasit in pivnita un radio vechi, din
acela de aveam pe frigidere cu totii cand eram mici, cu rotita si sarma
rosie, eventual legata de calorifer. Si am inceput sa navighez,
la propriu, pe undele lui delimitate de linii frante si sterse
de timp. Si de printre sunetele bruiate si in speranta ca mai
exista Mockba Radio, la ora 11:56 fix am dat peste ceva
miraculos. O voce de femeie intona, defazat si afon, cotele
Dunarii la radio Romania Actualitati. Si atunci mi-am adus
aminte cum ma trezeam in fiecare dimineata cu
soaisantchilometres in urechi. Cum curgea Dunarea prin visele
mele, vara, cand trecuse deja marea, saptamana de la
saturnvenusolimp si cand ni se facea tuturor, iarasi, cald si
dor si ni se topeau talpile espadrilelor in betonul moale.
Bineinteles, imi e cald si acum, cand scriu, va e cald si voua,
cand cititi, da, soarele a batut cateva ore in geam si nu i-am
deschis nici unii, nici altii. Nu v-ati intrebat, oare, unde a
disparut revizia de apa calda anul asta? Eu m-am intrebat
indelung dar am hotarat s-o iau doar ca pe un semn bun. Poate
totusi e un semn bun. Bucurestiul se coace, se coace ca o
piersica, se rotunjeste si plesneste de zeama prin toti porii.
Tevile pocnesc din cauza apei menajere dinauntru care isi doreste si ea,
desigur, sa ajunga la mare odata-si-odata.
Imi plac fantanile de la Unirea, intr-o zi m-am plimbat in jurul
lor si am vazut ceva foarte interesant, si anume ca fiecare are
inauntru sculptat un fel de pattern-mozaic-model cu o tema
aparte. Asadar, aveam in stanga tasnitoarea "Sporturi, de vara
si de iarna" si in dreapta tasnitoarea, de data asta mai mare,
"Copaci si plante din jurul lor."Bine, ele sunt mult mai multe si mai diverse, in
fond,duceti-va si vedeti, e foarte placut felul in care te
stropesc picaturile rare, rare si felul in care iti zambesc
pustii negriciosi care spala parbrize. O ceata de supermeni care
si-a atarnat in spate baticul rosu al mamei, sa se imbibe de
stropi de fantana comunista, detergent si transpiratie in timp ce zboara. Mici
Manneken Piss ai marelui oras.
Am ales fotografiile acestea - si sunt mandra sa le numesc asa,
nu poze, cum as fi spus probabil pana acum - ca sa imi clatesc,
la propriu, ochii. Cand m-am gandit la voi, mi-am adus aminte de
inelele acelea de plastic cu un recipient in spate, in care
puneam apa cand eram mici si stropeam direct in ochii
prietenilor si brusc, ei radeau cu gura pana la urechi. Asa as
vrea sa faceti si voi, privindu-le, asa, in sirul lor
acvatic,inlantuindu-se ca ratustele, sau hai, ca puii de
pescarus. Vara e adesea trista in Bucuresti, mai ales intre
orele 11 si 8, iar in Dambovita pestisorii se perpelesc cu burta la soare de
dorul pescarusilor evadati.
Oamenii trec pe strada si mai gatuiti. Umorile se scurg pe ei,
inlesnind drumul odorilor. "E atat de cald incat merge descheiat
la gat Cocostracul Gat-Sucit prin fanul abia cosit." Asta e o
alta amintire de vara de cartier Salajan, scrisa de Sorescu, o
cantam cand mergeam in I.O.R. impotriva vointei parintilor
nostri. In oras apa ne inconjoara peste tot, in sticlele de
plastic de la Crucea Rosie, pe sub sprancenele si pe buza de sus
a cetatenilor, pe tevile picurande ale aerului conditionat de la
etajele inalte; pacat ca au disparut cismelele din oras, * mai ales cea de la Ateneu* vai, sa dai fuga pe
caldura asta pana in parcul Ioanid sau in Cismigiu ca sa te
adapi cu o gura de apa proaspata si rece, de sub pamantul
bucurestean?
Dar sa ne intoarcem la raurile repezi ce inunda impotriva
curentului capitala. Dambovita si Lacul morii plus o teava pusa
pe sotii sunt cuburile de gheata pe care vi le scurg cu drag pe spate
astazi.. Fotografiile ii apartin unui tanar domn, (iarta-ma,
Adi) foarte meticulos si care iubeste cu ochii si care probabil
era destul de tinerel ca sa fi auzit cotele Dunarii deodata cu
noi. Adrian Bulboaca, de retinut. Iata cum arata Bucurestiul
sub ape. Sper sa va fie de folos, voua, celor ce mai aveti de
munca si va trec toate apele pana ce ajungeti in vreo oaza plina
de has-doi-o.
Zemun, ieri, 260 cm, scade 4 cm, Bazias 555 cm, scade 3 cm..
7 comments:
hm, now i now what i missed... good things come to those who can wait... sau asa
-1 irina
...
si lasa ideile cu cotele (no offence) dunarii de inspiratie studentfest 2005. nu-i frumos
inspiratie studentfest?...
pai... chiar asa a fost, cu radioul..
oamenii au nevoie de moment de relas si pierdere, chit ca sunt ele vazute naive, din oficialul cotidian, din fierul rece ar fabricilor, nu?
iertati-ma daca v-am dezamagit.
mi-a dat asa un sentiment de bine - text si fotografii in perfecta armonie.mersi
o mica observatie: Mici Manneken Piss
naiv.. nash zice..mai degraba mega true! like a cure..
thnx for sharing your fantasies!
daca nu curge, pica, dar cand lipseste cu desavarsire, iti ia gura foc.
acum stiu de ce iubesc bucurestiul chiar si in zilele lui ucigatoare.
nu ma lasa niciodata pe uscat.
multumesc pentru gura de apa proaspata din aceasta zi .....seaca.
si pentru fotografia cu pescarusi.
Post a Comment