Water, water everywhere, and not a drop to drink..


Totul a pornit din cauza cotelor Dunarii, toata povestea asta cu

apa in miez de vara. Am gasit in pivnita un radio vechi, din

acela de aveam pe frigidere cu totii cand eram mici, cu rotita si sarma

rosie, eventual legata de calorifer. Si am inceput sa navighez,

la propriu, pe undele lui delimitate de linii frante si sterse

de timp. Si de printre sunetele bruiate si in speranta ca mai

exista Mockba Radio, la ora 11:56 fix am dat peste ceva

miraculos. O voce de femeie intona, defazat si afon, cotele

Dunarii la radio Romania Actualitati. Si atunci mi-am adus

aminte cum ma trezeam in fiecare dimineata cu

soaisantchilometres in urechi. Cum curgea Dunarea prin visele

mele, vara, cand trecuse deja marea, saptamana de la

saturnvenusolimp si cand ni se facea tuturor, iarasi, cald si

dor si ni se topeau talpile espadrilelor in betonul moale.



Bineinteles, imi e cald si acum, cand scriu, va e cald si voua,

cand cititi, da, soarele a batut cateva ore in geam si nu i-am

deschis nici unii, nici altii. Nu v-ati intrebat, oare, unde a

disparut revizia de apa calda anul asta? Eu m-am intrebat

indelung dar am hotarat s-o iau doar ca pe un semn bun. Poate

totusi e un semn bun. Bucurestiul se coace, se coace ca o

piersica, se rotunjeste si plesneste de zeama prin toti porii.

Tevile pocnesc din cauza apei menajere dinauntru care isi doreste si ea,

desigur, sa ajunga la mare odata-si-odata.



Imi plac fantanile de la Unirea, intr-o zi m-am plimbat in jurul

lor si am vazut ceva foarte interesant, si anume ca fiecare are

inauntru sculptat un fel de pattern-mozaic-model cu o tema

aparte. Asadar, aveam in stanga tasnitoarea "Sporturi, de vara

si de iarna" si in dreapta tasnitoarea, de data asta mai mare,

"Copaci si plante din jurul lor."Bine, ele sunt mult mai multe si mai diverse, in

fond,duceti-va si vedeti, e foarte placut felul in care te

stropesc picaturile rare, rare si felul in care iti zambesc

pustii negriciosi care spala parbrize. O ceata de supermeni care

si-a atarnat in spate baticul rosu al mamei, sa se imbibe de

stropi de fantana comunista, detergent si transpiratie in timp ce zboara. Mici

Manneken Piss ai marelui oras.




Am ales fotografiile acestea - si sunt mandra sa le numesc asa,

nu poze, cum as fi spus probabil pana acum - ca sa imi clatesc,

la propriu, ochii. Cand m-am gandit la voi, mi-am adus aminte de

inelele acelea de plastic cu un recipient in spate, in care

puneam apa cand eram mici si stropeam direct in ochii

prietenilor si brusc, ei radeau cu gura pana la urechi. Asa as

vrea sa faceti si voi, privindu-le, asa, in sirul lor

acvatic,inlantuindu-se ca ratustele, sau hai, ca puii de

pescarus. Vara e adesea trista in Bucuresti, mai ales intre

orele 11 si 8, iar in Dambovita pestisorii se perpelesc cu burta la soare de

dorul pescarusilor evadati.



Oamenii trec pe strada si mai gatuiti. Umorile se scurg pe ei,

inlesnind drumul odorilor. "E atat de cald incat merge descheiat

la gat Cocostracul Gat-Sucit prin fanul abia cosit." Asta e o

alta amintire de vara de cartier Salajan, scrisa de Sorescu, o

cantam cand mergeam in I.O.R. impotriva vointei parintilor

nostri. In oras apa ne inconjoara peste tot, in sticlele de

plastic de la Crucea Rosie, pe sub sprancenele si pe buza de sus

a cetatenilor, pe tevile picurande ale aerului conditionat de la

etajele inalte; pacat ca au disparut cismelele din oras, * mai ales cea de la Ateneu* vai, sa dai fuga pe

caldura asta pana in parcul Ioanid sau in Cismigiu ca sa te

adapi cu o gura de apa proaspata si rece, de sub pamantul

bucurestean?



Dar sa ne intoarcem la raurile repezi ce inunda impotriva

curentului capitala. Dambovita si Lacul morii plus o teava pusa

pe sotii sunt cuburile de gheata pe care vi le scurg cu drag pe spate

astazi.. Fotografiile ii apartin unui tanar domn, (iarta-ma,

Adi) foarte meticulos si care iubeste cu ochii si care probabil

era destul de tinerel ca sa fi auzit cotele Dunarii deodata cu

noi. Adrian Bulboaca, de retinut. Iata cum arata Bucurestiul

sub ape. Sper sa va fie de folos, voua, celor ce mai aveti de

munca si va trec toate apele pana ce ajungeti in vreo oaza plina

de has-doi-o.

Zemun, ieri, 260 cm, scade 4 cm, Bazias 555 cm, scade 3 cm..

7 comments:

Vlad Nancă said...

hm, now i now what i missed... good things come to those who can wait... sau asa

Victor Plastic said...

-1 irina
...



si lasa ideile cu cotele (no offence) dunarii de inspiratie studentfest 2005. nu-i frumos

◯blisique said...

inspiratie studentfest?...
pai... chiar asa a fost, cu radioul..
oamenii au nevoie de moment de relas si pierdere, chit ca sunt ele vazute naive, din oficialul cotidian, din fierul rece ar fabricilor, nu?

iertati-ma daca v-am dezamagit.

Anonymous said...

mi-a dat asa un sentiment de bine - text si fotografii in perfecta armonie.mersi

Anonymous said...

o mica observatie: Mici Manneken Piss

nuclear_fairy said...

naiv.. nash zice..mai degraba mega true! like a cure..
thnx for sharing your fantasies!

maria said...

daca nu curge, pica, dar cand lipseste cu desavarsire, iti ia gura foc.

acum stiu de ce iubesc bucurestiul chiar si in zilele lui ucigatoare.

nu ma lasa niciodata pe uscat.

multumesc pentru gura de apa proaspata din aceasta zi .....seaca.

si pentru fotografia cu pescarusi.