Pruitt Igoe


In America, locuintele colective construite dupa modelul lui Corbusier nu prea au avut succes. Mai sus, un scurt film documentar despre unul dintre putinele proiecte de acest tip din SUA. E uimitor ca, desi e vorba de un stat capitalist bazat pe un oarecare interes pt profesionalism, dublat de prezenta unui arhitect cunoscut si important, complexul de blocuri ajunge sa aiba aceleasi probleme ca si blocurile comuniste din Bucuresti.

Lifturi care nu merg, aerisire proasta, finisaje de proasta calitate.

M-a facut sa ma gandesc ca de fapt 70 % din populatia Bucurestiului, care locuieste la bloc, sta de fapt in locuinte sociale. Asta sunt de fapt blocurile Epocii de Aur.

Extraordinar si raspunsul populatiei, care a intrat in greva. Dupa 15 ani de la constructie, blocurile au fost demolate.

2 comments:

mihai turcu said...

Discutia la noi e mult mai complexa. In primul rand, nu ai fi avut unde sa cazezi tot afluxul de nou veniti la oras daca nu s-ar fi construit blocurile de locuinte. Adica daca s-ar fi straduit probabil ar fi reusit sa construiasca pentru toti case asemenea celor din Vatra Luminoasa, dar asta ar insemnat ca Bucurestiul s-ar fi extins pana la Oltenita si Ploiesti. Acum pune-te sa construiesti retele de transport si de canalizare pentru o asemenea placinta de oras si pe urma mai vorbim.

ionut said...

Da, sunt de acord. problemele locuirii in Bucuresti sunt altele decat in orasele industriale din SUA.

As lua totusi in considerare cateva lucruri:

1. Orasul nostru are o istorie care ar fi indemnat mai degraba la o evolutie legata de locuinta proprietate personala, unifamiliala, de joasa inaltime.

2. Solul Bucurestiului trimite in aceeasi directie, pentru ca pamantul moale, cu apa freatica la 5 m adancime nu e potrivit pentru constructii inalte.

3. Marirea populatiei dupa razboi e si un efect al industrializarii fortate a Romaniei in general, incat nu e neaparat numai o problema de arhitectura si urbanism.

Ceea ce duce la o prima concluzie: o industrializare rationala, gandita in functie de ideea de eficienta economica si de nevoi practice ar fi dus la o populatie mai mica, deci la o nevoie de locuinte diferita.

4. Proiectele standardizate in stilul international ofera o solutie rapida pt o situatie in care orasul are o populatie mare si un deficit de locuinte.

Cu toate astea, de putine ori marile ansambluri sunt si obiecte de arhitectura, ceea ce, dupa parerea mea, inscrie o mare parte a acestei arhitecturi de locuinte in categoria de locuinte sociale - adica ieftine si prost construite, lucru care a fost demonstrat in ultimii ani de studii venind din mai multe discipline.

Modelul de locuire colectiva asa cum a fost formulat de modernismul anilor 50-60 a fost dur criticat de antropologi, sociologi si arhitecti, in masura in care studierea efectelor sale asupra populatiei au dus la concluzia ca dezumanizeaza radical si alieneaza indivizii.

Teoreticienii de arhitectura din anii imediat urmatori si-au facut un titlu de glorie in a adauga fiecare observatii si argumente apropo de esecul uman si arhitectural al acestor ansambluri de locuinte.

O mare parte a solutiilor oferite de arhitectura contemporana se formuleaza ca solutii la defectele locuirii colective moderniste, luata ca reper negativ.

La toate astea se adauga si faptul ca reteta locuintei colective a fost aplicata foarte prost de catre arhitectii romani.

Spatiile de locuit, cel putin in anii '80 au fost victimele 'economiilor' pt a plati datoria externa, iar blocul a ajuns de multe ori a fi mai degraba un instrument de supraveghere si de constrangere a populatiei prin diverse lipsuri, mai mult decat o masina de locuit.

5. Nu sunt sigur ca suburbiile americane, cu acea retea de strazi de care vorbesti, sunt neaparat mai costisitoare, in masura in care modelul respectiv de locuire e folosit si functioneaza si in prezent.

Societatea americana e bazata pe ideea de eficienta si de consum minim. Ma indoiesc ca ar da banii daca ar fi si solutii mai ieftine, sau daca li s-ar parea o risipa.

6. Pana la urma nu se pune problema demolarii blocurilor. Ce putem face acum e sa ne dam seama in ce fel de oras traim, incluzand in asta constiinta faptului ca spatiul construit care ne inconjoara e de o calitate nu tocmai excelenta si ca nu e neaparat singura solutie pe care ne-o putem oferi pentru viitor.

Proiectele recente ale primariei si dezvoltatorilor imobiliari continua campania de modernizare a lui Ceausescu, fara sa ofere nici un model alternativ si fara sa solutioneze in alt fel problemele orasului, care intr-adevar sunt complexe, dar nu sunt rezolvate odata pentru totdeauna doar pentru ca la un moment dat s-a oferit solutia cu blocurile de locuinte.