Bucurestiul vazut de pe Arcul de Triumf

Mi-am dorit de mult timp sa ajung pe Arcul de Triumf dar pana ieri am ratat fiecare ocazie in care a fost deschis publicului. Poate ca a fost mai bine asa pentru ca nu cred ca voi uita vreodata senzatia pe care am avut-o cand am vazut Herastraul de acolo de sus cu culorile pe care le are zilele astea. A fost de vis. Pentru ca este incomparabil mai mic decat cel din Paris, nu iti imaginezi ca poate fi atat de simplu. Totusi urci printr-un picior, ajungi pe terasa si cobori prin celalalt. Era innorat, putin frig si lumea nu s-a inghesuit sa vada arcul de triump pe dinauntru, ceea ce a facut toata experienta sa para mai intima. Ai ocazia sa vezi lucruri atat de familiare dar dintr-o perspectiva diferita. Cupolele verzi de la Casin par si mai hidoase, turnurile gemene care se construiesc langa Casa Scanteii (care chiar daca vor arata probabil bine cand vor fi gata) din pacate iau deja fata perlei realist socialiste, CDG Plaza pare o mare balega intre cladirea tvr si blocul lui Marcel Iancu (si speri ca numai istoria o va face sa arate un pic mai bine si mai la locul ei), apartamentele 70iste din imediata apropiere (care probabil au o vedere senzationala spre Arc) sunt parasite si triste si speri sa fie restaurate si nu demolate. Dar mai ales speri ca proiectul lui Tiriac cu Casa Olimpica nu va mutila piata Arcului de Triumf.