Mircea Nicolae si Monumentul eroilor

Mircea Nicolae, la fel ca multi dintre noi, isi doreste ca tzeapa lui Ghildos sa dispara. Detalii pe blogul lui.

radio oberon

Peste drum de macul de la romana am gasit in timpul diminetii afisul asta, care e o prezentare a radioului 'oberon', dotat cu o cutie de lemn, un afisaj de sticla, functionand doar pe un post medical (!).



















Cand m-am intors sa il desprind depe zid ca sa il iau acasa, mai aparusera inca doua. Unul cu niste detalii obscure despre calculatorul felix (neprezentat publicului!) si inca unul cu un fel de cv confuz.

newest latest

Pe 7 Decembrie a avut loc la MNAC lansarea revistei Blana. Puteti lua pe gratis primul numar de la cateva skateshopuri din oras, sau il puteti citi aici.

Bucharest - views on a moody city

The constant humming sound of the city, house walls that we pass by every day, the snatches of a conversation which we hear on the streets – fragments, that we are confronted with every day, but to wich we nevertheless pay hardly any attention. It is not the pompous and spectacular view on the city, that forms our relation to it, it is the seemingly incidental and fragmentary occurence. The web page »Bucharest - views on a moody city« sets in at this point, in order to measure the romanian metropolis in field recordings, photographies and texts about the young cultural scenes. What's being generated is a sketchy portrait of Bucharest, perceived with the eyes and the ears of two strangers.
Unfortunately there are no english texts available in the »Themen« section up to now. The page is still in growth.

www.inbukarest.de

despre brazi

bradul lor

si bradul nostru

acum....probabil ca al nostru e "cel mai mare din europa"&restu de mizerii bombastice dar se pare ca in bukresh nu s-a auzit de "size doesn`t matter" (si casa popoului nu ajuta cu nimic in acest sens).
astfel noi avem cel mai mare morman de fiare din europa si madrilenii au o jucarie misto de tot.

stefan tuchila

branded bukresh #1

Rusinea din Centrul Vechi

E greu de descris amestecul de sentimente pe care le-am trait in preajma ruinelor medievale din centru vechi din Bucuresti. Am trecut prima oara pe-acolo (vis a vis de Teatrul de comedie - ca sa vezi fatalitate, pe strada Tonitza) saptamana trecuta. In spatiul din a doua imagine erau 4 persoane - un tigan la 50 de ani stand pe vine si fumand o tigare, o tiganca de aceeasi varsta, cu tot arsenalul vestimentar (nu am absolut nimic cu ei, dimpotriva, doar vreau sa fie destul de clara descrierea) care sapa ca si cum ar fi sapat un camp si inca o tiganca de 15-16 ani care se pupa cu iubitul ei de aceeasi varsta care venise s-o vada la munca. In coltul din stanga sus era o gramada de oase, un schelet intreg, cu tot cu craniu, iar pe marginea gropii erau niste pungi cu mancare - pranzul celor patru muncitori. Ieri am fost din nou si de data asta nu era nimeni. Am facut fotografiile pe care le vedeti. Astazi am trecut iar pe-acolo si era aceeasi situatie ca si ieri. Pe strada Franceza erau vreo 10-15 muncitori care sapau, erau de varste diferite, intre 15 si 60 de ani, de etnii diferite si unii dintre ei erau beti si foarte beti. Nu aveau nici un fel de echipament de protectie sau uniforme. Unii erau incaltati cu adidasi (si lucrau in noroi), nimeni nu avea manusi sau casti de protectie. I-am intrebat ce e cu situl arheologic si de ce sunt oase umane vechi de sute de ani aruncate aiurea... Mi-au zis ca nu stiu si ca aumai venit si le-au mai luat cu sacii. I-am intrebat daca sefii lor vin sa ii vada vreodata si mi-au zis ca o data de doua ori pe zi...

Firma care se ocupa de reabilitarea centrului vechi se numeste Sedesa si este din Valencia. Banii provin dintr-un credit nerabursabil (adica bani moca) de la Guvernul Olandez, un credit de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si bani publici (Primaria sectorului 3).

Inchei cu cateva cuvinte luate de pe site-ul companiei Sedesa:

Sedesa este un grup solid de companii, cu o experienţă de peste şaizeci de ani şi prezenţă internaţională. Înalta sa specializare atrage după sine afirmarea în multiple sectoare şi transformarea în realitate a multor proiecte şi infrastructuri ale căror fundamente sunt calitatea, respectul faţă de mediu şi capacităţile tehnologice solide.

UPDATE:
Sub nici o forma nu consideram firma Sedesa ca unicul vinovat. Vina apartine evident autoritatilor (primarie, muzeu de istorie, ministerul culturii etc) dar si companiei spaniole si in ultima instanta societatii civile din Romania... Sub nici o forma nu ii consideram vinovati pe tiganii angajati sau cei care locuiesc in zona. Orice comentariu care ar sugera acest lucru nu va fi publicat si nici o forma de rasism nu va fi tolerata vreodata pe Bukresh Blog.

camuflaj

postul de mai jos mi-a adus aminte de o imagine surprinsa acum cativa ani la antim.

img@stefan tuchila, 2004

Stefan Tuchila

In GAS we trust

O imagine surprinsa la Biserica Batistei de bunul nostru prieten Fratele Electric.

Bughettorest - Partea 01

Bughettorest _ Partea 01 _ „Evolutia”. O scurta introducere

img@stefan tuchila 2007

Bucurestiul anilor 2000. Majoritatea strainilor care ne viziteaza „cartierele dormitor” simt un fior rece in spate. Poate pentru ca nu le place „poezia betonului”. Poate ca au probleme cu abundenta de cutiute de parcare. Dar cel mai probabil pentru ca aceste locuri pline de arhitectura romaneasca de calitate (crema arhitecturii anilor 60-80) le aduc aminte de ceea ce ei numesc cartiere „sensibile” / „calde”.....mai bine zis periculoase.

Ei bine, pana acum ceva timp nu pot sa spun ca existau cartiere „sensibile” la Bucuresti. E adevarat, exista Ferentari, Pantelimon, Salajan si alte locuri unde baietii rimeaza dupa blocuri dar nimic comparabil cu situatia de afara. De ce? Pentru ca unul din rezultatele „benefice” ale mizerilor facute in anii de glorie ai comunismului a fost mixitatea sociala, mixitatea culturala. Care este un lucru cautat, studiat cu disperare de arhitectii si urbanistii europeni. Ei bine, romanii au fost cei mai tari si la capitolul acesta. Au reusit-o pe vremea cand altii faceau cartiere izolate/sparte/taiate/interzise/mizere.

E adevarat, sunt din beton, sunt gandite extrem de prost, se descompun pe zi ce trece, dar sunt ale noastre. Toti locuiam (si da, trebuie subliniat acest termen) in ele..... pentru ca doar acolo puteam locui. Pentru ca acolo fusesem adusi de la curte, de langa porc sau acolo fusesem parasutati din locuintele noastre burgheze, detestate de noua ordine sociala. Dupa revolutie situatia a ramas aceeasi, nu de alta, dar nu prea aveai unde sa te muti.

Revolutie.....Trec ceva ani....Urmeaza un moment extrem de important pentru istoria locuintei romanesti (tratam pe scurt, revenim in alt post). Incep marile investitii in locuire. Periferiile (in general cele nordice) explodeaza sub povara tonelor de case scuipate de diverse firme de constructii/investitori/uneori arhitecti. Tragic este ca nimeni nu isi pune problema infrastructurii, densitatii, cu atat mai putin a arhitecturii (dar despre aceastea, intr-un viitor articol).

Si aici urmeaza momentul istoric nr.2 (pe care personal il asteptam cu infrigurare): oamenii incep sa inteleaga ca trebuie sa construiasca dens si (mai ales) cat mai aproape de oras, in situatii „urbane”. Perfect, asta insemna ca vom avea in sfarsit arhitectura de buna calitate, inovatii in tipologiile de locuire.......calitate pur si simplu. Ei bine, nu.

Interventii infecte, planuri mai prost desenate decat cele din anii 80, proiecte de zeci de mii de metrii patrati facute in 2 zile de un singur om la presiunea investitorului care vrea sa obtina aprobarea cat mai repede. Toate acestea se desfasoara in Romania, mai ales in Bucuresti. Sute de proiecte sunt anuntate, totusi doar o mana sunt pe cale de a fi terminate/de a incepe. Totusi toate sunt vandute deja, pe hartie. La niste preturi care sfideaza realitatea, de multe ori la concurenta cu alte capitale europene (cu un nivel al calitatii vietii net superior).

Ne intoarcem la blocurile noastre. Lumea incepe sa aiba alternative. Deci se muta. Ori la vila de prost gust din Pipera, ori in blocul cel inalt si frumos colorat din brosura, ori in alt cartier, tot la „betoane”, dar mai central. Si rezultatul acestor miscari este inca imperceptibil (buba imobiliara ca motiv principal, unele cartiere, ori cat de slab cotate ar fi, tot sunt cautate pt vanzari/inchirieri, din cauza preturilor imense) dar se arata incet, incet. Sunt unele cartiere in care nu e bine sa pui piciorul noapte (in cateva nici ziua) daca nu esti din zona, daca nu o cunosti. Si numarul acestora creste.

Astfel, cartiere cu aceleasi tip de blocuri (celebrele p+4 cu 2 si 3 camere, scara fara lift si 4 apartamente pe hol) sunt prezente atat in Tineretului/Timpuri Noi, cat si in Berceni. Tineretului este cartier de lux, fara nici o exa gerare, preturile sunt la un nivel peste limita absurdului. Acelasi bloc il puteti gasi la doua statii de metrou in Berceni. Aici, unele zone s-au inrautatit (departe inca de „modelul european”). Avem acelasi bloc, aceleasi apartamente, totusi niste diferente imense atat in pret, cat si in context. Drumul este destul de clar: incet, incet, unele cartiere vor deveni niste locuri extrem de ..... „neplacute”.

Efectul este insa complet la celalalt capat al scarii valorice. Ghetto-ul de bogati. Prezent peste tot in Europa, la noi in tara, acest „model” l-a depasit de mult pe cel al saracilor. Il puteti gasi din plin in nordul orasului. Zone inchise, garduri, pumni bagati in gura de diversi paznici, afise care va atentioneaza ca va aflati pe teritoriu privat, garduri din nou, camere de filmat si priviri furioase din spatele geamurilor fumurii. Oricine a vizitat Baneasa, Pipera sau nordul orasului cunoaste acest sentiment. Sentimentul ca nu esti binevenit, ca acel loc le apartine LOR. Este exact acelasi lucru ca si „dupa blocuri”. Moartea prin excelenta a spatiului public si stingerea orasului ca loc colectiv, transformarea intr-o colectie de locuri individuale.

`1: cu imagini raman dator in partile urmatoare

`2: textul nu reprezinta o analiza obiectiva sau exhaustiva a fenomenului (care merita studiat cu mult mai multa atentie) , sunt doar niste pareri personale. daca sunteti interesat de un studiu pe aceasta tema, puteti sa ma contactati la stuchila(at)yahoo(pct)com

Partea 01. „evolutia”. o mica introducere
VA URMA:
Partea 02. ce inseamna un cartier „sensibil”? / ce inseamna o „gated community”?
Partea 03. cum se „face” un cartier „sensibil”. Locatie si tipologie
Partea 04. o mica comparatie foto paris+banlieue/bucuresti

Stefan Tuchila