Aceasta este un fel de constatare. Fiecare societate isi are modul ei de a distribui, redistribui acel subprodus sonor amorf numit in limbajul comun - zgomot. Zgomotul e in genere impartit in doua: cel produs de om si cel produs de natura - chiar daca aceasta dihotomie nu ramine tot timpul in picioare dpdv psihoacustic. De exemplu pt urechea umana neantrenata sunetul uleiului incins in tigaie si topirea ghetii in apa poate sa fie izomorf - usor de confundat, greu de separat.
Din satelit probabil ca orasele sunt cele mai mari surse de zgomot uman de pe planeta.
Si zgomotul poate fi urmarit ca si emisia de bioxid de carbon de-a lungul strazilor, marilor artere, de acolo este reflectat de canionul urban, reverberand in jur. Pietele si locurile publice sunt si ele mari surse de zgomot - acest zgomot variaza in ritmuri diurne si nocturne.
Introducerea incearca sa ne aduca mai aproape de partea mai aplicata a digresiunii acesteia de sfarsit de an 2006 si inceput de an nou 2007.
A inceput de la o simpla constatare. De ce fata de toti anii din trecut, anul asta a fost per total mai putin zgomot in cartiere, adica (ATENTIE!) mai putin zgomot raspandit decat zgomot canalizat - spre centru. Raspunsul simplu este sanctiunea aplicata si interdictiile legate de bombe, tiribombe, pocnitori, artificii si restul arsenalului sarbatoresc. Amenzile sunt oricand mijlocul sigur de a canaliza bombardamentele intr-un anume loc si un anume moment. E ca si cum precizia creste. Ca si cum tinta este din ce in ce mai clara si mai usor de stabilit.
Am si reactiile catorva prieteni/cunoscuti cu care am discutat despre asta. Asta nu pentru am facut un poll - pur si simplu am lasat "status" sa zica ceva de genul "s-a lasat linistea", si am avut feedback imediat. Unii ziceau normal "ce bine ca nu mai mi-au tras-o in gluga", altii " da, pai bine le face la nemernicii aia care ma sperie", "da pai e oke oricum vreau liniste, mam saturat de zgomot, vreau o baie spumoasa si reinvigoranta", "sau ce stai pai apucate si trage tu", "sau uite si afara se face asa, cu doua zile inainte se vand tiribombe", sau "liniste dinaintea furtunii", "sau uite si la viena e parca mai liniste anul asta acu de anul nou", "bai daca ai stii ce scandal a fost in piata sfatului in brasov", "sau lasa ca am prins io in sat unii care trageau cu carbid inchis in borcanul cu apa"(aici la paleo-echipamentele armate si scato-bombe ale copilariei vedeti niste posturi seminale vechi de la igu si petrvs). Zgomotul scapa cumva de sub controlul uman, mai ales zgomotul exploziilor, chiar si atunci cand anumite zone terestre sunt transformate cu brutalitate in poligoane geografice.
Exploziile trec de barierele fonice impuse. Ele detoneaza in locurile cele mai linistite si acolo unde linistea a devenit preconditia ascultarii grijulii. Ascultatul celui mai mic foshnet sau al celui mai mic ticait. Omul cauta siguranta, comfortul mental si incearca sa minimizeze socul care cauzeaza neinumarate traume ca un ecou surd al exploziilor care la randul lor nu sunt evenimente locale. Socul cultural logocentric este un soc sonor poate in primul si in primul rand. El rezoneaza in interiorul culturii dinprejur.
Zgomotul exploziei este asociat cu conflictul si criza - cu razboiul, cu revolutia. Cineva mi-a zis - "bine ca e liniste semn ca s-a incheiat odata revolutia". Confimarea a venit de la un prieten care imi spune ca in timpul revolutiei armele functionau si in gol doar ca simple producatoare de sunet si panica. Ele intretineau sistematic starea de panica umana. Erau lasate sa functioneze si sa bombardeze numai ca sa reproduca anume mediul auditiv al asediului psihologic.
Semnificatia extrasa de pe o harta sonora - a rolului exercitiilor de trageri noaptea din Drumul Taberei de undeva din jurul Ministerului Aparararii - poate fi exact mentinerea constanta a unei stari de asediu. Exploziile indepartate in noapte actualizeaza potentialul de conflict si il amplaseaza mental undeva in apropiere, dar greu de reperat - deci nesigur, incert si cu o amenintare surda in voce. Salva de tun - celebreaza, impune respect martial. De la futuristi incoace a fost considerata glasul victorios al masinilor, si nu al oricaror masini, ci al masinilor de razboi. Marsul rachetelor si focoaselor nucleare in timpul razboiului rece, grija cu care erau ingrijte, mangaiate, controlate si pensionate in america sau urss - era marsul cu caruciorul al unor pocnitori sublimate, gigantice, care taceau numai ca sa explodeze cu viteze supersonice. Vedeai moartea cu ochii tai inainte de a o auzi.
Blocurile din cartiere erau tot timpul anului de fapt un fel de depozite de izbucniri si explozii racordate la evenimentul final - alungarea unor demoni si a unor frici fara nume. Spirite care in stilul folclorului urban puteau fi: socarea mortala a vecinilor extrem de linistiti si usor de speriat de pe scara, scoaterea din minti a administratorului. Studii seriose au pus in evidenta ce inseamna sa fi supus unui bombardament sonor continuu - nu numai pierderea auzului - ci probleme de comportament grave atunci cand asta se intimpla la varste foarte mici. In timpul somnului orice sursa puternica de sunet erodeaza organismul, pana la leziuni irecuperabile chiar - producucand grave perturbari ulterioare. Cu toate astea noi ne expunem pe noi si pe altii unor volume sporite, desigur pentru perioade scurte de multe ori din viata noastra.
Comfortul sporit este acum mai mult decat oricand legat de alungarea, minimizarea zgmotului in casa. "Termopanele" si termopanizarea societatii - ajuta nu numai la o mai buna izolare termica (clara reminescenta a penuriei de caldura si electricitate in perioada comunista - poate cea mai brutala conditionare biologica posibila asupra fiintelor vii). Esti fiinta umana, sociala numai daca ai termopan - cu cat ai mai mult termopan cu atat este mai apt si mai demn de locul tau in noua societate. Conditionarea intervine insa si odata cu noile conditii de mediu.
Termopanizarea asigura liniste in interior si in cele mai grave conditii rutiere. Stiu multe familii care stau langa artere cu copilul lor - daca deschizi geamul in acele conditii nu mai poti sa te auzi in casa de zgomot (nu mai trebuie sa zic cati decibeli sunt acolo). Te inchizi insa la interior ca sa poti da volumul in pe interior, te protejezi pe tine, dar ii protejezi si pe altii de tine.
Liniste totala nu exista cum stim de la John Cage incoace. Insa linistea este si devine o comoditate - un bun care este deja impartasit cu generozitate doar celor care pot sa si-l permita din punct de vedere economic si social. Din anii 50' se preconiza un tegument arhitectonic izolant generalizat care sa favorizeze decuplarea de mediu, de vecini, de conflictul sau explozia din departare; mediu egal cu relaxarea totala.
Tuning-ul social, diapazonul comportamental face sa creasca volumul in interior, in siguranta unde nu te aude nimeni (chiar daca peretii rezoneaza foarte bine la bormashina, cuie, batutul vinetelor, chiar si spartului nucilor, dushul si apa in cada, si zgmotele si icnetele urlate sau astupate ale imperecherii).
Sunetele cele mai diverse ramin in interiorul familiei, apartamentului, camerei. Asta pana in weekend sau pana la sarbatoarea de anul nou. Atunci ele izbucnesc tumultoase si explozive in strada, in fata blocului, statii, in parcuri si in fiecare balcon. Noua precizie a declansarii zgomotului - duce zgomotul spre centrele urbane, unde el este concentrat, lasat sa reverbereze din surse foarte clare, unde vocea si explozia centrala devin una si aceeasi. Ca sa poti fi ascultat din punct de vedere retoric ai nevoie de liniste sau de ceva care sa acopere multimea. Vocea multimii este cu succes acoperita de alte voci amplificate, voci pop, voci populare, incantatii religioase, urari venite din diferite surse usor de identificat.
Da, asa a fost dintotdeuna - dar desigur tehnologia permite o si mai buna canalizare a sunetului catre auditoriu. Evolutia sonorizarii in sine presupune o directionare cat mai perfecta dar bine distribuita a sunetului. E bine sa nu privim doar exclusiv la salile de concerte si de spectacol ca spatii acustic reglabile - azi poti tehnic sa 'reglezi' acustic un intreg oras de la un singur diapazon. In Bucuresti si in alte orase reglajul a functionat, acolo unde inainte erai asaltat din toate partile - stiai de ce stai in casa sau te expui in aer liber traumelor; zgomotul nu mai e omogen distribuit de anul nou. Unii pot vedea ceva amenintor ori invers ceva benefic. Un prieten din Brasov imi spunea "e incredibil de multa crispare peste tot unde te uiti, mai ales sub reflectoare, pe ecrane, chiar daca e o crispare vesela, e un rictus, parca asteapta toti tensionati un atentat". Intrarea organizata in absolutul national sau paranational - comuniunea, fuziunea, topirea, necesita adeziune netarmuita si cronometraj invers.
Rachetele de anul nou lor aduc arma - racheta la sursele ei in China antica cand ea era mai curand prilej de celebrare populara - de distribuire a prafului de pusca inafara conflictelor - care in clipa in care izbucnesc - sunt mai curand tinte, locuri precise unde se cronometreaza detonarile pe minut. Lansarea rachetelor in spatiu a mentinut aceasta relatie istorica cu conflictul, chiar daca a fost practic prima utilizare civila a tehnologiei inafara functiei exclusiv militare - racheta cosmica este prin natura lansarii cronometrata invers spre un punct zero. Punctul omega. Dar amanarea rachetei, ezitarile tehnice o scot din domeniul exlusiv militar - care este domeniul care nu sufera nici o amanare. Cea mai periculoasa zona a culturii fonice - cea armata si ochita, este intotdeuna una exacta la sursa si inexacta ca rezultat. Ea promite intotdeauna executii reglementate in functie de exactitatea timpului scurs, al punctului de lansare - insa este complet defectuasa - si masurabila numai prin circumferinta craterului, sau a norului de praf declansat sau a numarului de victime care mor la mult timp dupa prima detonare. Armele silentioase(chimice, biologice) sunt insa si mai devastatoare.
Poate ca 2006 a fost ultimul an de distributie fonica omogena, diferite explozii locale distribuite devenind forme caduce ca si echipamentele paleo-urbane - tunurile artizanale de carbid, prastiile din sarma, etc. Eu insa nu pot sa uit celebrarile din Berlin - poate o alta directionare si orientare subsumata linistii de anul asta din Bucuresti.
Atentia este cel mai usor directionata prin zgomot si explozie.
Daca vrei sa te simti bine, sa te bucuri ca inainte, nu poti decat in centru sau in alt centru, daca vrei sa iti faci de cap, mai indepartat dar mai apropiat de vechile practici. In Berlin de anul nou 2002, am simtit ca orasul intreg este inca sub asediul katiushelor sovietice, numai ca atacantii erau proprii locuitori si cei veniti din alte locuri. Stare de asediu fonic totala din centru spre margini. Oamenii erau depozite ambulante de rachete indesate in rucsaci si obtinute la cine stie ce piata neagra, si unele din "cartusele " de carton ramase in urma aminteau exact de rastelurile de rachete din al doilea razboi. Pe langa trasul la intamplare se tragea aproape sistematic in fortele de ordine detasate si in salvatori - masinile de pompieri erau bombardate continuu. Aceeasi economie a zgomotului se reproduce de la nivel national la nivel transnational. La marginile Lebensraum-ului european este mai liniste decat in centrele explozive unde se concentreaza zgomotul.
4 comments:
Odiseea spatiala: maimuta care descopera unealta si incepe sa loveasca alte unelte cu ea.
Odiseea urbana: baietii descopera sudura autogena si minium de plumb, peretii prezinta mici cratere vinetii.
Odiseea comerciala: mici bancnote vinetii descopera munitie de buna si proasta calitate.
The Year we made contact: facem noi zgomot pentru tine.
am vazut de curand o prezentare a unui artist englez, simon levins, care lucra cu hartile orasului. folosise o statistica pentru a construi harta zonelor de liniste, care aratau ca niste regiuni negre, in contrast cu zonele de zgomot care erau luminoase. daca ar fi sa aplicam modelul asta noptii de revelion despre care vorbesti, probabil ca in centrul bucurestiului s-ar putea vedea o mare zona de lumina, inconjurata de un fel de brau intunecat de liniste, care s-ar extinde mult in campia romana, pana la ploiesti, pitesti, sau giurgiu.
zgomotul 'canalizat' de administratia bucuresteana ma face sa ma gandesc la o organizare destul de primitiva a spatiului. centru/zona de prestigiu + periferie/zona banala. si ma intreb daca nu cumva harta zgomotului organizat nu se suprapune cu harta decoratiilor luminoase atarnate deasupra bulevardelor din centru. e si acolo tot o marcare a teritoriului, la fel de primitiva si brutala. aici, unde sunt luminite e sarbatoare, acolo unde nu sunt, nu e nimic.
apropos de zgomot in oras, uite un text interesant despre poluarea luminoasa - http://www.astroclubul.org/astroclub/romanian/poluare.html
Haosul fonic mi se pare absolut necesar in noaptea de revelion.
Nu stiam de schimbarea asta radicala in Bucuresti, dar ce pot spune:
Cu o noapte inainte de Revelion, in Amsterdam, poluare fonica totala vreo ora jumatate. Eram pe stradute intortocheate departe de centru, si nu puteam vedea artificiile, dar bubuiturile erau invaluitoare, o stare placuta de panica apocaliptica.
In Bruxelles, de Rev, focusul era in mod clar pe zgomot, nu pe artificii , si era din cate mi-am putut da seama descentralizat. Tot drumul pana in centru lumea claxona, urla , arunca cu rachete. Haos total. In Bruxellesul atat de sic si linistit tot timpul, unde magazinele se inchid la sase si majoritatea barurilor la 12, 1, lumea innebunise, era o adevarata defulare, tipete, urlete, pocnituri, europeni, negri, arabi, multi multi turci batand din tobe, fugind de un fel de politie imaginara pe care doar ei pareau s'o repereze, o invalmaseala fonica de trupuri si scantei.
Post a Comment