Horia Marinescu despre Bucuresti, Viena si integrare

Am senzaţia, de fiecare dată cînd vin în Bucureşti, că totul e solar, chiar dacă prăfos. Îmi place Pantelimonul ca unui turist prea romantic, prea îndoctrinat cu etnologie şi structuralism, îmi place ca unui intelectual cehovian care visează, iluzoriu, să stea la ţară (pînă şi putorile canalelor mi se par voioase şi "sănătoase"!). Dar sper că nu e numai atît. Că nu e doar plăcerea de a mă retrage în atemporalul satului, ca Blaga, că nu e aceeaşi desuetă şi mioritică fugă de istorie şi de zeitgeist, ca la atîţia interbelici neaoşi. Asta e sigur una din dilemele mele cele mai mari, dilema unui emigrant oarecare. Şi, în acelaşi timp, Viena, marele oraş cultural, capitală a Europei Centrale, îmi pute vara din canale prea urît şi prea bătrînicios, observ numai oamenii trişti de pe străzi, incomunicabilitatea din societate, kafkianul funcţionarului, musilianul celor pe care-i cunosc. Dacă Marea Aderare se va sfîrşi cu bine, dilema mea referitoare la oraşul ideal - Bucureşti sau Viena (ambele oraşe ale spritzului!) - va fi şi mai mare!

Fragment dintr-un text de Horia Marinescu din 2003, despre Bucuresti si Viena si integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Publicat in Dilema, nr.533, din 20 iunie 2003, poate fi cititi in intregime aici.