demolari in cartierul dristor

Hotarat sa imi duc monomania pana la capat, am iesit sambata trecut dupa turnuri, insa am ajuns sa fotografiez si cele trei fabrici din zona care erau in demolare. Am fost surprins sa vad ca si fabrica de parfumuri Miraj fusese dinamitata. M-a uimit de asemenea si frumusetea celor cateva bucati de depou care mai stateau inca in picioare la Dudesti. Fabrica Unirea nu imi era prea cunoscuta, stiam doar de fatada ei cu firma comunista.

Bucurestiul e un oras aparte si are propriile lui tendinte. Daca in Europa Occidentala restaurarea si reconversia siturilor industriale sunt un lucru obisnuit, la noi abordarea asta de tip patrimonial nu prea exista. Siturile industriale sunt demolate pentru a face loc blocurilor, asa cum se intampla in cazul fabricii Unirea si al depourilor de tramvai de la Dudesti (dar si al fabricii Titan). In Dristor se construiesc blocuri pentru ca apropierea de Mall face ca preturile sa fie mari si invesitia sa fie profitabila. In afara de asta, ma dezamageste totusi lipsa de creativitate a unor arhitecti care aleg sa implanteze la Dudesti, de exemplu, niste obiecte utopice, care ar fi putut sa fie plasate oriunde, neavand nici o legatura cu locul.

Cele cateva cladiri care au mai ramas sunt niste obiecte interesante si sunt sigur ca un sit industrial pe care o interventie de arhitectura contemporana l-ar fi adus in actualitate ar fi fost in acelasi timp inradacinat in trecut, dar si deschis catre viitor intr-un mod mult mai eficient decat o vor face niste blocuri care reduc si mai mult lipsa de caracter local, de specific, a unui cartier de blocuri standard, lipsite de orice deosebiri intre ele, ca sa nu mai vorbim de farmec.

Am vrut sa intitulez postul fabrici vs blocuri, sau oricum ceva pe linia asta, pentru ca mi se pare ca asta e noua atitudine fata de cladirile fabricilor comuniste. Si intr-adevar, o privire asupra proiectelor imobiliare din orice cartier din oras ar confirma o asemenea ipoteza. Insa imi e greu sa fiu polemic pe tema asta. E clar ca cresterea economica adusa de aderarea la UE, sau macar entuziasmul pentru schimbare, inlatura in Bucuresti o serie intreaga de cladiri.

Tipul asta de abordare generata de o situatie economica e greu de stavilit. In fata unui asemenea fenomen nu poti sa te simti decat descurajat. Cele doua atitudini extreme fata de obiectele patrimoniale, dintre care una ar fi conservationismul fanatic iar cealalta indiferenta cinica, devin chiar ele inutile in acest caz. Intr-un an de zile mai multe situri industriale, de marimi considerabile, vor fi pierdute pentru totdeauna, fara sa fi fost macar vorba de a deschide o discutie asupra valorii sau lipsei lor de valoare, fiind inghitite de-a valma de valul de etuziasm al unor investori prea putin sensibili la calitatea produselor de pe urma carora au de gand sa isi recupereze banii. Pozele de la fabrica Unirea sunt facute pe intuneric, asa ca fiti indulgenti. Gasiti placemarks aici.

1. miraj































































2. depoul dudesti





















































































3. fabrica unirea