palimpsest?

De multe ori atunci cand se vorbeste despre un oras este folosita metafora palimpsestului. Si asta deoarece este mai usor sa ne gandim la o suprafata de pamant daca ne-o imaginam ca pe o foaie de papirus pe care trecerea timpului intervine, stergand unele urme pentru a scrie peste ele cu totul altceva.

In aceasta perspectiva, demolarea este un moment necesar, pentru ca evolutia se petrece prin eliminarea inadaptatilor, adica a caselor, monumentelor, strazilor, peisajelor care nu mai fac fata cerintelor prezentului.

Totusi, palimpsestul este o foaie de pergament transparenta. Odata asezata in lumina, printre literele vizibile ale textului actual se pot vedea stersaturile unui text mai vechi. Un observator rabdator poate reconstitui intregi alte povesti sub textul prezent. Un asemenea tesut pastreaza in el o cheie catre ceea ce a fost inscris in el inainte.

Intrebarea mea este: oare orasul in care traiesc este un palimpsest? Se arhiveaza el oare, conservand in straturi arheologice succesive informatii despre trecut?

Nu prea, se pare a fi raspunsul. Centrul Civic a ras in intregime centrul orasului in anii 80. Nu se mai pot reconstitui strazile sau forma fundatiilor folosind informatia ramasa acolo, in terenurile demolate. Chiar si zonele vechi, pe care le credem a fi mai capabile de a gazdui “arhivarea” sunt mai putin eficiente decat credem. In acest sens zona Mantuleasa, studiata de o colega de scoala, pare mai mult sa fie un exemplu de inlocuire decat de acoperire cu noi constructii a sitului arheologic vechi.

Bucurestiul pare in prezent marcat de doua tendinte. Una pare a fi evacuarea arhitecturii industriale. Cealalta este demolarea imobilelor de inceput de secol XX si chiar si mai recente.











Saptamana trecuta am reusit in sfarsit sa fac rost de un aparat de fotografiat. Aveam nevoie de el pentru ca de o luna de zile hala pe care o vedeam de la geam incepuse sa fie demolata. Acum mai ramasese doar o felie din ea, fatada care era la strada. In rest nu mai era nimic.










Insa am ajuns prea tarziu si ramasesera doar pilonii din colturi. Iar pana seara, cand ma intorsesem sa ii pun intrebari paznicului, fusese demolata in intregime. Paznicul mi-a spus ca aici fusese fabrica Masini-Unelte, din complexul Faur-Republica, unde erau fabricate strunguri. Acum fusese demolata ca sa faca loc unui bloc cu locuinte pentru batrani.










In apropiere este fabrica de paine Titan. Acum vreo patru ani a fost cumparata de compania Loulis, care isi stocheaza graul si isi macina faina la alta moara si in alt siloz, producandu-si painea in alta locatie. Am mers si pana acolo. Cand m-am uitat peste gardul fabricii, toata partea din spatele blocurilor fusese demolata.
















In fata cladirile fara geamuri si fara usi asteptau sa fie dinamitate. Paznicul mi-a spus ca aici se vor construi blocuri de lux, mai ceva ca in Baneasa. Stiind destul de multe despre Central Park, Planorama si mai nou Edenia, nu am fost mirat sa aflu ca respectivele locuinte de lux vor fi apartamente intr-un cartier de blocuri.





Cele doua fabrici nu sunt singurele din oras care sunt demolate pentru ca terenului sa ii fie data alta destinatie. Portiuni din fabrica Semanatoarea au fost demolate pentru a se construi birouri, lucru care s-a intamplat si in Pipera.

M-am intrebat de multe ori de ce la noi moda reconversiei siturilor industriale nu are nici un impact. Poate ca nu avem o cultura patrimoniala pe care sa o folosim involuntar. Care ar face ca un investitor sa inteleaga cladirile vechi ca pe o forma de capital. In plus, cei care se ocupa cu patrimoniul (industrial) se pare ca nu au un inventar adus la zi cu obiective de protejat, mai ales pentru perioada de arhitectura comunista, in care multi arhitecti valorosi au gasit in proiectarea de fabrici o supapa pentru creativitatea lor.

Nefiind protejate, fabricile nu au nici o semnificatie. Pot fi inlaturate fara probleme. Iar reconversia siturilor nu este in nici un fel rentabila, atata timp cat reconversia se pare ca este mai costisitoare decat demolarea si construirea din temelii.










In schimb, arhitectura civila de inceput de secol XX, mai ales cea plasata in zonele centrale, pare sa fie si ea in curs de inlaturare. Multe dintre vechile case sunt demolate pentru a construi blocuri. Un teren central este astfel valorificat prin vanzarea de apartamente. Acum doua luni, la intersectia Mircea Voda cu Soseaua Calarasi, o casa in perfecta stare a fost daramata pentru a lasa loc unui bloc de 11 etaje.
















La fel s-a intamplat si pe strada Maria Rosetti, unde o casa in care parea de-abia renovata a disparut in iarna trecuta. Am fost uimit sa vad ca un imobil comparabil cu cele de pe Bulevardul Dacia este darmat.










Si exemplele abunda. Mai jos o casa in curs de demolare pe strada Pitar Mos. Se spune ca Mariana Celac va organiza in toamna o expozitie de fotografii ale caselor demolate recent in centrul orasului. Documentarea dansei pare a contine in jur de 3000 de fotografii.







Astfel, se pare ca orasul nu e un text care se rescrie, un palimpsest. Mai degraba el poate fi imaginat ca o sera de plante exotice. Fiecare planta traieste in acelasi interior, dar provine dintr-un alt loc (dintr-un alt timp in cazul caselor). Inradacinarea ei e temporara, intr-un ghiveci. In loc de palimpsest putem vorbi aici de simultaneitate. Avem in acelasi loc plante de la ecuator si de la tropice, asezate langa niste muscate sau niste trandafiri. Sau niste cladiri de sfarsit de secol XIX lipite de un bloc din anii 70. Fara nici o legatura.

Cand casa este distrusa si locul dispare. Nimic in straturile suprapuse de pamant de sub fundatie nu mai vorbeste despre alt secol. Nu mai e nimic acoperit, asa ca nu se poate descoperi nimic despre un loc care nu mai e acolo.

Poate descrierea e un pic dramatica. Insa devine mai mult decat evident faptul ca Bucurestiul isi etaleaza pentru un timp feliile sale simultane, doar pentru a le inlocui brusc de fiecare data cand are ocazia.

10 comments:

Anonymous said...

Nu cred ca sunt multi ca voi care sunt incantati de cladiri cenusii si scorojite. Eu personal de-abia astept sa le darame pe toate si sa construiasca orice in locul lor ca sa nu mai arate Bucurestiul ca un ghetou.

Ionut said...

Pai dupa cum se pare dorinta ta o sa se implineasca. Ma indoiesc insa ca noile constructii o sa inlature in vreun fel impresia de ghetou. Sau impresia de lucru nou si fara nici un fel de radacini, plantat peste noapte la coltul strazii.

Anonymous said...

ionut, multumesc pentru articol. pentru mine e un document viu, ce ai scris tu aici sunt lucruri pe care nu pot sa nu le vad si pe langa care nu pot sa trec indiferent. si cum as putea sa fac asta? este orasul meu pe care il vad reinventat intr-un mod defect. cu straturile geologice iremediabil sfaramate, bucurestiul meu se rescrie modern si aseptic. afectiv este un dezastru. istoric este o perversiune. cultural este o mutilare. sa mai spun?

Anonymous said...

da multumesc si eu pt articol poate unul din cele mai ok.pacat ca postezi asa rar.
e simplu.legile economiei de piata fac inevitabil ca locurile care nu renteaza sa fie inlocuite cu unele care o fac.la fel e si cu oamenii,si cu planurile de actiune,etc.problema nu e ca lucrurile astea se intampla ci mai degraba modul total aleator in care se fac,rezultand cocktailul de care vorbeai si tu mai sus

Anonymous said...

Draga Ionut!!!!

textul tau inainte sa fie "dramatic" este adevarat...patrimoniul(cu rare exceptzii)construit al acestei asezari este pe cale de a disparea. Despre ce palimsest vorbim? Tendinta mostruoasa de a zidi in disperare(sau cel putin a le gindi) blocuri-turn, asa zise, rezidentiale este catastrofala. Ele vor impinzi acest teritoriu imens din Campia Romana...Ma uit cu tristete maxima la portiunea dintre Aeroport Baneasa si Aeroport Otopeni...cum au sucombat fulgerator pomii, vegetatia, si, implicit, fauna acelei zone. E disperare maxima...
Casele dispar la fel de nemilos secerate cum cad si copacii. Ca si cum viitorul Bucurestiului ar depinde de cantitatea de betoane semanate in situl sau construit! Nu vreau sa-l numesc, dar pe malul Dambovitei, a si inceput constuirea unui alt "zoo-park" rezidential, care va contine 7 turnuri cu inaltimi de 16 si 24 de etaje. Macar astea se construiesc pe un maidan, in coasta reprezentantei "MersBenz"...
N-o lungesc...vreau sa spun ca ceea ce se intimpla cu urbea noastra este radiografia si proiectia fidela a ceea ce vedem in politica, societatea si sistemul administrativ dambovitean...daca nu intelegem asta - ne autoexcludem, traim in Utopie!

Anonymous said...

asta e tare!
urmaresc de mult blog-ul asta, il admir, am mai si postat, dar nu ma asteptam sa vad fotografii de la fabrica pe care firma la care lucrez o demoleaza zilele astea! Ca sa fiu mai preciza e vorba despre fabrica din Titan.
Nu vreau sa par ca le iau apararea doar pentru ca lucrez la ei, dar o sa fac cateva precizari, poate, poate o sa intelegeti ca nu toti constructorii de blocuri din zilele noastre pot fi pusi in aceeasi oala. Ma refer in primul rand la arhitectura. Ei bine, acolo in Titan nu vor fi aceleasi "cutii de chibrituri", si nici n-o sa fie vorba de turnuletze kitch facute dupa metoda copy paste dupa modele occidentale. La proiect lucreaza arhitecti tineri, unii scoliti prin Elveti, Spania...
In al doilea rand, in comparatie cu majoritatea blocurilor pe care ni le-a lasat Ceausescu, blocurile vor arata la modul superlativ. Fara sa fie nici opulente, nici desprinse complet din peisaj. Apropo, firma care le construieste e spaniola. Cine s-a plimbat vreodata prin orice oras din Spania stie ce inseamna sa locuiesti intr=un bloc "asa cum se cade".
Imi pare rau ca nu se face o reconversie industriala, asa cum ar fi vrut Ionut. Macar spaniolii si-au propus sa pastreze locomotiva care inca se mai afla in fabrica si s-o faca statuie undeva in fata complexului rezidential.
Pana sa ajungem sa ne gandim la reconversie industriala a unor fabrici pustii, poate ar trebui sa incepem cu reconversia ghetourilor, asa zise blocuri de locuit, care impanzesc cartierele bucurestene. Branconveanu, Berceni, Balta Alba, Pantelimon, Militari, etc. etc. etc.

Ionut said...

ddd,

Nu era vorba de calitatea arhitecturii care inlocuieste ceva preexistent. Era vorba de faptul ca orasul inainteaza in timp prin stergeri periodice de hard disk. Din perspectiva asta blocurile spaniole pot fi foarte frumoase, dar nu ajuta cu nimic memoria orasului. Si e adevarat, uitarea e si ea un mecanism al memoriei, insa Bucurestiul pare sa fie capabil doar sa uite, nu si sa tina minte. Cat despre blocurile de locuinte, probabil vor avea aceeasi soarta la un moment dat. O sa fie daramate si gata, fara nici o reconversie, fara nici o reabilitare.

Vlad Nancă said...

Personal imi doresc sa vad documenet cu Bucurestiul daramat inainte de 89, cu Bucurestiul daramat pentru Casa Poporului, cu Bucurestiul uropic socialist al anilor 70. Imi doresc sa nu mai vad case daramate pentru a face loc blocurilor. Asa cum bucurestenii au tacut in anii 80 in timp ce orasul le era ras strada dupa strada acuma tac in timp ce se darama un pic pe-aici, un pic pe dincolo. Ionut nu stiu daca ai vazut zona Ho si Min si cam cata arhitectura industriala a fost demoalata acolo. Am avut o singura bucurie, au dus materialele refolosibile la REMAT. Macar atat...

Anonymous said...

da vlad, si eu imi doresc documente cu Bucurestii inainte si dupa buldozerele lui Ceausescu, la fel de mult cum imi doresc sa se vorbeasca mai mult in Romania despre trecutul sau recent si mai putin recent (cum ar fi anii '50), dar asta nu exclude ceea ce am scris mai inainte. revin asupra faptului ca firma constructoare de la fabrica de paine titan s-a gandit si la aspectul "memoria locului" si va pastra locomotiva cu care se aducea faina in fabrica. Mai mult nu stiu daca se poate face. Daca voi credeti ca da, astept sugestii (la modul cel mai serios, putem face si o intalnire cu spaniolii pe care voi ii criticati ca si-au permis sa distruga mandrete de fabrica pentru niste blocuri de locuit).

Catalin C. Vasii said...

In timisoara s-a intamplat ceva putin mai rau: Fabrica de paine a fost inlocuita cu un supermarket (vis a vis se gaseste altul) iar langa, Fabrica Fructus, cladire din sec 19, a fost demolata si nu inlocuita de...nimic.