Update Bucharest Business
Our dear friend ERGO, C.E.O. of Bucharest Business gave us the good news of the update. We are glad to see that for our beloved writers friends business goes as usual.
Vama Rahova
proiectul baneasa
Nu mi-am dat seama pe moment care putea fi motivul pentru o asemenea mutare. Sa construiesti un asemenea hangar necesita investitii colosale. In timp, mi-am dat seama ca livada care era asezata chiar langa drumul dinspre zoo fusese scoasa din radacini. Si iata de ce: 221 de hectare de teren vor fi transformate in spatii comerciale si in locuinte, ce vor deveni impreuna mini-orasul propus de proiectul Baneasa.
In cazul proiectului Planorama de la Doamna Ghica si Central Park de pe Stefan cel Mare, preturile sunt colosale. Daca la Planorama pretul maxim al unui aparatment este de 100 mii Euro fara TVA, daca in 'Central Park' poti plati pana la 400 de mii pentru un apartament, ma intreb cat va costa o casa in noul mini-oras si in consecinta cine vor fi locuitorii noii asezari.
Rahova zona Uranus
Duminica trecuta, venind dinspre Parcul Carol, am nimerit in zona din spatele Pietei de Flori George Cosbuc, acolo unde Strada Uranus se intalneste cu Calea Rahovei. Am ajuns acolo trecand mai intai prin spatele ruinei uneia dintre cladirile adiacente Casei Poporului si am fost puternic impresionat de maidanul pustiu care o inconjura. Mai incolo, cateva case incepeau din nou sa inchege tesatura de strazi a cartierului.
Dupa coltul strazii am nimerit in mijlocul peisajului industrial de inceput de secol. Pe dreapta, un complex de cladiri format din depozite cu patru etaje, un post de paza, o hala in centrul pietei. Pe stanga, o cladire de caramida rosie fara acoperis, cu o fatada frumos decorata si cu o emblema in varful frontonului.
Coerenta constructiilor, spatiul enorm din jurul halei centrale, piateta dintre cele doua cladiri principale m-au marcat, dandu-mi sentimentul unui spatiu bine construit, ce reuseste sa fie nu numai o alaturare de cladiri, ci si un loc cu o puternica individualitate.
Hala colorata in roz, verde si portocaliu va fi transformata in cladirea centrala a unui mall, in care vor fi incorporate toate cladirile de pe acea parte a strazii. Este deja intr-un stadiu avansat de reconstructie. Despre fosta vama de peste drum se spune ca va deveni centru cultural in viitorii ani.
Complexul de cladiri este inconjurat de o zona de case, in care locuieste o populatie extrem de saraca. Nu degeaba Calea Rahovei se mai numea Drumul Calicilor. Dupa cum arata amplasarea mall-ului, zona va fi in curand recuperata de circuitul economic, fiind transformata intr-o sursa de profit. Georgrafic, zona respectiva se afla in miezul orasului, fiind foarte aproape de centru.
Reconversia cladirilor industriale este o initiativa laudabila. Cu toate astea, readucerea zonei pe harta Bucurestiului va insemna impingerea periferiei mai departe de acest punct si implicit impingerea actualilor ei locuitori catre o alta margine a orasului.
(text Ionut, foto Vlad)
Transport public de noapte in Bucuresti.
Completati-l chiar daca pentru unii dintre voi taxi-ul nu e o problema - sunt mii de pustani care nu ies in oras din cauza ca n-au cu ce merge acasa sau, si mai rau, merg pe jos.
Vinalcool Bucuresti
Vinalcool Bucuresti este o zona ultracentrala locuita de caini... O alta locatie in buricul orasului unde nu se intampla nimic, o cladire parasita care asteapta sa fie recuperata de vechii proprietari. Pe langa cladirea in sine cel mai interesant ar fi de explorat cramele care se zice ca se intind pe sute de metri pe sub cladirile din zona.
Uite si un articol mai vechi din Ziua care spune cam ce se intampla cu cladirea:
Mostenitorii Stirbei se lupta in instanta cu "Vinalcool" SA pentru retrocedarea unui imobil monument istoric care a apartinut acestei familii. Dupa ce instanta de fond si cea de apel au refuzat actiunea inaintata de descendentii Stirbei, daca si recursul va da castig de cauza Vinalcool, este posibil ca statul roman sa devina din nou acuzat intr-un proces la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Imobilul in cauza (str. Banului nr. 2, Bucuresti) a trecut in proprietatea statului prin nationalizare iar in 1990, in urma privatizarii "Vinalcool" SA, a trecut in mainile noilor proprietari ai acestei societati. Administorii "Vinalcool", Marian Ionescu si Dan Cristian Stoica, au fost cercetati in repetate randuri pentru evaziune fiscala, fals si folosire cu rea credinta a creditelor in diverse dosare. Interpretarea unor norme metodologice pentru aplicarea Legii 10/2001 a permis actualilor detinatori ai imobilului sa beneficieze de creditul instantei, care a considerat ca erau cumparatori de buna credinta, desi dobandisera doar actiunile statului la "Vinalcool", si nu cladirea propriu-zisa. (V.I.C.)
[sursa]
[fotografii din strada Banului si de la Ultimul etaj al Universitatii de Arte]
fabrici de inchiriat
Un panou in fata fabricii Republica, de la capatul tramvaiului 16, din extremitatea estica a orasului. Inchiriem/For rent, spatii industriale/depozite/birouri: 337.47.00 - 0723.184.141.
Un alt spatiu de inchiriat este fabrica Suveica de la Doamna Ghica. Costa 5 milioane/24 de ore, asa cum spune glass aici. Spre deosebire de halele fabricii Republica, fabrica Suveica nu va mai supravietui mult timp.
Va fi daramata pana in aprilie impreuna cu turnul de apa, pentru a face loc fundatiei unui complex de blocuri de locuinte. Hala este destul de spatioasa si are curent electric.
Bukresh metropolis
Teoctist mai tare ca Ceausescu
Catedrala Manturii - 1
Casa Poporului - 0
Catedrala Manturii va fi mai inalta decat casa poporului (citeste in evz). La 20 de ani decand s-a inceput constructia casei poporului (inca neterminata) se pregateste constructia unui nou monstru. De data asta unul mai mare dar cu cruce.
[Imaginea e o lucrare de-a mea din 2003 pe care poate ati mai vazut si in campania de postere mindbomb 2004.]
Lumea Polizu
Ma intreb cate alte cladiri cu potential de centre culturale /ateliere artistice etc mai are institutul politehnic si nu pot decat sa visez la o lume in care cel putin 1% din cladirile parasite din Bucuresti ar deveni nuclee de creativitate...
Weekend tare in Bucuresti + more
Si weekendurile urmatoare sunt pline cu:
26 februarie: Jamie Lidell la Martin
27 februarie: Yamato tobosari japonezi la Teatrul National
10 martie: Timpuri Noi // Gojira & Kosak // Da Hood la Preoteasa.
24 martie: DJ Food la Escape
si va promit ca vara asta o sa fie alte chestii foarte foarte misto, trupe pe care nu visam vreodata sa le vedem in Romania!
Din 2006 reincep demolarile. Dumnezeu e cu noi.
De cateva zile se vorbeste tot mai mult in presa despre proiectele primariei care e pusa pe daramat si ulterior pe construit. Se pare ca anul asta e anul in care reincep demolarile in Bucuresti. Daca unii dintre noi n-am apucat sa vedem cum era cred ca din 2006 vom avea ocazia sa retraim istoria. Videanu de altfel promitea inca din campania electorala ca se va ocupa de proiectul Esplanada. Un alt proiect este largirea prin demolari a strazilor care fac accesul de la Piata Victoriei la ceea ce va deveni Catedrala Mantuirii Neamului. Uite ce zice Wikipedia despre ce se intampla in anii '70 si '80:
Începind cu 1972, Ceauşescu trece la punerea în aplicare a unui proiect de "sistematizare" a localităţilor urbane şi rurale. Prezentat de către maşina depropaganda ca fiind un pas major pe calea "construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate", programul debutează la sate prin demolări în masă ale gospodăriilor ţărăneşti şi strămutarea familiilor afectate în apartamente de bloc construite. Apogeul acestui program a fost însă reprezentat de demolarea a sute de monumente istorice, inclusiv biserici şi remodelarea Bucureştiului în stil ceauşist (peste o cincime din centrul capitalei a fost afectata). Casa Poporului (actualmente sediul Parlamentului) se numără printre cele mai mari construcţii din lume, ocupând locul doi, după Pentagon. Proteste venite din partea unor organizaţii neguvernamentale internaţionale au jucat un rol important în stăvilirea acestor planuri megalomane şi probabil în salvarea a ceea ce a mai rămas din monumentele istorice aflate pe lista neagră a dictatorului.
Se pare ca incepand cu 2006 vom lua parte chiar la inceperea lucrarilor pentru noua casa a poporului - Catedrala Mantuirii Neamului. Uite ce zice site-ul Patriarhiei despre constructia catedralei langa Casa Poporului: Construirea Catedralei Neamului pe acest amplasament va constitui o frumoasa alăturare a celor mai importante instituţii ale statului, care formează un fel de acropola: Parlamentul, Biserica şi Armata.
Locatia Catedralei si planurile de largire a accesului dinspre Piata Victoriei
RSA update
Stencilul cu numarul 320 din Arhiva de stencil este pe cladirea Universitatii de Arte din Bukresh,
Calea Griviteeeei!
O nostalgie.
Asa arata vara.. si numai vara. In rest...
O stiti. Ati trecut pe langa ea de multe ori, poate chiar fara sa va dati seama.. Poate unii dintre voi ati intrat, sau cel putin v-ati intrebat oare cum s-o face asta. De ani de zile ea sta, tacuta si din ce in ce mai bolnava, acolo ca o batranica fara familie la azil.
Ultima proiectie oficiala a avut loc (precum aflam ulterior din caietele de arhiva aruncate intr-o groapa sapata chiar in Gradina) in 1979. Si de atunci, Gradina Cinema Capitol a asteptat multi multi ani sa vina cineva s-o redescopere. E uimitor cand ajungi sa intelegi cum un loc poate sa prinda suflet fara prezenta oamenilor. Doar intrand in ea, ii simti, la propriu, si iertati-ma daca o sa folosesc cliseul - ii poti simti tristetea. Iedera uscata o invadeaza in jos si-n sus, inauntru sunt depozitate grinzi si lemne, ingerasii de pe cupola sunt ciobiti, copaci mici au reusit sa patrunda prin betonul podelei, de cabina de proiectie se sprijina o saltea cu arcuri scoase, insa inca miroase a proaspat peste tot. Asa arata Gradina anul trecut, exact pe vremea asta.
Dintr-un motiv oarecare, intr-o noapte, cred ca era totusi prin martie, 5 oameni s-au urcat intr-o masina verde si au inceput sa se plimbe prin Bucuresti. Dupa vreo doua ore de plimbat aiurea, si oamenii si masina obosisera. Erau pe langa Cercul Militar si fara sa vrea, soferul a luat-o in jos pe straduta din spate. Staduta cu Teatrul Mic, sau, mai nou, straduta cu Embryo.
Stiam dinainte de existenta Teatrului de Vara, si m-am intrebat in diferite ocazii, dar niciodata serios, oare cum naiba se intra acolo. Si in seara aceea, dupa diverse incercari tolomace de a forta lacatul de la ceea ce credeam noi ca e intrarea (de fapt era un atelier de tamplarie) am gasit solutia. Un vecin a tipat la noi, noi am ascuns ranga, am pus zambete firesti si inocente si l-am luat pe om la intrebari. Era portarul de la Teatrul Mic, care stia ca exista o cheie, pe care, culmea, o tinea chiar cel cu atelierul. Dupa ce ne-am dat seama (greu de tot) ca sigur nu putem sari, am zis c-o sa revenit de dimineata sa cerem cheia.
Si asa am facut. Si de atunci o luna intreaga n-am mai plecat de acolo. Cinematograful, aflat la numarul 13, e format din doua corpuri. Partea interioara, care acum arata ca o grota sau ca un labirint de camarute goale, fara lumina si care-ti da fiori doar cand ii simti umiditatea, si gradina de vara, cu balcon. Zi de zi am venit acolo, pretextand ca vrem sa facem un documentar, si am fost lasati liberi sa facem ce vrem. Pana la urma pretextul s-a transformat in scop, si incetul cu incetul i-am aflat si povestea. Si documentarul exista.
Asadar, in 1912 se construia gradina. Prima proiectie oficiala, confirmata de Arhiva de Film, era “Voyage dans la lune” de Melies. A stat deschisa in timpul ambelor razboaie, a suportat cutremurul din ’77 fara nici o problema, si a fost cea mai indragita gradina din Bucuresti, acel Bucuresti vechi pe care noi, din pacate, nu-l stim. Dupa cum aflam ulterior de la diversi batranei nostalgici, aici era locul unde existau adevarate cluburi avangardiste, aici s-au infiripat multe iubiri si tot aici s-a pastrat speranta atunci cand probabil parea sa nu mai fie. Astazi Capitol ii apartine unui domn din Arad, care insa e in litigiu cu CNC-ul, si asta de circa 15 ani. Au spus ca la un moment dat o vor renova, insa imediat apoi s-a descoperit ca, de fapt, se va fi transformat in supermarket dupa daramare. Insa nu s-a intamplat nimic, nici bine, nici rau. Acum, ati vazut, se renoveaza Hotel Cismigiu, alt loc minunat de explorari urbane. Foarte bine si frumos .. (si totusi, parca...) Dar lumea a uitat de Capitol, iar cei care isi mai aminteau, au murit.
“Veneam de-aici, de la Buturuga, de la bere, sau de la Gambrinus, mereu mereu aici veneam, dupa-amiaza, era cel mai cautat loc in verile alea toropite “ ne spunea un domn bunic, in timp ce noi il inregistram. Aproape ca ii dadeau lacrimile. Noi nu cred ca intelegeam, totusi. Decat poate daca o sa vedem...ce? Webul... peste 50 de ani? Ma indoiesc.
Iar apoi a venit ideea proiectiei. “Hai sa mai aiba Capitolul parte de o ultima proiectie”, ne-am zis, si intr-o zi, dupa curatari intense, dupa ce am pictat pe stalpi cu vopsea rosie “Jules et Jim”, “Nuovo Cinema Paradiso”, “Omul cu aparatul de filmat” etc. etc., dupa ce am intins rolele de pelicula prin copaci, dupa ce am carat boxe, proiector, becuri, cele 34 de prelungitoare si tot ce ne mai era de trebuinta, am reusit sa dam drumul la film.
10.04.05, Gradina Cinema Capitol prezinta ultima proiectie “Voyage dans la lune”, cu surle si trambite, ora 20:00. Si lumea a inceput sa vina, sa se minuneze, sa se intrebe, sa picteze, sa ia din biletele rasturnate la intrare, din pelicula, si au venit multi, ati venit multi de tot, sper ca va amintiti..
Filmul a mers excelent, aplauzele si mai si, si pentru acea seara Gradina a fost plina de viata. Unii au ramas si la petrecerea de dupa, cu muzici calde si bere rece, dar ceea ce e cel mai important e ca in seara aceea totul a fost la fel ca in 1912.
Acum, dupa un an, am uitat-o si noi. Grupul de 5 s-a disparat, noi n-am mai dat pe-acolo si ma indoiesc c-ar fi facut-o altcineva intre timp. Oricum, iata o amintire citadina, in nici un caz urbana, despre unul dintre “acele” locuri care nu trebuie, sub nici o forma, lasate sa moara de singuratate. Din pacate stim cu totii ca exact asta se va intampla.
Sfarsit?...