Acum cateva zile treceam pe langa teatru in troleibuz si m-am uitat la acoperisul teatrului care era dintr-o data mai scund.
Imi devenea clar ca forma veche a cladirii era gandita in functie de proportiile pietei, cu care forma un tot armonios si echilibrat. Parca inaltimea Intercontinentalului era mai bine subliniata, parca spatiul din fata teatrului avea un sens, altul decat de simpla intindere cu alei si spatii verzi.
Compozitia intregii piete devine incetul cu incetul vizibila din nou si cred ca noua-veche versiune va fi un lucru bun pentru oras.
Totusi, asa cum arata si 'bordeiul' cu statui, care de altfel a costat foarte mult, ratiunea pentru care se face aceasta reparatie e una financiara.
Parerea mea e ca intregul proiect, la prima vedere de buna credinta, se bazeaza pe faptul ca directorul teatrului si-a dat seama ca prin aceasta miscare va avea acces la niste fonduri pe care nu le-ar putea manipula, deci imparti dupa cum crede, in alte imprejurari.
Modernismul fatis si oarecum radical al teatrului poate astfel merge mana in mana cu expresionismul liric, de sorginte realist socialista a statuilor (nu ca stil, cat ca atitudine estetica oarecum calduta, servila fata de nevoile atat de modeste ale administratiei in domeniul esteticii).
E vorba de lucrari mari, deci de bani multi, deci haideti sa le facem si lumea o sa creada ca suntem cei mai buni si mai grozavi administratori.
5 comments:
Hello 1973 look!
Abia astept :)
Ma amuza tare mult ignorantii care trec prin fatza Teatrului si spun: "Uite! Il demoleaza!"
Aş dori foarte mult să dispară bordelul din faţa TNB, în schimbul unei peluze uniforme cu vegetaţie scundă şi plante ornamentale.
@ Raiden... Jos cu porcaria!
Acum cateva zile treceam pe langa teatru in troleibuz si m-am uitat la acoperisul teatrului care era dintr-o data mai scund.
Imi devenea clar ca forma veche a cladirii era gandita in functie de proportiile pietei, cu care forma un tot armonios si echilibrat. Parca inaltimea Intercontinentalului era mai bine subliniata, parca spatiul din fata teatrului avea un sens, altul decat de simpla intindere cu alei si spatii verzi.
Compozitia intregii piete devine incetul cu incetul vizibila din nou si cred ca noua-veche versiune va fi un lucru bun pentru oras.
Totusi, asa cum arata si 'bordeiul' cu statui, care de altfel a costat foarte mult, ratiunea pentru care se face aceasta reparatie e una financiara.
Parerea mea e ca intregul proiect, la prima vedere de buna credinta, se bazeaza pe faptul ca directorul teatrului si-a dat seama ca prin aceasta miscare va avea acces la niste fonduri pe care nu le-ar putea manipula, deci imparti dupa cum crede, in alte imprejurari.
Modernismul fatis si oarecum radical al teatrului poate astfel merge mana in mana cu expresionismul liric, de sorginte realist socialista a statuilor (nu ca stil, cat ca atitudine estetica oarecum calduta, servila fata de nevoile atat de modeste ale administratiei in domeniul esteticii).
E vorba de lucrari mari, deci de bani multi, deci haideti sa le facem si lumea o sa creada ca suntem cei mai buni si mai grozavi administratori.
'Ansamblul statuar' (ca alt fel nu pot sa-i spun) pare a fi mai degraba un omagiu adus Circului care era odata pe locul teatrului...
Post a Comment