1. Biserica din Frunzanesti
De curand am fost sa vad doua biserici parasite de la marginea Bucurestiului, undeva in apropierea intrarii pe Autostrada Soarelui. Prima dintre ele era in comuna Fundeni-Frunzanesti.
Am gasit un istoric al bisericii, in care se spune ca ar fi fost ctitorita nu mult inainte de 1850. Informatia asta ma deruteaza, pentru ca structura cladirii pare sa contina si niste straturi mai vechi.
Dar mai intai, o evaluare generala. E vorba de o constructie in ruina, asezata la marginea unui sat, pe malul inalt al lacului. Ansambul e compus dintr-un cavou excavat, cu un mormant deasupra, la nivelul solului. Deasupra locului se ridica un copac enorm. In continuare urmeaza o turla de beton prabusita la pamant.
Pe aceeasi linie, catre rasarit, e si restul corpului cladirii, de caramida. Naosul si zona altarului sunt inca in picioare si peste ele sta inca o turla de beton armat.
Betonul armat e un material aparut intr-o anumita perioada istorica. Ma face sa ma gandesc la studiul numit Biserici Noua al arhitectului Petre Antonescu, din 1943.
El propunea folosirea betonului armat la constructia edificiilor de cult, adaptarea normelor simbolice si formale ale bisericilor ortodoxe la materialele si procedeele tehnice din epoca, dar si ridicarea bisericilor prin aceste mijloace care permiteau constructii de dimensiuni mari, la rangul de repere vizuale dominante in orasele Romaniei, asa cum erau aceste constructii in evul mediu.
Nu stiu cine a facut restaurarile la aceasta biserica, dar el pare inspirat de niste teorii similare. Din pacate, arhitectul-restaurator nu a evaluat corect masa betonului fata de cea a constructiei de caramida si se pare ca turla adaugata peste pronaos s-a prabusit, poate in urma unui cutremur, fiind mult mai grea decat zidul de caramida de dedesubt si nefiind sprijinita pe o structura de rezistenta in stare sa suporte greutatea.
Turla de beton care e si astazi pe biserica pare aplicata de deasupra, fara prea multe conexiuni cu corpul cladirii de dedesubt. Pare un corp strain care poate sa cada oricand la pamant, ca si turla pronaosului.
Antonescu pleda pentru constructia intregii cladiri din beton. Fiind insa vorba de o restaurare, arhitectul de la Fundeni a folosit beton doar la cateva din elementele cladirii. Altarul e printre acestea. La fel si masa din spatele altarului. Din punctul meu de vedere, adaosul acesta e monstruos.
Interiorul cladirii a trecut si el prin niste transformari importante, mai ales la nivelul decoratiilor de pe pereti. Se vad inca niste coloane de marmura false si o pictura neoclasica, cu totul lipsita de legatura cu vreun canon ortodox. Daca tipul de transformari legate de programul de arhitectura tin de perioada celui de-al doilea razboi mondial, modificarile decoratiilor interioare si al programului iconografic sunt tipice pentru perioada 1800-1900.
Unul dintre procesele culturale importante in epoca e occidentalizarea Tarilor Romane, care duce atat la renuntarea la portul oriental, la pupatul mainii, dar si la crearea de noi hibrizi in ceea ce priveste spatiile de cult, contaminate mai ales cu modalitati de reprezentare (sculptura, pictura neoclasica) provenind din zona catolica, apartinand acelei Europe care era considerata model cultural in acea vreme.
Foarte 'occidental' pare si cavoul din fata bisericii. Patru obeliscuri de marmura rosie sunt asezate in cele patru colturi ale sarcofagului de piatra, care se sprijina pe niste picioare in forma de labe de leu. Obeliscurile sunt trantite la pamant. Mai exista si doua socluri de statui, din marmura neagra, aruncate si ele, fara personaje, pe langa sarcofag. Un prieten a facut o gluma zicand ca statuile de pe socluri trebuie sa fie pe undeva, printr-o casa din preajma.
Langa biserica exista si o clopotnita, care e si poarta de intrare. Volumele sunt foarte armonioase si cred ca e una dintre intrarile de bierica cele mai frumos proportionate din cate am vazut. Imi place mult acordul dintre corpurile rectangulare (clopotnita si cele doua parti laterale) si acoperisurile semicirculare.
Nu stiu daca am dreptate sau nu, dar impresia mea e ca biserica a fost de fapt refacuta, nu ctitorita la 1850. Tipologia constructiei este destul de raspandita, facand parte din seria de biserici cu plan triconc.
In plus, este clar ca intre decoratiile exterioare si interioare si cladirea de sub tencuiala e o mare diferenta. Zidurile par postbizantine, iar tencuiala, coloanele dinauntru, benzile longitudinale de pe exteriorul cladirii sunt legate mai degraba de un repertoriu de reprezentari 'europene'.
Un argument in acest sens este si zidul de imprejmuire al bisericii, care este absolut identic cu cel al bisericii Sf. Andrei, construita in 1732 in aceeasi localitate.
2. Biserica din Pitigaia
In aceeasi zona, doar ca in mijlocul campului, pe un deal, se gaseste ce-a de-a doua biserica parasita. E o biserica de cimitir, destul de mica si oarecum deteriorata.
O parte din naos e lipsa si biserica nu mai are altar. In jurul ei sunt cateva morminte, iar jos, in tufisuri, la baza dealului, traiesc niste prepelite.
O parte din pictura s-a pastrat. E foarte diferita fata de pictura de la biserica din Frunzanesti, fiind vorba de o pictura de inspiratie bizantina. Gamele de culori folosite la ilustrarea personajelor sunt foarte atent cumpanite.
Imaginile de mai jos sunt picturile din coltul din dreapta intrarii in biserica, stand cu spatele la altar.
5 comments:
imaginile plac
Frumoase fotografii! Albul iernii accentueaza dramatismul bisericilor abandonate. Foarte expresive sunt si imaginile ctitorilor (pt ca de ei e vorba) de la a doua biserica. Asa ceva ar merita pastrat...
Am sorbit cu nesat toate cuvintele, informatiile siimpresiile pertinente pe care le faci! Admirabil, felicitari! sunt avida de informatie cu privire la bisericile vechi din Fundeni (Sf. Andrei), din pacate nu am gasit foarte multe date in sensul acesta, daca imi poti recomanda ceva, mi-ai face o mare bucurie! Toata admiratia mea pt pasiunea ta!
Buna! Sunt din Fundeni si stau aproape de biserica in ruine. O sa-ti spun ce+mi spunea bunica mea despre această biserica. Bunica a murit anul trecut la 89 de ani, era nascuta în 1920. Satul parintilor ei este astazi disparut, se numea Lilieci si se afla undeva intre Fundeni si Fundulea, langa padurea Lilieci. Practic, familia bunicii s-a mutat la Fundeni după primul razboi mondial, mutarea facându-se treptat, satul disparând complet cam pe la 1930.Cand se arata terenul pe care a fost datul, mai ieseau la iveala diverse bucati de fier, de exemplu toartele galeţilor. Bunuca nu stia sigur cand a fost construita biserica, dar auzise de la mama ei urmatoarea poveste. Biserica a fost construită de familia Gherase, boirul care deţinea moşia Fundeni. Cu o seară înainte de sfinţirea bisericii, boierul a visat ca dacă va sluji biserica şi daca se vor oficia slujbe în ea, îi vor muri baieţii. Legeanda spune ca sub bolţile frumos pictate ale bisericii nu a rasunat nicicând glasul vreunui preot. Când eram copil, biserica era întreagă, chiar dacă degradată. Era ea, măreaţă şi solitară, cavoul familiei Gherase şi pomul care părea un străjer şi un martor tăcut al clădirii care nu-şi împlinise menirea pe lume. Legendă sau adevăr, cine mai ştie? Demult sunt în lumea umbrelor cei care ne-ar putea spune adevărul.....
Intr-adevar, la biserica din Pitigaia s-au pastrat tablourile votive in fresca.
La biserica din Fundeni Frunzanesti am restaurat tampla prin anul 1995. Pe atunci biserica era in picioare si functionala. Adica era un popa acolo care se tocmea pt. preturile botezurilor si ale nuntilor. Eu imi aduc aminte ca am restaurat o tampla de lemn cu o sculptura neobizantina (nu foarte frumoasa sau elaborata) si urma sa ne apucam si de icoanele de lemn care ca si pictura murala erau un hibrid de factura noua cu accente ce amintesc de pictura occidentala in ulei. Dupa o vara de munca in care ne-am straduit sa dam jos vopseaua aurie (tip lovitura de ciocan) de pe sculptura de lemn, preotul sau primarul nu ne-au mai primit invocand tot felul de scuze. Probabil si-au dat seama ca elementele de lemn valorau ceva si puteau fi ..... Valorificate.
In zona a avut casa asul Aviatiei de Vanatoare din al doilea razboi mondial Ion Dobran (actualmente General in rezerva). Oamenii din sat erau foarte saraci si in curs de tiganizare. Pe lacul din spate se prindea somn mare (la voltaj bineinteles).
Pozele facute in timpul restaurarii, un film alb negru, au fost pierdute. Le-am dat unui cunoscut sa le developeze si.....
E plin de locuri din astea prin Romania....Din pacate.
Post a Comment