Bucurestiul postindustrial

Cartea lui Liviu Chelcea a fost publicata in 2008 si e unul dintre documentele importante legate de istoria si destinul industriei din Bucuresti. Afirmatiile principale ale autorului sunt urmatoarele:



1. Inainte de 1850 nu exista industrie in Bucuresti.

2. Armata, CFR si Reteaua de Transport Public au fost la inceputul secolului XX cei mai importanti actori in procesul de industrializare, in masura in care, chiar si astazi RATB e unul dintre principalii angajatori din oras.

3. In general activitatile industriale din Bucuresti, mai ales inainte de 1950, s-au aglomerat in jurul garilor, acolo aparand primele zone industriale ale orasului.

4. Incepand cu perioada de dupa 1990, industria Bucurestiului a intrat intr-o perioada de declin, marcata si de tendinta internationala a intrarii in era serviciilor, industria nemaifiind principala activitate economica la nivel mondial.

5. Fabricile bucurestene, indiferent de epoca istorica de provenienta sunt astazi demolate si inlocuite cu blocuri de locuinte, mall-uri si cladiri de birouri.

6. Aceasta tendinta este incurajata de Primaria Bucuresti, care nu discerne intre cladirile de patrimoniu sau cu importanta istorica majora pentru orasul Bucuresti si restul de cladiri cu mai mica importanta, tratandu-le pe toate ca pe niste obiecte de demolat pentru a elibera spatiul pentru alte constructii.

7. Demolarea cladirilor industriale importante din punct de vedere istoric duce la saracirea peisajului cultural al orasului.

8. Bucurestiul este un oras postindustrial pentru ca:

• vechile fabrici nu angajeaza decat un procent mult mai mic din populatia orasului comparat cu anul 1990.
• fabricile cu suprafete mari construite au fost demolate, sau au devenit agentii imobiliare, exploatand terenul si cladirile prin inchiriere si renuntand de multe ori cu totul la activitatea de productie.
• activitatea industriala a orasului a fost mutata pe soseaua de centura si in comunele vecine orasului Bucuresti, in hale moderne prevazute cu linii de productie noi, gandite sa functioneze in mod flexibil.
• peisajul urban al orasului se schimba, in masura in care zonele industriale devin rezidentiale, comerciale, culturale sau dobandesc functiuni mixte.
• sectorul de servicii e dominant la nivelul activitatilor economice din oras.
  

Cred ca acest studiu e foarte util pentru ca fixeaza foarte bine prin harti, marturii si documente istorice, locul si activitatea unui numar mare de obiective industriale.

In plus, cercetarea are la baza o documentare temeinica, incat industria din Bucuresti e inscrisa intr-un cadru mai larg al istoriei activitatilor industriale la nivel mondial.

Mi-ar fi greu sa epuizez toate problemele pe care le analizeaza acest studiu. Cred ca prezentarea, sau introducerea cea mai buna o fac paginile de cuprins, pe care le puteti vedea mai jos. Cartea se poate cumpara de la Carturesti.

O recomandare pentru cei care au prejudecati vizuale - nu incepeti lectura prin vizionarea materialului de pe DVD. Eu m-am uitat la prezentarea zonei Filaret de pe DVD si am ramas cu o impresie neplacuta.

Comentatorul parea sa isi expedieze subiectul, fotografiile de epoca si documentele raman pe ecran doar cateva secunde si totul dureaza mult prea putin in raport cu cantitatea de informatie prezentata. Dupa ce am citit cartea mi-am schimbat cu totul impresia initiala lasata de film.

Pentru cei care sunt deja familiarizati cu subiectul, cartea nu provoaca revelatii, cat construieste un repertoriu complet de probleme si argumente, lucru care personal cred ca este si cel mai puternic argument in favoarea sa.

Pentru cei interesati de materiale documentare inedite, cartea are foarte multe de oferit. Totusi, din cauza felului in care a fost tiparita, multe imagini sunt greu de urmarit si lucrul asta poate constitui o frustrare destul de mare.

Totusi, cred ca studiul respectiv merita citit si am impresia ca, poate in mod neasteptat, clarifica niste lucruri esentiale legate de dezvoltarea si de stadiul actual al orasului Bucuresti, in masura in care industria a modelat de fapt orasul mai bine de un secol atat la scara mare cat si la nivelul cel mai intim, al utilizarii zilnice a spatiilor, fie ele de productie sau de alta natura.