impresii din jurul raliului

bukresh underground

(poza de Romulus Cristea)

pentru toti cei care iubesc bukreshul in profunzime, va recomand un blog, doar despre tuneluri, buncăre şi forturi.
(de vazut si linkurile de pe blog, in special cel catre motociclism.ro)

pentru a afla mai multe despre istoria tunelurilor si a pivnitelor bukreshtane, cititi Bucureştiul Subpămantean, de Petru Vintilă Junior.

Un volum impanat cu ilustratii elocvente despre pivnitele, tune­lurile, hrubele si tainitele Capitalei. Pivnite de palate domnesti si boie­resti, de manastiri si de hanuri, de case bur­ghe­ze si de carciumi, unele care vin din negurile istoriei, altele ceva mai recente.

Time travelling: METALOCASNICA

Am ajuns la Metalocasnica de nevoie. Sa ma explic... Pe langa blogging, mai am o preocupare care imi mananca timp si care imi aduce satisfactii moderate. Sunt presedinte de bloc. Suna amuzant si probabil ca nu ma credeti dar asa este... (nu va inchipuiti ca stau sa fac calcule si ca ma cert cu vechinii pe cat e de scumpa intretinerea, de asta se ocupa altcineva - doamna administrator) De curand s-a zugravit holul blocului si am decis sa schimbam cutiile postale. Am cautat evident cea mai ieftina varianta si am folosit internetul. As am dat de Metalocasnica. Au bineinteles cele mai ieftine cutii postale pe care le poti cumpara in Bucuresti. Dupa un telefon in prealabil m-am dus la adresa, pe Tepes Voda 16A pentru a da comanda. Cu multa curiozitate si putin tupeu, am cerut voie sa vedem si apoi sa fotografiem atelierele. Am mai vazut spatii industraile si ateliere de productie in ultimii ani, dar erau numai fabrici abandonate. Atmosfera de acolo te transporta direct in anii 50-60 cand atelierul devenea unul de metale grele dupa ce fusese inainte bijutier. In perioada de glorie din anii 70, conform celor spuse de Sefu', lucrau acolo 125 de angajati. Acum mai sunt doar cei pe care ii vedeti in imagini. Statutul juridic de acum este unul foarte vag, Sefu' nefiind in stare sa-mi spuna daca sunt angajati la stat sau nu... La etaj fostele ateliere sunt ceva intre vestiar, bucatarie si camera de relaxare. Totul este ca intr-un vis. Glumele sunt nenumarate, baietii isi dau palme dupa ceafa si chicotesc. Icoanele sunt asezate ritualic langa pozele cu femei goale sau cu fotbalisti Problema mea insa este ca nu stiu daca vor termina de facut cuptiile postale pana pe 15 august, asa cum mi s-a promis si deja se plang vecinii ca nu le-a venit telefonul...








































BONUS: cosuri de cumparaturi de la Alimentara

Masini si monumente: graffiti

(click pe poza pentru a citi textul)




Strada Anastasievici, in Cotroceni, este locatia exacta a monumentului de mai jos. Textul marcajului este indeajuns de clar si nu cred ca mai are nevoie de alte comentarii... Ar fi totusi de spus ca interventia aminteste de o lucrare a lui Mircea Nicolae.