Mihai Viteazul şi ultima bătălie (probabil)

Vine o vreme când se află că fiecare naş işi are naşul. S-a întâmplat cu statuia lui Carol I când au venit comuniştii şi se pare că se întâmplă şi acum cu statuia lui Mihai Viteazul.

Nu este nici o problemă că liderii acestei capitale încearcă să ne introducă mai repede în Europa, aşa cum probabil au vazut în sutele de delegatii săvârşite prin străinatăţi. Problema este că aceşti “gospodari” ai urbei nu au probabil nici cea mai vagă idee despre ceea ce înseamnă urbanism. Asta nu demonstrează că eu ştiu dar măcar ochiul imi spune că ceva nu e bine.

De ceva timp s-au instalat în Bucureşti panouri de informare pentru şoferi. Mă refer la cele albastre amplasate pe stâlpi înalţi de câţiva metri. Mi se pare cel putin idiot impulsul care i-a determinat pe “aceşti” (nu ştiu cine) să amplaseze un panou, fix în faţa statuii din Piaţa Universităţii, cea a lui Mihai Viteazul.



E o violare clară a spaţiului urbanistic creat acum mai bine de 100 de ani, un spaţiu ce taie din monotonia bulevardului. Statuia a fost amplasată în 1874 din decizia Regelui Carol I,în urma unor numeroase propuneri. De atunci şi până în 2008 liniştea i-a fost deranjată doar de cele două războaie şi de construcţia clădirilor ce o înconjoară.

Rămâi perplex când vezi câtă prostie domneşte la doar câteva sute de metri de Piaţa Universităţii.

Parcă nici lui Gheorghe Lazăr nu îi miroase bine…



La pas, in oras