pasaj(gi)ul englez

imagine de epoca. in centrul imagini se poate observa fatada "pasajului"

Un loc pe langa care treci zilnic dar pe care il ignori total. Un loc UNIC in Bucurestiul contemporan. Un loc pierdut, decalat de viata orasului.

Pe scurt …. Pasajul (Pasagiul) Englez.

Ascuns de viata exterioara prin doua intrari extrem de inguste si intunecoase, Pasajul a reusit sa reziste intr-o forma mai mult sau mai putin identica cu cea initiala. Studioul foto aproape ca e mort astazi, insa barul ofera o imagine total diferita fata de imaginea pe care o avem despre oras. In fiecare zi aceiasi oameni, cunoscutii locului vin la un paharel. In fiecare seara aceleasi fete, aceleasi personaje.

imagini din arhiva personala 2002-2006 + imagini epoca - 31 imagini (click cifre mici stanga jos)

Toate acestea la doi pasi de Calea Victoriei si Piata Universitatii. Introducerea lui in aceasta zona a fost aproape simultana cu apariatia celoralte pasaje: francez, roman (distrus odata cu construirea Magazinului Muzica), lacrosse si se datoreaza in primul rand privirilor aruncate peste gard la „vecinii” parizieni. Daca Parisul avea pasajele lui, atunci si Micul Paris trebuia, si unde era cel mai potrivit loc daca nu pe axul cel mai aglomerat din urbe, Calea Victoriei. Pasajele bucurestene sunt, pe langa o necesitate functionala (nu foarte evidenta), un efect al modei. In general apar intre golurile dintre cladiri existente, nu fac parte dintr-un proiect general coerent (deh..Bucuresti :) )

vedere aeriana si plan de situatie

Aflat fata in fata cu Teatrul National (din care a „ramas” o fatada de Rigips) Hotelul Englez era cunoscut pentru ambianta sa deosebita, data de camerele insiruite pe pasarela. Odata cu trecerea timpului functia de hotel dispare (nu am gasit multe date istorice, dar fenomenul e general pe toata Calea Victoriei, odata cu al Doilea Razboi Mondial si „eliberarea” comunista). Se pare ca este inlocuita de cea de bordel (existenta partial si pe vremea hotelului). Puritanismul invinge, bordelul dispare si cladirea va capata o functiune cel putin ciudata pentru configuratia locului...locuire.

imagini din arhiva personala 2002-2006 - 12 imagini

In ciuda pozitiei de invidiat, centrul centrului orasului, Hotelul Englez impartaseste problemele altor hoteluri transformate in locuinte (zona lipscani), cu grupuri sanitare pe holuri, camere mici, inghesuite, multe dintre ele avand lumina data numai de curtea interioara.

planuri (autor necunoscut, daca se simte cineva sa ma anunte)

imagini din arhiva personala 2002-2006 - 7 imagini

Trecand peste toate acestea, peste mizeria si mirosul de urina (in ciuda eforturilor temerare ale unor locatari), peste nepasarea autoritatilor care lasa un loc unic sa se dezmembreze din ce in ce mai puternic, Pasajul Englez ramane un loc fermecator, ciudat, luminos (acoperisul de sticla creaza niste reflexe si culori unice), imbacsit, vechi, trist, uitat. O bucata dintr-un Bucuresti de altadata, inghetata intre calcanele a doua cladiri adiacente.

Numele de pasaj devine in acest caz inutil. Caci „pasajul” implica „trecere”, „parcurs”, iar acest lucru nu se mai intampla de mult timp in acest loc.

Bonus:

Stefan Tuchila