Boekarest 1984





Carti postale si fotografii gasite pe siteul unui onaldez (sau belgian) pasionat de mijloace de transport public care a vizitat Bucurestiul in 1984. Cartile postale ar putea fi chiar mai vechi. Mai multe imagini aici. [Poate ne ajuta cineva si ne traduce textul de pe site]

6 comments:

LIGHTNING said...

Poate daca ii dai un mail sa ne traduca in engleza? :D

pif said...

În traducere mai mult sau mai puţin aproximativă (că mi-s începătoare cu limba aia), textul zice cam aşa:

În 1984 am vizitat Bucureştiul, capitala României. Pe atunci, românii trăiau încă sub jugul comunismului. În oraş era o atmosferă deprimantă. Clădirile şi străzile erau prost întreţinute. Oamenii păreau trişti. În faţa magazinelor alimentare erau cozi lungi. La toaletele publice primeai o bucată de hârtie igienică de 20cm. Cu un dolar cumpărai totuşi întregul sul! Restaurantele erau de o calitate mizerabilă. Carnea era de obicei stricată şi uneori nu găseai în meniu decât inimă şi ficat. De vitamine se ocupau 5 boabe anemice de mazăre. Răcoritoarele erau de mai multe feluri: după culoare, erau cu aromă de cola, portocale, afine, dar gustul era întotdeauna acelaşi: sărat şi chimic. Sticlele de apă minerală aveau etichete frumoase care înfăţişau un roman, marcă a calităţii. În realitate, gustul era acelaşi ca şi al apei de la robinet: de clor.

Transportul în comun era la fel de rău. Tramvaiele şi autobuzele păreau neglijate şi erau fără excepţie pline. Odată am călătorit cu un autobuz diesel plin în care era un cauciuc dezumflat pe platforma din spate. Pentru a ajunge la uşă, trebuia să te caţeri peste el. Altă dată am văzut un troleibuz care avea partea din spate desprinsă (aici n-am mai înţeles termenii). Partea de dedesubt era târâtă pe jos. Era supra-aglomerat şi făcea pur şi simplu de serviciu. Uşile tramvaielor nu funcţionau de obicei. De aceea vedeai des pasageri sau vatmani lovind uşile ca să se închidă sau să se deschidă.

După patru zile am decis să părăsim această ţară. Proviziile pentru drumul lung spre Belgrad nu erau multe. O pungă de gogoşi foarte grase şi câteva prăjituri au fost tot ce am găsit de mâncare la chioşcul din gară. Era un tren expres imens care pleca spre Belgrad. La ultima staţie înainte de graniţă au fost decuplate aproape toate vagoanele. Câteva vagoane mizerabile cu turişti vestici au trecut într-un final graniţa cu Iugoslavia. Românilor nu le era permisă o astfel de excursie peste graniţă.

Beatrice said...

mult mai putine masini pe strada.

suan said...

ce articol deprimant..... din cate stiu in alte orase ale romaniei inca circula aceste autobuze diesel categoria III sau patru... e umilitor...........

Cosmin said...

foarte tare, le gasisem si eu mai demult

Anonymous said...

ce relatare trista ... pun pariu ca nu am fost singurul care s-a gandit ca respectivul olandez a pastrat din .ro pe langa pozele cu autobuze si vreo amintire .... nu neaparat frumoasa ... da mai degraba politicoasa .. la genul sunt si parti frumoase si mai ales aia cu oamenii sunt prietenosi
in schimb tanarul domn care ne povesteste in linkul de mai jos de o locatie mult mai exotica nu numai ca observa pe acolo cele mai tampite si frivole amanunte dar mai si incheie intr-o nota de monstruoasa atroganta/prostie ... ca oamenii aia sunt toti ignoranti sau resemnati
http://www.presa-alternativa.ro/?do=view&id=501