Primim orasul de la cei dinaintea noastra ca pe un fel de mostenire. O mostenire care ne obliga la anumite gesturi, care ne restrange gama de comportamente.
Astfel s-a intamplat de exemplu cu Casa Poporului, pe care am primit-o cum am putut mai bine. Am transformat-o in domiciliu pentru puterea politica, cea religioasa urmand sa se instaleze acolo in putin timp.
Acelasi lucru s-a intamplat cu circurile foamei, transformate in temple ale consumerismului autohton de catre investitorii straini. Cladirile construite in vechiul regim si mai ales orasul pe care acestea incercau sa il configureze supravietuiesc in mod pervers in utilizarile pe care le dam astazi, impreuna cu zidurile respective pe care avem impresia ca le refolosim.
Insa ar fi inutil sa incercam sa scapam de aceasta mostenire. Si e greu de inchipuit ca am reusi. E totusi uneori dureros de ironic sa observi ca multe dintre initiativele de dinainte de 1989 sunt continuate astazi, chiar daca sunt indeptatite in intregime de ratiuni practice.
Asa se intampla cu Bulevardul Tudor Vladimirescu, ce intersecteaza Calea 13 Septembrie. Incomplet amenajat, bulevardul se oprea intr-un maidan de daramaturi, fara sa se continue in partea sudica a intersectiei.
Primaria a reluat lucrarile de amenajare, trasand cursul noului bulevard, sau mai degraba continuand niste planuri preexistente. In mod amuzant, o benzinarie s-a grabit sa isi amenajeze o filiala in marginea bulevardului in constructie, ramanand insa izolata in mijlocul unui camp de daramaturi.
Drumul si-a schimbat cursul si lucrarile au fost sistate la un moment dat, din cauza unui cetatean care si-a revendicat un teren ce era asezat chiar in mijlocul acestuia.
In partea vestica, drumul se invecineaza cu un spatiu enorm si pustiu, ramas asa dupa demolarile dinainte de 1989. Primaria are planuri mari cu zona respectiva, dorind sa construiasca aici o zona de afaceri.
Pana atunci, drumul ramane un sant adanc pana la brau, pe care localnicii il traverseaza cu greu, prin cateva locuri mai accesibile. Zona este destul de stranie, cu intersectia ei grandioasa ce se termina intr-un maidan, cu drumul ei sapat pe langa o benzinarie nefunctionala, cu stradutele cu case din partea de vest, care sfarsesc si ele in acelasi teren viran.
No comments:
Post a Comment