Ofook face graffiti. De curand s-a apucat sa faca personaje frumoase si colorate, asa sa le placa si celor carora le place "graffiti-ul adevarat, nu tagguri si prostii de-alea". :))
The urban skate rink gets an urban feel thanks to Color and Andy Sinboy. Color's character (right) seems to feel sorry for Andy's which is rather... naked.
Asa se numeste expozitia ce va fi vernisata miercuri la 18.00 la Galeria Noua. Fotografiile astea sunt ale lui Tudor Prisacariu si sunt facute in Bucuresti anul trecut. Detalii despre ceilalti expozanti si despre show aici.
Jason Forrest kicked ass, uite trei cuvinte si doua poze pe incepem blog.
Foarte tare reclama la Samsung - inspirata.
Rokolectiv - festival for electronic music and related visual arts
E destul de greu sa faci explorare urbana la -8 C dar e misto. In plus, in conditii extreme lumea este total diferita de cea obisnuita. Azi am fost cu Andy (aka Sinboy) pe Calea Grivitei la nr 88 si in alte cateva locuri... Am intrat destul de usor pe usa din fata cu atentie totusi sa nu distrugem instalatia artizanala de curent care trada prezenta unor squatteri. Inaintind mirosul de lemn ars ne-a facut sa intelegem ca e destul de multa lume pe-acolo. Am urcat totusi etaj cu etaj si ne-am vazut de explorat. Cladirea este un fost hotel, abandonat cam de 10 ani. Camerele hotelului sunt mici iar toaletele erau la comun, pe coridor. Intr-un tarziu ne-am intalnit si cu locuitorii caldirii. Erau tigani si romani de acelasi fel - saraci. Nu erau din aceeasi familie, stateau cu totii acolo pentru ca nu aveau unde in alta parte. Umblau si ei prin cladire in cautare de lemne. De altfel in mai toata cladirea lipseste pardoseala de lemn, usile cu tot cu rama si ferestrele la fel. Tot ceea ce era lemn a fost folosit pentru incalzire. Am urcat spre ultimul etaj unde locuiau cei mai multi. Acolo era un tip care lovea cu barosul un zid, tot in cautare de lemn. E absolut incredibil la ce te duce lupta pentru supravietuire - oamenii aia daramau in jurul lor cladirea in care de alfel locuiau. Cat am fost acolo, vreo 30 minute, niciunul dintre ei nu a fost agresiv, ne-au lasat sa ne vedem de-ale noastre...
Vedere spre Buzesti
This is a water tower in the Grivita depot and the Tower Spotting blog is here.
mai multe poze AICI
Ministerul Culturii si Cultelor a luat hotarirea sa refaca statuia ecvestra a regelui Carol I, dupa o macheta care se afla in posesia urmasilor sculptorului croat Ivan Mestrovici. Monumentul va fi amplasat acolo unde ii este locul, in Piata Palatului, linga scobitoarea metafizica a lui Alexandru Ghildus.
Probabil cel mai vanat disc Electrecord si in acelasi timp albumul de jazz romanesc cu centura neagra si cei mai multi dani, este "Seara de Jazz Romanesc Cu Aura Urziceanu" din '74 .Legenda spune ca pana acum cativa ani vinilul original se dadea cu in jur de $400-500 pe listele/ in magazinele de specialitate; intre timp insa P-Vine,companie nipponeza cu dimensiuni respectabile, a preluat drepturile de reditare vinil & cd si a mai scos o editie, totul insa limitat doar la teritoriile japoneze. Insa presiunea macar a mai scazut un pic si la ora asta nu mai e chiar subiect de bataie pe Ebay sau motiv de donat organe contra cash..
Aura Borealis, plina de zambet si soare inca de pe coperta, e abia intoarsa din turneu prelungit in State si Canada de unde l-a cules pe bateristul Ron Rully care avea sa-i devina partener de viata si aranjor pentru albumul susnumit, si cu cvintetul Bucuresti in spate, stanga si dreapta - devenit septet pentru ocazie cu Nelu Marinescu la trompeta,Nicolae Farcas la trombon si Nicolae Moraru pe percutie (Gondi absent,inlocuit de data asta la aparat de Ron Rully). Albumul este incredibil cap coada: piesele sant versiuni adaptate ale unor teme si cantece folclorice romanesti, iar performanta este neegalata inca in istoria muzicii moderne romanesti (decat poate, si asta la cativa ani distanta doar, de Nicolae Ionescu si Vocal Jazz Quartetul sau impreuna cu Cvintetul Radu Ghizasan cu "Conexiuni Bop ", un alt vinil/album Electrecord de interes deosebit si potential subiect al unei viitoare dezbateri).
Preferata personala este "Surpriza", unde Aura evadeaza in spatiu liber si nu se mai opreste, urmata la doi pasi de Jocul Tambalelor, Pe Olt, Nu-mi Cere Sa Cant , Iarna,Iarna (Theodor Negrescu inpresioneaza la butoane si delay!), In Amurg si Inserare. Atat de multe trackuri bune, de la waltz-uri modale la fuziune braziliana, cu Aura in forma de zile mari si cu glasul mai curat ca niciodata - albumul ar trebui introdus la scoala ca studiu obligatoriu..
Doi ani mai tarziu Johnny loveste din nou cu "Jazz In Tara Mea", primul album aparut sub numele sau si unde conduce cu inspiratie din spatele contrabasului (la care va "renunta" in urmatorii ani in favoarea pianului) o echipa foarte similara cu cea de pe "Seara de Jazz" si bazata tot pe cvintetul "Bucuresti " in formula adaptata si imbunatatita: Popp ,Mindrila, Gondi, Nelu Marinescu, plus Peter Wertheimer la flaut si Radu Goldis la chitara. Punctele de interes maxim sant ultimele piese de pe fiecare fata a discului, "Balada" - o compozitie modala de un rafinament exemplar de-a pe atunci preaproaspatului Adrian Enescu, care o ia in cateva parti pe care reuseste sa le aduca impreuna intr-un mod neasteptat pana la final, si "Dialog" - o alta compozitie cinematica care schimba ritmul, tonul si armonia in multiple ocazii si o apuca in cateva directii aparent diferite relativ in acelasi timp dar care sfarsesc prin a trece podul impreuna, de data asta semnata de Johnny himself. Nici o reditare inca pentru albumul asta, insa fiti atenti un pic si s-ar putea sa va impiedicati de el pe strada intr-o zi cu soare. Eventual fara sa va arda nimeni de 60-70 de paralute la Caraiman.
Viata continua in acelasi ritm si swing incongruent cu varianta tot mai extrema de comunist in care se petrecea toata povestea si un an mai tarziu in '77 apare cel de-al treilea disc inspre care indreptam urechea mintii astazi, "Panoramic Jazz Rock" - de data asta semnat de Marius Popp, care da coardele clasice pe pian electric precum arhitectura pe jazz cu ani in urma si creeaza un nou punct de reper in jazzul nostru. Coperta este prima care iese in evidenta - destul de psihedelica pentru momentul si plasarea geografica respective, iar muzical atinge punctul acela care trebuie inca de la prima piesa "Peisaj", cu un aranjament impresionant care alterneaza intre 4/4 si 3/8.Si care continua cu cea de-a doua piesa "Balada".
Am uitat: in afara de maestrul Popp nici unul din restul muzicienilor nu este creditat pe album, insa din cercetari suplimentare reiese cum ca echipa este formata de data aceasta, pe langa jazzmani din mai multi muzicieni cu raza de actiune pe zona rock: Paul Wertheimer, Alin Constantiniu, Edmund Buschinger, Florian Pane, Radu Goldis, Mircea Tudoran, Sorin Movileanu, Marian Toroimac, Mihai Cernea, Sergiu Zagardean, Aurora Andronache, Silviu Hera, Dan Andrei Aldea. Misterul continua cu "Balada" deja numita - piesa este prezentata pe coperta ca o compozitie a pianistului insa Richard Oshanitzky sustine in liner note-urile de pe spate ca este o compozitie a aceluiasi Adrian Enescu; care a compus si aranjat si cealalta "Balada", de pe "Jazz In Tara Mea" (si acelasi Adrian care a fost partenerul lui Cretu in spate la Enigma; stiti voi care). Usor suspecta povestea, insa oricine e vinovatul soundul piesei este proaspat si incredibil de apropiat de cel al lui Marc Moulin si Placebo (vedeti google pentru asta, dar nu confundati cu grupul brit-pop, vorbim despre jazz fusion belgian de la inceputul anilor '70) . Intoarceti discul si pe partea cealalta va asteapta "Simboluri", exemplu de clasa in jazz-funk si compozitie pe ritm sustinut (cu mentiune speciala pentru grupul de suflatori).
La fel ca si lp-ul lui Johnny de mai sus, am vazut "Panoramicul" trecand de la unii la altii pentru sume intre 50 de centi la $90-100 . Cum v-o fi norocul.
Inchei aici scurta interventie, cu palaria jos si o mana sus in cinstea jazzmanilor nostri carora nu le-a fost frica sa viseze cu ochii larg deschisi si sa aduca soarele si pe care daca ii intalniti pe strada sau le gasiti numarul in cartea de telefon dati-le una peste spate si un zambet si din partea mea.
Ca sa revin cam de unde am plecat: da Maestre - exista legatura
Ne vedem curand.
De la locul faptei,
Fratele Bogdan
Ateneul
Avionul de la Doamna Ghica (vezi postul lui Comsi Cosma)
Romana
magazinul Unic - Mageru in decembrie '89
SAGE e un graffer din scoala veche - probabil ca va amintiti de tagurile lui sau de spanzuratorile de pe coloanele de la Luceafarul / Lee (fost Kenvelo) de pe Doamnei colt cu Bratianu. Azi am dat de fotologul lui si am gasit niste poze tari de prin Bukresh.
