Bukreshul devine oras numai pe timp de noapte. Numai atunci ies la iveala micile haimanale, nochny dozor in dube mascate, maturatorii in pufoaice, turnatorii de sosele care sudeaza in aerul noptii cu jeturi de schije de otel topit care sar in laturi peste sinele noi de tramvaie. Noaptea Bucurestiul fumega pe gauri de canale. Din nari ii ies rotocoale de gigi prin care trec taxiuri si autobuze in drum spre depou.
Si in Viena se facea din ce in ce mai intuneric pe timp ce trecea. Acolo in districtul 16 muncitorii sudau noaptea in niste colivii de metal. De la Viena am sosit cu trenul in oaza alternativa Arad City unde m-am simtit ca acasa. Adica undeva intre sanatoriu waikiki lounge si secta de wellness cu terapie intensiva de cocktail-uri si ceaiuri cu saminta de cardamom. Sosit acasa am urcat pe intuneric cu liftul la expozitia lui Cristian Pogacean - curatoriata de Cosmin Costinas. Am ajuns la POVESTI DE PE PARTEA CEALALTA, sus, la biroul de arhitectura al lui Dorin Stefan impreuna cu bunul meu prieten din copilarie Chewba - pe drum ne-au ajuns Dan de la H.art si Adrian Ghenie de la noua galerie Plan B din Cluj(nu Mihai Pop mah!). Poga baga concepte si idei la greu si sweatshopu executa. Cu ajutorul unchiului lui a tesut o Rapire din Serai cu cei trei jurnalisti rapiti si incadrati de rapitorii lor orientali. Orientalismul este atarnat pe perete de multa vreme. In case totul a fost cusut cu ata alba. Abandonul din serai se transforma in capcana. Pentru occidentali, orientul te rapea, te prindea in mrejele sale. Dorinta de nou si de stiri proaspete ii facea pe calatorii si calatoarele straine sa infiltreze serai-ul cu riscul vietii. Arabesc-urile si saradele vorbesc despre tesaturile mediatice care ajung sa fie niste piese decorative de apartament sau garsoniera.
Alta lucrare este colivia modernista - o macheta alba de imaculata conceptiune. Ea este viluta arhitectonica din care nu exista scapare decit pe niste gauri de vrabie. O replica de soldatel de plastic sau plumb la scara umana si cu chipul autorului se comporta ca o epiderma epilata de pe monumentele militare care inca mai populeaza orasele tarii - soldateii mari au soldatei mai mici la baza.
Taximetristii ma iau cu ei doar daca se retrag sa doarma spre zi inspre Ghencea sau Rahova. Drumul Taberei era numit Valea Plangerii din cauza drumurilor proaste dar si din cauza ca nimeni nu face comenzi acolo - si in timp a ajuns sa fie numit Valea Mortii pentru ca acolo nu traiesc decat pensionari si ei nu fac comenzi noaptea decat in cazuri grave. La expozitia Black Out am coborit cu Cosma si Miloš din masina si era cat pe ce sa plecam mai departe, era tarziu si nu se vedea nici o lumina, dar mai erau niste fiinte acolo in fata. Am primit o lanterna in mana si am intrat pe intuneric in galeria H.art. Acolo lumea baga fascicole pe tablouri. Eu am dat peste un cadru cu o masa de operatie, si ceva ciine de lupta cu urme de muscaturi pe el. Inauntru te simteai ca hotii de valori in depozitul in care tot ai vrut sa shmangleshti ceva. Cu multe din lucrari tehnica spot-ului manual mergea de minune, la altele lanterna raminea oarecum neputincioasa. In ultima zi dupa ce am fost la OTA la o supa muai thai cu Miloš (supa contine: pui fiert cu lapte de cocos, lemongrass, coriandru verde si frunze de kafir - da alea care seamana cu frunzele de dafin dar au gust de lamiie). Brusc au aparut multe stickere cu semnu rosu de interdictie pe ele. Nu ai voie sa pleznesti peste ceafa cu revista Omagiu pe ceilalti. Cristi Neagoe a chemat un taxi pe numele de Immanuel si asa am ajuns iarasi in spate la complexul Primavara.
La OTA primisem o invitatie de la Alina Floroi de la Hydra Society la o petrecere postapocaliptica cu mancare care ajuta soldatii americani sa reziste in deserturi si mlastini, departe de cea mai apropiata sursa de junk food.
Am nimerit pe colt la agentia CFR in apartamentul Rucsandrei de la Reader's Digest, la party, cu un Vlad melancolic dupa plecarea lui Kate si Victor, si cu un Cosminas halucinogen si intrebator. Nu stiu unde au incaput atatea cioco-calorii, dar Cosmin sincer avea nevoie de acel dulce-amarui. Din bucatarie razbateau mirosuri de cantina militara si apareau tot felul de pungi sigilate. Alt Cosmin a aparut cu diverse plicuri si cutii maronii stantate cu stampile care ziceau ca departamentul de agricultura american a inspectat toata fasolea mexicana imbuteliata si a gustat din toata tocanita presata. Mancarea de soldat american este undeva intre mancarea de astronaut si mancarea de la ajutoare trimise in zone avariate. Cuptorul chimic era o tipla cu diverse solutii care intrau in reactie, incalzindu-ti mancarea rapid fara foc si fara aragaz. Rucsandra mi-a zis ca defapt pachetele vin de la un prieten pompier care pe perioada de incendii este nevoit sa campeze pe teren, iar mancarea o primeste aruncata din avion. Totul este inchis ermetic, iar carnea dezosata te face sa te gandesti mai des daca nu cumva au inceput sa produca deja porci modificati crescuti de mici fara schelet, asa cum cum exista deja pepeni si struguri fara samburi.
Ieri cind am plecat spre blocul 822 am ajuns pe aleea din spate cu un taximetrist care mi-a bagat frica in mine. Mi-a spus de clientii care l-au imbolnavit pe el si pe copilul lui. Clientii care tusesc bolnavi de cine stie ce gripa incurabila. Mi-a aratat multe cutii mici si albe care stateau acolo pe stilpi. Inainte nu erau acolo. Asta noapte le-au pus acolo. Totul este pazit de acum incolo, si asa am inceput sa le caut si eu in jur. Si-a dat mina jos de pe volan si a inceput sa imi arate cum se misca ochii negrii de pe cutiutele albe care inregistreaza tot. Mina lui se rotea in aer cu miscari de artropoda.
Daca vrei sa supravietuiesti epocii in care toti copykiller-ii vor fi vanati in instanta de marile companii, in epoca in care in conformitate cu legea o sa fie taiate mainile celor care indraznesc sa crackuiasca softurile sfintite de microsoft si alti prelati desantati ai netului -> pregateste-te pentru lupta finala aici.
No comments:
Post a Comment